1,482 matches
-
Este inclus și un text al Clarei Zetkin, Lenin despre artă și cultură. Literatura, săracă și orientată tendențios, respectă strict spiritul esteticii marxiste. O poezie de acest gen, Sărman miner!, semnează I. Popescu-Puțuri, iar „Cronica artistică” se ocupă de Teatrul proletar. „Lupta de clasă” rămâne un subiect frecvent. V.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286575_a_287904]
-
a "exploatat". În același timp, autorul nu șterge de pe vechea monedă o strălucire care nu mai e a personajului, cât a farmecului discret al burgheziei. Cea de-a treia formă de declin ține de burghezia care se înfiripă, noua burghezie proletară, reprezentată de șeful de sindicat, Anghel, în alianță cu vechea burghezie care se descurcă, reprezentată de fostul ofițer Vasilescu. Un nou front ideologic este deschis, metehnele burgheze sunt transferate tovarășilor mai puțin vigilenți, dar suficient de abili pentru a recrea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
-i scrisori, cărți, copleșind-o, cavalerește, cu mici atenții. În scrisorile acestea, adresate, la senectute, femeilor, Sîrbu se dovedește, cum constată cu surprindere Viorica Guy Marica, un adevărat "anti-Gary"9, ușor sentimental, curtenitor, patern-protector. Și iată cum teribilul "Don Juan proletar și provincial" din tinerețe trăiește la bătrânețe fascinația unei iubiri curate, sublimate în spirit, după paradigma "Philemon și Baucis": "[...] deși am avut o viață donjuanică teribilă între 20-30 de ani ai mei, de fapt, nu am iubit niciodată [...]. Acum, de când
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
romanului, Editura Paralela 45, Pitești, 2000. Ornea, Z., "Ion D. Sîrbu epistolier", în vol. Medalioane, Editura Institutul European, Iași, 1997. Poantă, Petru, Cercul Literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar, Editura Clusium, Cluj, 1997. Simion, Eugen, "Jurnalul unui Don Juan proletar și provincial", în vol. Scriitori români de azi (IV), Editura David-Litera, București-Chișinău, 1998. Simuț, Ion, "Satiră și umor cu Ion D. Sîrbu", în vol. Incursiuni în literatura actuală, Editura Cogito, Oradea, 1994. Sorohan, Elvira, Ion D. Sîrbu sau suferința spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în primul război mondial... din nou sânge și lacrimi, și tot zadarnic vărsate... așa cum a prevăzut Clemanceau. Pentru ca aceasta să se repete iarăși și iarăși... de atâtea ori, cât va îngădui Dumnezeu... după Scripturi... Capitolul V DIN URĂ CU... „MÂNIE PROLETARĂ” 1946... Sub directoratul Preotului Scarlat Porcescu, succesor al Părintelui I. Gheorghiță o personalitate remarcabilă din toate punctele de vedere în toamna anului 1945, s-a ținut prima admitere, după refugiu, pentru un nou an școlar... Și, sistemul organizatoric, complicat, al
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
transformată în lege... Duhul rău al lui Lenin plutea încă printre noi. Graba cu care se făceau toate, te înfricoșa. Iar, ura pusă la lucru, fără limite... era pornită să distrugă totul, să înfricoșeze, să umilească... Era „ura cu mânie proletară”, a lui Lenin și Stalin. Setea de putere a comuniștilor nu mai avea limite. Cei proaspăt „promovați”, erau „flămânzi” și însetați de putere. Ei dictau acum, cu ajutorul partidului, cei mai răi și mai ignoranți ajungeau în frunte. Moșierimea și marea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu Iuliu Maniu, și-au primit pedeapsa binemeritată, tovarăși !”. Pofticioasă de cruzime, mulțimea asculta, cuvântată, încredibila sentință. Ura pusă la lucru, astfel, nu mai are limite, pare pornită să distrugă totul, să înfricoșeze, și să umilească. Este..”ura cu mânie proletară”, a lui Lenin și Stalin.. neiertătoare. „Piața” mocnea într-un zumzet.. ca într-un stup uriaș... Și, dintr-o dată, din ecourile vălurite, părea să se desprindă glasul calm, hotărât, al marelui Patriot de la 1918, an mare și Sfânt, ..ca venind
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lui etnice și istorice” Și atunci uralele mulțimii vuiau la nesfârșit... Miile de ieșeni, bătrâni si tineri, bărbați, femei și copii, toată suflarea românească se bucura pentru neamul românesc. Acum, după treizeci de ani, de atunci, mulțimea înfiera cu „mânie proletară”, și îi condamna la moarte, chiar pe cei care făcuseră Unirea cea Mare, Partidul Național român cu Iuliu Maniu în frunte. Curioasă este manifestarea sufletului omenesc, singular, dar, mai ales în gloată... în spirit de gloată...doborâtă de povara propriei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
la Iași cât și la București. Rusia era „adversarul” cel mai hotărât al Unirii și al Principelui străin. Iată de ce comuniștii români, cu o astfel de moștenire, nu puteau gândi altfel... decât cu antipatie plină de revoltă... și cu mânie proletară. Principele străin și Dinastia ce-i urmează, erau noțiuni sfinte pentru un patriot de statura lui A. I. Cuza. Doveditoare este scrisoarea, din 12/24 februarie 1866, a Principelui Cuza adresată Locotenetului domnesc, generalul Nicolae Golescu... „..D-ta știi că principiul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și ea, cu cei dintâi muguri care se aninau de crengile liliacului. În „Patratul”, din curtea școlii, vântul foșnea blând printre crengile bătrânilor castani. Sus, pe cer.. norii pluteau ca niște grămezi de puf alb. Înverșunați de „ura cu mânie proletară”, însetați de răzbunare, comuniștii continuau atacul furibund, împotriva Casei Regale. La trei zile, de la Sf. Împărați Constantin și Elena... Ziarul „România liberă”, publica.. „Ghimpele”, despre care vorbeau comuniștii, care stătea înfipt în inima poporului și care, pentru a deschide drum
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și care, pentru a deschide drum nou în viață, fusese înlăturat. Ei nu se mulțumeau cu răul care l-au făcut, era prea puțin... Vroiau mai mult... ei sunt o „lucrare”, a răului... Orbiți de moștenirea leninistă... „ura cu mânie proletară”, comuniștii nu mai țineau seama de nici un adevăr istoric... profanau totul... Odată porniți, în „opera” lor de distrugere, nu mai puteau fi opriți... În umbră, nevăzut.. se pregăteau noile „reforme” ale acelei veri de foc... Ziarul „România liberă”, de duminică
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
deja sclavizate. Forța unei națiuni se bazează pe trei stâlpi puternici, pe cele trei coloane de rezistență ale neamului: patriotismul, religia și familia. Cunoscând aceasta, comuniștii au purces la distrugerea lor temeinică și sistematică: Patriotismul a fost contracarat cu internaționalismul proletar, religia a fost combătută cu materialismul dialectic, iar familia a fost surpată prin învrăjbirea între copii și părinți, prin educarea intensivă a tineretului în spiritul devotamentului nelimitat față de Partidul Comunist, mergând până la denunțarea părinților și integrarea lui cu sinceritate copilărească
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
procentuală dintre mediul urban și cel rural să se păstreze. Această situație este dublată de variabila origine socială și ea exprimă o trăsătură ideologică recurentă a regimului comunist - aceea de a produce și reproduce pe scara socioeconomică indivizi cu amprentă proletară (37%) sau țărănească (53%). Un sistem pentru care conceptul de cadru de conducere ține cont mai ales de pauperitate, cultură minimală și dependență economico-culturală față de partidul-stat. În plus, recrutând indivizi care să reprezinte sistemul tocmai din aceste bazine sociale, intenția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
putea să-și permită ieșirea Afganistanului din propria sferă de influență. Astfel, în anul 1978 (decembrie), Mohammad Taraki a condus lovitura împotriva lui Daoud, ceea ce convenea în mare măsură intereselor rusești. Taraki a anunțat public că revoluția sa era una proletară și a aliniat guvernul său cu U.R.S.S.; a redenumit țara sa "Republica Popular Democrată a Afganistanului" și a schimbat steagul verde al țării cu unul roșu, iar partidul său organizat l-a intitulat Partidul Popular-Democrat, (care s-a infiltrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
white man’s burden, iar colonialiștii francezi își proslăveau cuceririle coloniale cu sintagma la mission sacrée a culturii și limbii franceze. Până și imperialiștii sovietici au învățat lecția, instituind propriul regim de ocupație a unor țări străine sub pretextul „internaționalismului proletar”. Pe scurt, să nu confundăm valorile politice interne afișate de state cu modul în care ele se comportă pe arena internațională. Avem de-a face cu sfere diferite de manifestare a politicului și deci criteriile de judecată trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
ton livresc am spune că, sub influența unui mentor ca Ghiță Mărgărit, Labiș trăia concomitent o eminesciană stare de „înger și demon” în care idealurile comuniste i se zdruncinau deși, cu o încăpățânare de idealist, el continua să scrie poeme proletare și chiar să ia poziția unui ideolog de acest tip. Întocmai câinelui schilod, burgul distrus de război începea să-și lingă rănile. Cu tot afluxul de talente, se resimțea încă adânc absența oamenilor importanți de odinioară. Departe de a eclipsa
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
consideră a fi noua poziție socială a intelectualilor în România, D.-G. dezvoltă teoria apariției „proletarilor intelectuali” și a „artiștilor proletari culți”, încercând să caracterizeze global literatura produsă de această categorie de creatori, reprezentată în primul rând de Eminescu (Artiștii proletari culți, 1894). Tentativa de a grupa pe mai toți scriitorii (chiar și Maiorescu e socotit proletar intelectual prin origine) sub semnul unor trăsături comune este neconvingătoare, prin exces de generalizare, iar termenul „proletar intelectual” e mai mult o metaforă, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
intelectuali” și a „artiștilor proletari culți”, încercând să caracterizeze global literatura produsă de această categorie de creatori, reprezentată în primul rând de Eminescu (Artiștii proletari culți, 1894). Tentativa de a grupa pe mai toți scriitorii (chiar și Maiorescu e socotit proletar intelectual prin origine) sub semnul unor trăsături comune este neconvingătoare, prin exces de generalizare, iar termenul „proletar intelectual” e mai mult o metaforă, care nu acoperă o realitate socială. D.-G. a fost un critic al literaturii contemporane lui. Scriitorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
socialismul a atacat frontal aceste două valori fundamentale pe care era așezată ființa umană de mai multe mii de ani. "Domnia dreptății veșnice"1129 la care visau Saint Simon, Fourier sau Owen, rămâne un ideal uman. De acolo până la revoluția proletară și dictatura proletariatului, va fi doar un pas, un pas greșit pe care-l face practica socialismului. Socialismul vine și dintr-un "impuls etic și filosofic"1130, din dorința de a umaniza capitalismul. Este vorba aici despre o generozitate a
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
Ce anume trebuia să urmărească activistul-adolescent Ion Iliescu și ceilalți, în munca de propagandă, de modelare a tineretului, de sovietizare a generației tinere din România? Tovarășul Teohari Georgescu afirmă răspicat: "Faceți din fiecare tânăr (...) un luptător activ sub steagul internaționalismului proletar, pentru pace și socialism, un militant credincios al Federației Mondiale a Tineretului Democrat și aprindeti-i în inima o ură nestinsa împotriva dușmanului imperialist precum și hotărârea de a lupta pentru Republică Populară Română până la ultima picătură de sânge." Ion Iliescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
sovietice a fost, dintotdeauna, înfiltrarea sistematică a structurilor societății civile occidentale, Joel Kotek mai notează în capitolul, sugestiv intitulat, o strategie mondială: "În strategia lor la scară planetară, sovieticii i-au preferat adeseori că aliați pe "porumbeii pacifismului", vulturilor "revoluției proletare". Departe de a dispare odată cu Kominternul, dizolvat oficial în 1943, marile manevre ale propagandei sovietice au câștigat chiar în amplitudine în momentul izbucnirii Războiului Rece, mai ales din 1947. Intelectualii, democrați, liberali, pacifiștii au devenit un obiectiv al mașinăriei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
ar fi avut curajul să absenteze de la "muncă voluntară" după ce semnase convocatorul în fața delegatului primăriei și a domnului milițian? Cine?? Gura!!... Și vâjâia fioros cu bastonul cauciucat, tăind aerul în sus și-n jos într-o sfântă și dumnezeiască mânie proletară. Iar pentru a ne convinge definitiv că atacul de schizofrenie paranoică s-ar putea materializa în orice moment, și-a pocnit demonstrativ carâmbul cizmei lustruite cu două lovituri scurte și îndesate de baston. Păi, cum?! Eu să nu fiu ascultat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
În cele mai ortodoxe tipare ale experimentului comunist. Comunismul a ajuns să fie susținut tocmai de acele condiții care Într-o primă fază Împiedicaseră implantarea lui. Nu este doar un paradox românesc. Este marele paradox al comunismului. Revoluția comunistă — revoluție proletară — ar fi trebuit să se petreacă, potrivit argumentației economice și istorice a lui Marx, În Occidentul industrializat, și nu În Estul agrar și precapitalist. În Anglia, nu În Rusia. În fapt, această ideologie „industrială“ și „proletară“ s-a materializat aproape
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
comunismului. Revoluția comunistă — revoluție proletară — ar fi trebuit să se petreacă, potrivit argumentației economice și istorice a lui Marx, În Occidentul industrializat, și nu În Estul agrar și precapitalist. În Anglia, nu În Rusia. În fapt, această ideologie „industrială“ și „proletară“ s-a materializat aproape exclusiv În societățile mai puțin avansate pe calea capitalismului și a democrației politice. Din acest punct de vedere, România semăna destul de bine cu Rusia precomunistă: o elită restrânsă de tip occidental, un capitalism incipient (cu toate
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lui Ceaușescu a fost originea lui teribil de modestă. Se născuse În Scornicești, un sat neînsemnat din vestul Munteniei, și anume Într-o casă aflată chiar la marginea satului. A fost un marginal dintr-o familie de marginali. Activitatea lui proletară — indispensabilă, simbolic, unui lider comunist — s-a limitat la aceea de ucenic Într-un atelier de cizmărie. Cultura nu i-a depășit câteva clase primare. Până la sfârșit se Încurca citind. Odată comuniștii ajunși la putere, toate acestea nu au fost
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]