1,268 matches
-
de Sever are forma unui dialog (însă cei doi interlocutori n-au individualitate; e vorba de un expedient pentru prezentarea argumentelor și a contraargumentelor) între un „acefal” (cf. aici, p. ???; de fapt, un monofizit severian) și un ortodox. Un scurt prolog ne avertizează că scrierea reprezintă o aprofundare a unor teme tratate deja în trilogia precedentă, în urma cererii pe care i-au făcut-o autorului câțiva credincioși ortodocși care cred că adversarii utilizează acum argumente noi în raport cu cele deja combătute de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
combătuți severienii; așa cum spune Richard, aceasta trebuie să fi ocupat întregul prim volum al vechii ediții a operelor lui Leontie din care a ajuns până la noi doar al doilea cu cele două apendice și tratatul Contra nestorienilor. Așa cum rezultă din prolog, Contra nestorienilor trebuie să fi avut la origine opt cărți; ultima, în care autorul își propunea să examineze concepția nestoriană a unității persoanei lui Cristos, din nefericire s-a pierdut (dacă a fost scrisă). Așa cum a relevat L. Abramowski, importante
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt reunite în scris în cadrul operei unui autor; prima dovadă este pentru noi partea finală a Tratatului practic al lui Evagrie Ponticul (cf. aici, p. ???). Mai sunt apoi colecțiile autonome, organizate în funcție de două modele principale de clasificare și precedate de prologuri în care sunt precizate scopurile fiecărei culegeri. Primul model e ilustrat de seria alfabetico-anonimă pentru că maximele sunt distribuite în funcție de Părinții cărora le aparțin, în ordine alfabetică, urmate de sentențele anonime repartizate pe capitole; această a doua parte a fost ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
călătoriei unui grup de călugări de pe Muntele Măslinilor din Ierusalim care între 394 și 395 au vizitat Tebaida, apoi valea Nilului, Scheti, Kellia și Diolcos. Opera seamănă ca structură cu Istoria Lausiană despre care vom vorbi imediat: începe cu un prolog - în care se spune că viața călugărilor din deșert este descrisă ca să fie un exemplu pentru ceilalți frați - urmat de o serie de capitole de mărime variabilă, dedicat fiecare câte unui personaj. Sunt relatate anecdote și sunt reproduse spusele acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al Omiliilor despre Cântarea Cântărilor al lui Grigorie de Nyssa alternează cu acela, tot complet, al Comentariului la Cântare al lui Nilus, care a putut fi astfel recuperat în întregime (înainte, erau cunoscute doar extrase, transmise prin alte manuscrise). În prolog, Nilus afirmă că mulți învățați, seduși de caracterul plauzibil al literei (lexis) textului nu se străduiesc să caute tezaurul ascuns în el; de aceea, el a crezut că e necesar să-i dezvăluie sensul profund (nous) pentru a-i readuce
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
hirotonit diacon. Porfir l-a folosit pentru misiuni pe lângă împărat. Viața lui Porfir compusă de Marcu, în aparență opera unui martor ocular, nu e lipsită însă de probleme. Forma greacă e plină de inexactități cronologice și de alt gen, în timp ce prologul acestei versiuni e dependent de acela al Istoriei bisericești a lui Teodoret din Cyr, așadar nu poate fi scris înainte de 444-445. Din 1941, e cunoscută și o versiune georgiană, dependentă de un text sirian pierdut, mult diferită de cea greacă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poet talentat capabil să manevreze cu abilitate chiar motivele spirituale tipice ale lumii grecești creștine. Amintim și imnul intitulat Ilie și văduva, din care s-au păstrat fragmente, compus din șapte strofe care formează acrastihul „psalmul”; ultimele două versuri ale prologului constituie refrenul strofelor succesive. Acestea sunt rostite de văduva din Sarepta care îi cere lui Ilie să-i readucă la viață fiul mort, iar urmarea trebuie să conțină probabil un alt dialog, cel dintre Ilie și Dumnezeu. Prologul, în schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
versuri ale prologului constituie refrenul strofelor succesive. Acestea sunt rostite de văduva din Sarepta care îi cere lui Ilie să-i readucă la viață fiul mort, iar urmarea trebuie să conțină probabil un alt dialog, cel dintre Ilie și Dumnezeu. Prologul, în schimb, conține în mod straniu o intervenție personală a poetului care cere de la Dumnezeu alinare sufletească și sprijin pentru bătrânețea sa; acest detaliu pare să fi dovedit faptul că e vorba de o interpolare. Dar cel mai cunoscut dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
slava veche, în arabă și în latină, probabil de către un învățat din cercul lui Ilduin, în perioada carolingiană (secolul al nouălea). Data compunerii și paternitatea imnului constituie două probleme încă nerezolvate. Cum acrostihul imnului este alfabetic, numele autorului rămâne necunoscut. Prologul este dedicat „conducătoarei invincibile”, adică Fecioarei, căreia i se aduc mulțumiri pentru că, precum un războinic, s-a luptat pentru cetatea Constantinopolului, aflată în mare pericol, și a salvat-o. Apoi, imnul însuși poate fi considerat mai degrabă un poem pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și în alte ocazii solemne, cea mai cunoscută fiind cea din 626 când Constantinopolul, asediat de avari, apărat de patricianul Bonus și încurajat de patriarhul Sergios, ar fi fost salvat datorită intervenției Fecioarei: tocmai la această intervenție s-ar referi prologul dedicat Mariei. Așadar, s-a spus de multe ori că autorul prologului ar fi fost Sergiu, chiar dacă în tradiția manuscrisă nu există dovezi explicite în acest sens. Tradiția spune doar că imnul a fost cântat o noapte întreagă fără ca nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
când Constantinopolul, asediat de avari, apărat de patricianul Bonus și încurajat de patriarhul Sergios, ar fi fost salvat datorită intervenției Fecioarei: tocmai la această intervenție s-ar referi prologul dedicat Mariei. Așadar, s-a spus de multe ori că autorul prologului ar fi fost Sergiu, chiar dacă în tradiția manuscrisă nu există dovezi explicite în acest sens. Tradiția spune doar că imnul a fost cântat o noapte întreagă fără ca nimeni să se așeze jos de către evlavioasa populație a Constantinopolului care își manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a compus și comentarii ale cărților profeților: a comentat Isaia, Daniel, Iezechiel și cei doisprezece Profeți Minori. S-au păstrat Comentariul la Isaia și scolii la celelalte comentarii în manuscrisele catenare (mai numeroase scoliile la Comentariul la Profeții Minori). Titlul prologului la întreaga operă exegetică a lui Esihie dedicată profeților, în ansamblul său, este interesant pentru că ne informează în privința modului cum lucra autorul: Împărțire în stihuri (Sticheròn) a celor doisprezece profeți, a lui Isaia și a lui Daniel, care are pe
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ambele au fost gravate pe tăblițe și prezentate cu pompă în fața poporului, având un conținut moral și un scop politic. După ce Hamurabi, prin crearea legendei cu victoria lui Marduk - Bel, îi confer[ acestuia întîietatea asupra celorlalți zei și anunță în prologul codicelor sale că zeul are o domnie eternă în Babilon, asigurând cu atenție stabilitatea în viitor a capitalei sale. După ce face ordine în cetatea zeilor și în casele oamenilor, monarhul reformează calendarul, rezervîndu-și dreptul de a intercala la nevoie o
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
cu lilieci (1931) și Cartea cu vise (1934). În 1939 era semnalată posibila apariție a unei noi cărți de poeme, Destin pecetluit. A mai publicat Siena, veche cetate a Fecioarei (1939) și Florile Paștilor (dramă în trei acte și un prolog). Dincolo de unele ecouri bacoviene, poezia lui I. se depărtează de paradigma inițială prin cultivarea unei confesiuni melancolice, amplificată artistic prin detalii simbolice pregnante. Gândul la o maladie apăsătoare reclamă, în poeziile sale, o permanentă convorbire, la modul liric, cu cititorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287516_a_288845]
-
G. Călinescu). Personajele joacă roluri de bufoni, vorbesc, gesticulează, mănâncă enorm, râd. Atât viziunea din Povești, cât și cea din Amintiri din copilărie este una carnavalescă, rezultată în urma degradării lumii oficiale. "Prefața la poveștile mele e o parodie a unui prolog "cult": "Iubite cetitoriu. Multe prostii ăi fi citit de când ești. Cetește rogu-te și ceste și unde-i vede că nu-ți vin la socoteală, ié pana în mână și dă și tu altceva mai bun la iveală, căci eu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
unui comitet” devenit de la numărul 2 un „grup de studenți”, publicația menționează abia la începutul anului al doilea pe Doru Belimace ca „director prim” și „gruparea revistei” cu N.N. Angelescu, Alexandru Talex, Al. Dumitrescu-Redea și Aurel Iancu. Nesemnat, un scurt Prolog cu asperități și exprimări confuze anunță insolit asocierea prin „impetuozitate” a unor coechipieri „uniți sufletește, deși cu laturi diferite și oarecum adverși în atitudini”, dar „având cu toții același ideal” și „expunând licăririle unor suflete care se înțeleg destul de bine”. Sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
de o desprindere funcțională din situația prezentă, în desfășurare - este principalul procedeu narativ adoptat de această povestire (un procedeu pe care îl voi discuta în Capitolul 4). Însă rămîne accentul pe elaborarea rutinei multiple care alcătuiește situația inițială, un simplu prolog la povestire. Cu toate acestea, putem reconstrui o poveste simplă cînd gîndurile Evelinei se îndreaptă către Frank. Ea îl întîlnește, ies împreună, la început crede că este vorba doar de o „emoție”, dar mai tîrziu începe să îl placă. Toate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sau „consubstanțialitate” și, respectiv, diferență ipostatică). Michel Henry nu are însă pretenția unui acces privilegiat la acest mister fundamental al dogmaticii creștine decât în lumina textelor Noului Testament pe care le interpretează. Un punct crucial în această reflecție îl constituie Prologul ioaneic din „Evanghelia Evangheliilor” (Origen), unde este tematizată tocmai relația de „interioritate reciprocă” dintre Cuvântul „prin care toate s-au făcut” și Dumnezeu „întru care” „la început era Cuvântul”. Debutul teologic al Evangheliei după Ioan îi permite lui Michel Henry
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și În mediul extern al universității. La sfârșitul acestui proces se poate spune că formularea misiunii are două importante consecințe pragmatice: este un proces educațional atât pentru managementul universitar, cât și pentru membrii comunității academice, profesori și studenți; este un prolog la dezvoltarea planului strategic, deoarece o bună formulare a misiunii universității permite o formulare clară a obiectivelor strategice. O importanță deosebită pentru Înscrierea instituției universitare pe orbita ce exprimă compatibilitatea calitativă și cantitativă a activităților și rezultatelor de conținut cu
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
capăt nesfârșitului șir al suferințelor, trecând pragul ultim al existenței, Quasimodo începea să își dorească moartea ca soluție a nesfârșitei rătăciri: Dacă ar veni sfârșitul ar fi o soluție, mărturisea într-o scrisoare adresată lui Pugliatti.235 Aceste epistole constituie prologul celei mai negre perioade din viața sicilianului (1935-1938). Pe masura ce înainta în vârstă presentimentul morții se accentua, devenind unul dintre elementele fundamentale ale angoasei.236 Concomitent, singurătatea se adâncea: El era, precizează Ferrari, un om sordid cu o mare dorință de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe de altă parte, punctarea unor momente constitutive și a unor repere ale acesteia. Cele trei texte la care mă voi referi sunt Über das Programm der kommenden Philosophie (1918), Der Begriff der Kunstkritik in der deutschen Romantik (1920) și prologul la Ursprung des deutschen Trauerspiels (1928). Deși notațiile cu caracter epistemologic abundă, de fapt, în scrierile, fie ele și mai reduse ca dimensiuni, ale lui Benjamin, cele trei invocate aici prezintă cu precădere un discurs sistematic, construit în dialog cu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ulterioare (inclusiv cele de care mă voi ocupa, care vizează experiența urbană) fac constant referire. Conceptul de „experiență“, voi încerca să arăt, cumulează trăsături și gesturi pe care, în scrieri anterioare, „critica“ le asimilase în chip programatic. 1.1.3. Prologul epistemo-critic Lucrarea respinsă ca teză de abilitare, Ursprung des deutschen Trauerspiels (1925), începe printr-o sinteză a preocupărilor ante rioare de „epistemologie“. În același timp, se observă o modi fi care a reperelor care va deschide calea pentru abordarea obiectului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
obiectului acesteia. Câteva dintre formu lările de acum ale sale se vor regăsi apoi în dezvoltarea con ceptului de „experiență“, în special în scrierile care au în centrul lor opera lui Baudelaire. Interesant este faptul că Benjamin inițiază discuția din prolog cu problema „metodei de prezentare“ (Frage der Darstellung) în filozofie. Aceasta pentru că natura adevărului „dictează“ for ma demersului care îl pune în chestiune. Benjamin descrie cunoașterea filozofică nu ca reprezentare a unui subiect care „ia în posesie“ obiectul; ar fi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
reportaj, nu al unei știri. Trecutul este povestit și poartă astfel, în mod decisiv, marca povestitorului său. În felul acesta, trecutul nu este relatat în calitate de trecut, ci de element constitutiv al unei vieți prezente. Momentul descris mai sus, plecând de la prologul epistemo-critic, al salvării fenomenelor prin elementele lor, este, aici, readus în atenție ca salvare a trecutului prin depozitivarea sa actuală, prin reasumarea sa din perspectiva prezentului activ: „Sie legt es nicht darauf an, das pure An-sich des Geschehenen zu übermitteln
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fapt la o întrebare esențială, în perspectiva distincțiilor de față: cum este cu putință experiența, într-o lume care, prin repeziciune și anonimat, o refuză? Metoda sa de cunoaștere, fizionomia, se va suprapune peste scenariul epistemologic expus de Benjamin în prologul amintit mai sus. Experiența urbană pe care o întruchipează va corespunde, mai mult, proiectului revizuirii kantianismului, de la care am plecat. Ceea ce diferențiază însă experiența urbană de alte tipuri de experiență (religioasă sau poetică) este faptul că ea se constituie în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]