KorAP: Find »[drukola/base=pronominal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...43 >

1,071 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

într-un exemplu ca (102a), observă că encliza pronominală apare la dreapta complementizatorului să, dar mai ales la dreapta negației: analiza cliticelor și a negației (v. §§2.1.2; 2.1.3 supra) a scos în evidență ideea că encliza pronominală la dreapta negației nu se conformează specificului sintactic al românei vechi, ci copiază mai degrabă un model străin, slav(on). În al treilea rând, pronumele encliticizat la dreapta lui să în exemplele (102b-d) este pronumele reflexiv; encliza pronumelui reflexiv a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
copiază mai degrabă un model străin, slav(on). În al treilea rând, pronumele encliticizat la dreapta lui să în exemplele (102b-d) este pronumele reflexiv; encliza pronumelui reflexiv a fost considerată un element de influență slavonă asupra românei vechi 38. Procliza pronominală cu subjonctivul în absența complementizatorului să este cu totul accidentală: (103) Aceea dau știre domnivoastră și Dumnezeu vă veselească, amin. (DÎ.1599−600: XXV) Rezultate de reținut • distribuția complementizatorului să prin raportare la procliza și encliza pronominală conferă argumentul distribuțional

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
vechi 38. Procliza pronominală cu subjonctivul în absența complementizatorului să este cu totul accidentală: (103) Aceea dau știre domnivoastră și Dumnezeu vă veselească, amin. (DÎ.1599−600: XXV) Rezultate de reținut • distribuția complementizatorului să prin raportare la procliza și encliza pronominală conferă argumentul distribuțional forte pentru identificarea poziției care găzduiește verbul în deplasarea la C: proiecția joasă a complementizatorului FINP • acest rezultat se poate generaliza la analiza inversiunii din româna veche: toate formele inversate (cu inversiune V-CL / V-AUX / V-CL-AUX

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
această reprezentare, grupul negației NEGP și proiecțiile de topic TOPP din periferia stângă a propoziției): (104) FORCEP qp FORCE 0 FOCP qp FOC0 FINP [uFocus] qp FIN0 PERSP* qp PERS0 IP {MOODP > TP > ASPP} Într-o structură simplă cu encliză pronominală, de tipul celei din (98a), verbul (la subjonctiv) se deplasează la [Spec,FINP], iar constrângerea (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter blochează lexicalizarea lui să, ca în reprezentarea de mai jos: (105) De-ne noauă duhul svântu după moarte-ne împărăția-și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
exploatarea opțiunii de deplasare a constituenților în periferia stângă a propoziției. Astfel, dacă analizăm structura grupului verbal în exemplele din (120), observăm că avem a face cu o structură cu centru inițial în care a avut loc procesul V-la-I (procliză pronominală; prezența complementizatorului să), constituenții preverbali (subliniați) fiind deci interpretați ca fiind deplasați în periferia stângă a propoziției. Această analiză se poate generaliza la propozițiile / frazele în care verbul ocupă poziția finală: plasarea verbului în poziție finală rezultă din deplasarea masivă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
comparație cu gramatica V-la-I, opțiunea generalizată în trecerea la româna modernă (deja dominantă în limba veche). Metodologie Deși și inversiunea formelor sintetice (i.e. structurile V-CL) diagnostichează tot o gramatică cu deplasare V-la-C, este posibil ca unele forme de encliză pronominală să derive din influența unui text/model străin asupra textului românesc. Din acest considerent, am ales să realizăm statistica bazându-ne exclusiv pe poziția auxilarului ca diagnostic pentru deplasare V-la-I (procliza auxiliarului), respectiv V-la-C (encliza auxiliarului); structurile cu auxiliar și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
străin asupra textului românesc (de obicei, dar nu obligatoriu, cu pronume reflexiv: cela ce va spunre-seție, PH.1500−10: 64v; și vei da-ne fără vină, DDL.1679: 59-60); dată fiind poziția auxiliarului, și structurile cu dublă realizare a cliticului pronominal CL-AUX-V-CL (ca mirelui mi-au pusu-mi mitră, DDL.1679: 19) sunt o instanțiere a gramaticii V-la-I și au fost incluse în analiza noastră cantitativă. La fel ca în analiza cantitativă privitoare la inversiunea după tipul de auxiliar (§3.2.1

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
3.2.3 Concluzii. Rezumat (i) În româna veche (ca și în cazurile limitate din româna modernă, §III.3.5), deplasarea verbului în domeniul complementizator (i.e. deplasarea V-la-C) se manifestă / diagnostichează sintactic prin inversiune: verbul lexical se deplasează la stânga cliticelor pronominale și/sau a auxiliarelor (având ca rezultat encliza auxiliarelor și/sau a pronumelor clitice). Manifestarea sistematică a ridicării verbului la C prin inversiune se explică prin aceea că strategia generalizată de deplasare a verbului în română (atât faza veche, cât

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
domeniul flexionar): distribuția globală (pe toate cele trei secole vechi) a gramaticii V-la-C este de 8.58% față de 91.42% pentru gramatica V-la-I; proporția structurilor inversate scade rapid pe parcursul secolului al 18-lea. Întrucât structurile V-la-C diagnosticate doar prin encliză pronominală nu au fost luate în considerație în studiul cantitativ (din motive explicate în §3.2.2.4 supra), se cuvine să facem cunoscută constatarea din Nicolae și Niculescu (2015: 234): apariția crescândă a cliticelor pronominale în prima poziție se corelează

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
V-la-C diagnosticate doar prin encliză pronominală nu au fost luate în considerație în studiul cantitativ (din motive explicate în §3.2.2.4 supra), se cuvine să facem cunoscută constatarea din Nicolae și Niculescu (2015: 234): apariția crescândă a cliticelor pronominale în prima poziție se corelează în manieră invers proporțională cu restrângerea enclizei pronominale (i.e. a deplasării V-la-C). Este adevărat că pronumele clitice pot apărea în prima poziție a propoziției (principale) în primele faze ale românei vechi - mai des în textele

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
studiul cantitativ (din motive explicate în §3.2.2.4 supra), se cuvine să facem cunoscută constatarea din Nicolae și Niculescu (2015: 234): apariția crescândă a cliticelor pronominale în prima poziție se corelează în manieră invers proporțională cu restrângerea enclizei pronominale (i.e. a deplasării V-la-C). Este adevărat că pronumele clitice pot apărea în prima poziție a propoziției (principale) în primele faze ale românei vechi - mai des în textele originale decât în traduceri, fapt care stă mărturie pentru sintaxa mai inovativă a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
analizează prin deplasarea auxiliarului la C (AUX-la-C) și rămânerea subiectului în [Spec, IP]; deplasarea auxilarului la C este o opțiune a acestor limbi vechi, după cum arată atestarea structurilor AUX-CL-V (v., pentru exemple și discuție, §3.1.4.2 supra), encliza pronominală fiind un diagnostic indiscutabil al deplasării V-la-C. Poletto (2014) insistă asupra acestei deosebiri în analiza italianei vechi, bazându-se mai ales pe distribuția verbului prin raportare la adverbele care diagnostichează ridicarea verbului din domeniul vP. De asemenea, unele tipuri de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cu ei (PO.1582: 60) (152) a. aceaea care ară fi înnapoirămas (DÎ.XXXVI.1600) b. de-ai hidomiatasârguitsă fiipână acmuvenit (DÎ.XCIII.1593) c. de va fiomulzăcând spre moarte (CPrav.1560−2: 6v) Mai slab reprezentată este dislocarea cliticului pronominal de verb: (153) a. afară să neprentru ealeispăsim (CCat.1560: 5r) b. Tată milostiv, ce tenoiuluimu (CM.1567: 233v) c. Și nepre noislobozi (FT.1571−5: 3r) d. nu grăbi pre noi tu să nenoigiudeci (FT.1571−5: 3r) e

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
50) f. S-auneștire de întâiul ceaslucratu, să ia astăzi plată dereaptă(CSVII.1590−1602: 63v) Poziția care găzduiește constituenții dislocația este nespecializată pentru un anume tip de constituent: în această poziție pot apărea argumente - subiecte nominale ((151d,f), (152c)) sau pronominale ((151a, k, p), (152b)), obiecte directe prepoziționale (151c,e) sau nonprepoziționale (153d), obiecte indirecte (157c) -, circumstanțiale de diverse tipuri ((151b,i,n,o,q,r,s,ș,t), (152a,b)), predicate (151m), având diverse realizări (grup nominal, grup prepozițional, grup

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
deplasează, ci verbul lexical, întrucât opțiunea generalizată de deplasare a verbului în toate fazele românei este deplasarea grupului verbal (VP-movement) (v. §2.4 supra). De altfel, dislocarea este atestată și în structuri doar cu clitic și verb lexical; întrucât cliticele pronominale din româna veche sunt orientate către flexiune (v. §2.1.2 supra), o analiză în care pronumele clitic se deplasează la stânga (în domeniul C) nu este disponibilă. Atestarea, mai rară, a dislocării în structuri cu complementizatorii să (FIN0) și a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de s-arși toțisminti, iară eu nu (BB.1688: 786) - poziția adverbelor (159); se observă că verbul lexical apare la dreapta adverbelor de tipul pururea, care diagnostichează deplasarea verbului în afara domeniului lexical vP (159a); apariția adverbului pururea la dreapta cliticului pronominal indică faptul că pururea nu este deplasat în periferia CP (linearizarea ar fi trebuit să fie în această situație pururease pomenește), ci își păstrează poziția de bază; conform acestui diagnostic, în exemplul (159a) verbul pomenește nu se ridică din domeniul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ASPP [IT][Viitor][2] qp ASP0 FOCP [iAsp][Imp][1] qp PP FOC' 4 qp ACORD ACORD FOC0 vP qp cu VP .... veți adevăr afla [uMood][Ind][3] [uAsp][Imp][1] [uT][Viitor][2] Celelalte situații de dislocare (cu clitic pronominal, cu complementizatori ca să și a) se derivă într-o manieră identică, cu excepția faptului că, în absența auxiliarului, toate trăsăturile din domeniul verbal se verifică prin ACORD la distanță. Procesul de ACORD la distanță reflectă un stadiu arhaic al românei, moștenit

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
care presupune realizarea morfemului definit în proiecția în care se verifică definitudinea, proiecția DP. Fenomenul de ACORD la distanță este disponibil în grupul verbal și în alte situații, de exemplu în structurile cu gerunziu (169) și imperativ (170) cu procliză pronominală (v. Nicolae și Niculescu 2016). Atât gerunziul, cât și imperativul verifică trăsături din domeniul C: în mod obișnuit, gerunziul își verifică morfologia prin deplasare la FINP, iar imperativul verifică trăsătura [+directiv], tot prin deplasare la C; în exemplele de mai

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și Niculescu 2016). Atât gerunziul, cât și imperativul verifică trăsături din domeniul C: în mod obișnuit, gerunziul își verifică morfologia prin deplasare la FINP, iar imperativul verifică trăsătura [+directiv], tot prin deplasare la C; în exemplele de mai jos, procliza pronominală indică rămânerea verbului lexical în domeniul IP și verificarea trăsăturilor din domeniul C prin ACORD la distanță. (169) în trupu se ivind(CC1.1567: 96v) (170) Deci îț făție sicriu de lemn ce nu putredește(PI.~1650: 8r) Deci unde

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
la distanță. Dislocarea se păstrează în structuri în care are ca sursă alte procese decât ACORDUL la distanță. 4.4. Relevanța fenomenului examinat Dispariția majorității structurilor bazate pe ACORD la distanță (dislocarea nucleului verbal, articolul hotărât inferior, gerunziul cu procliză pronominală) arată că angajarea în relații sintactice nonlocale (i.e. în condițiile în care diferiți constituenți apar între cele două unități - aflate în raport de c-comandă - care stabilesc relația de ACORD) nu mai este posibilă în româna modernă, fapt care indică

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de ACORD) nu mai este posibilă în româna modernă, fapt care indică o schimbare parametrică diacronică majoră. Însă dintre toate aceste structuri bazate pe ACORD la distanță, în româna modernă s-a păstrat posibilitatea ca imperativul să apară cu procliză pronominală, mai ales în al doilea conjunct (e.g. du-te și îlspală; v., pentru detalii §§III.3.2; III.3.5). Întrebarea firească este care este sursa acestei disparități. În structurile eliminate diacronic, ACORDUL este legat de instanțierea morfologiei: a morfologiei

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
este care este sursa acestei disparități. În structurile eliminate diacronic, ACORDUL este legat de instanțierea morfologiei: a morfologiei de mod, timp, aspect pentru dislocarea nucleului verbal; a morfologiei definite pentru articolul hotărât inferior; a morfologiei nonfinite pentru gerunziul cu procliză pronominală. În schimb, în construcția cu imperativ și procliză pronominală, ACORDUL la distanță este legat de verificarea trăsăturii [+directiv], o trăsătură care nu este legată de instanțierea morfologiei, ci mai degrabă de tipul de enunț; imperativul este deci singura formă în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
diacronic, ACORDUL este legat de instanțierea morfologiei: a morfologiei de mod, timp, aspect pentru dislocarea nucleului verbal; a morfologiei definite pentru articolul hotărât inferior; a morfologiei nonfinite pentru gerunziul cu procliză pronominală. În schimb, în construcția cu imperativ și procliză pronominală, ACORDUL la distanță este legat de verificarea trăsăturii [+directiv], o trăsătură care nu este legată de instanțierea morfologiei, ci mai degrabă de tipul de enunț; imperativul este deci singura formă în cazul căreia deplasarea la C nu este în mod

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2001 sau Pesetsky și Torrego 2007) condiția principală care trebuie îndeplinită pentru ca două unități să participe la ACORD este relația de c-comandă. Procesul de ACORD la distanță 50 este disponibil în gramatica românei moderne (e.g. la imperative cu procliză pronominală, la stabilirea relațiilor de dependență anaforică etc.)51. Subtipul de ACORD la distanță care observăm că se elimină diacronic are în vedere satisfacerea trăsăturilor morfologice și reflectă o întărire a procedeului de instanțiere paradigmatică, după cum este definit în Schifano (2015a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
la distanță (alternativă la deplasarea sintactică), gramatică "resetată" ca efect al slăbirii morfologiei. 5. Negocierea unei gramatici În această secțiune, ne propunem să discutăm pe scurt două aspecte ale influenței modelelor/textelor străine asupra sintaxei limbii române vechi: (i) encliza pronominală în contexte nespecifice și (ii) anularea efectelor pragmatice. 5.1 Encliză pronominală în contexte nespecifice În §§ 2.1.2; 2.1.3; 2.2 supra am avansat ideea că unele situații de encliză pronominală, implicând mai ales pronumele reflexiv (inerent

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]