14,128 matches
-
cuceritor de discreție și nonconformism, de sensibilitate și forță. (I. R.) - Când tatăl meu a aflat că urmează să îmi acordați un interviu, a reacționat foarte spontan, rostind cu un soi de egoism inocent (și cu o mândrie nedisimulată) următoarea propoziție: ,,Augustin Buzura este ardelean de-al nostru!" Mulți dintre apropiații mei vorbesc despre dumneavoastră ca și cum ați fi "o proprietate" a spațiului geografic din care proveniți. A meritat să părăsiți Ardealul pentru a vă stabili în București? - Nu regret nicio experiență
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
din afara spiritului nostru, ci de a crea puncte de vedere din care să iasă structuri acceptabile". Prin urmare a propus o istorie de valori, bizuită pe un stil critic adecvat, de regulă numit "impresionist". îl putem socoti un precursor, în măsura în care propozițiile unui René Wellek, din Teoria literaturii (1949), se suprapun celor călinesciene. Conform acestuia, istoricul literar "își poate examina direct obiectul de studiu, opera însăși; el trebuie s-o înțeleagă, s-o interpreteze, s-o evalueze, pe scurt, el trebuie să
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
sau neintenționat, ca un copist anonim. Al. Dobrescu are drept ghid o definiție simplă a plagiatului, care se aplică în toate timpurile și în toate împrejurările: plagiatul este "însușirea nemărturisită și ad litteram a unui text cu întindere de la nivelul propoziției simple până la acela al cărții întregi" (p. XXIV). Plagiatul înseamnă deci sustragerea unui bun care aparține, de drept, altcuiva, fără a-i recunoaște explicit proprietarul. Cu cât definiția e mai simplă, cu atât exemplificările vor putea ieși mai ușor din
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
lăsa cu limbă de moarte moldovenilor săi, că dacă trebuie să închine țara, să o închine turcilor, că sunt mai cinstiți și își respectă cuvântul dat. Ca observație, era cum ar fi câștigat o bătălie... De atunci, ne rămase probabil propoziția... turcu plătește! Plata onestă. Românul nostru nu putea fi decât un ambiguu din naștere. Este el un creștin botezat, dar posedă o judecare la rece a existenței, când este cazul... De aceea avem... un capul ce se pleacă sabia nu
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
ei. Citiți cu interes și asumați pînă la un punct, Mihail Bahtin, Jean-Pierre Richard, Roland Barthes, Umberto Eco, Tzvetan Todorov, Gianni Vattimo etc. au ajuns îndeobște la confluențe cu discursul consacrat al comentariului asupra literaturii. S-a adeverit din nou propoziția călinesciană potrivit căreia rostul criticii și, implicit, al istoriei literare, care se cuvine a avea o substanță critică, "nu e de-a cerceta obiectiv probleme impuse din afara spiritului nostru, ci de-a crea puncte de vedere din care să iasă
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
Streinu. Recitind considerațiile sale din anii ^30, cuprinse în volumul Pagini de critică literară, (1938, reeditat în 1968), constatăm că ele își conservă încă un viu interes. Ne propunem a le reaminti în rîndurile de mai jos, cu simțămîntul că propozițiile în chestiune ar putea interveni oricînd într-o dezbatere în care tentația nu totdeauna justificată a ultimelor noutăți, a unui dernier cri ar putea fi dispusă a nesocoti perenitatea unor opinii formulate în interbelic. Ceea ce distinge opera critică de operele
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
III-lea, nuvelele și, în general, bucățile de proză scurtă se organizează într-un mod analog. La o a doua lectură, mai avizată, se pot descoperi în nuvela lui Fănuș Neagu destule elemente de semnalizare, indicii luminând, intermitent, deznodământul. În propozițiile și frazele aparent neutre sunt topite, savant, sugestii și prefigurări ale finalului, precum și aluzii, mai greu sau mai ușor de înțeles, la o anumită stare de lucruri din contexul istoric dat. Fără datarea întâmplărilor și fixarea între borne temporale a
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
a pasiunii și a urii, ignorarea sau desconsiderarea argumentelor de fond ale celuilalt, alinierea necondiționată în spatele vreunui purtător de mesaj trendy - cât de bine se potrivesc toate acestea intelectualilor români de astăzi) sunt condensate în cele câteva cuvinte ale acestei propoziții, care poate fi luată și ca o involuntară reverență făcută lui Raymond Aron de către adversarii săi de idei. Ne aliniem lui Sartre, chiar dacă dreptatea este la Aron, spun autorii sloganului, recunoscând indirect faptul că nu au argumente pentru a combate
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
separat, nu au nici o semnificație, a provocat o mutație mentală în istoria omenirii. Și astfel, obiceiul de a sta aplecat asupra unui text pe care omul trebuia să-l citească liniar, de la un cap la altul, în secvențe scurte, numite propoziții, și într-o anumită ordine a rîndurilor, de sus în jos, obiceiul acesta a făcut ca văzul să treacă înaintea auzului, iar cultura, din auditivă și magică cum era, să devină una scrisă și fragmentară. Altfel spus, un om care
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
Jertfită, miresmele sale nu au cum să urce către ceruri pentru simplul motiv că ea nu are carne inflamabilă, nu se încurcă în supoziții și nu-și acordă șansa nici unei iluzii. Sigură pe sine și pe universalitatea enunțurilor și a propozițiilor sale, arta concretă restaurează și chiar absolutizează autonomia gestului creator. Ambiguitățile, atît de frecvente în limbajul artistic obișnuit, sînt suprimate aici fără nici un regret, dar și fără nici o speranță. Din medium, din liant umil sau orgolios al mundanului cu transcendența
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
ar implica existența unei obligații din partea altcuiva, și invers. În cazurile în care se asumă că o gospodărie sau un sat are anumite drepturi, este dificil să se indice care sunt aceste obligații corelative. Dar chiar admițând că putem reduce propozițiile lui Stahl despre drepturi la unele despre obligații, se ridică mai întâi problema că nu există un set bine definit și nefluctuant de astfel de obligații . Însă și dacă am accepta o astfel de reductibilitate, implicația inversă nu funcționează: nu
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
cu spatele spre linia marcată. Conducătorul povestește o istorioară scurtă care se termină cu cuvintele „să scape cine poate!”. Exemplu: „Mai mulți elevi au plecat în pădure. Ei trec prin pădure. Deodată zăresc un lup. Să scape cine poate!” Fiecare propoziție pe care o spune conducătorul trebuie să o repete și elevii. La cuvântul „poate”,exprimat energic de toți, se face stânga împrejur și se aleargă până la linie și se întrec. Cel care a ajuns primul la linie devine conducătorul jocului
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
în prelungirea lumii ca finalitate necunoscută, fatală. Pentru că, dacă suntem într adevăr creația Divinului, atunci cu adevărat lumea nu are nici un sens. * Conform singurului text explicit, și datorat lui Epictet, cu privire la conținutul Dominatorului, Diodor Cronos pretindea că a descoperit trei propoziții în mod definitiv incompatibile una cu alta din punctul de vedere al sensului pe care îl poartă: a) Orice propoziție adevărată privind trecutul este necesară. b) Imposibilul nu urmează din punct de vedere logic posibilului. c) Este posibil ceea ce acum
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nici un sens. * Conform singurului text explicit, și datorat lui Epictet, cu privire la conținutul Dominatorului, Diodor Cronos pretindea că a descoperit trei propoziții în mod definitiv incompatibile una cu alta din punctul de vedere al sensului pe care îl poartă: a) Orice propoziție adevărată privind trecutul este necesară. b) Imposibilul nu urmează din punct de vedere logic posibilului. c) Este posibil ceea ce acum nu este adevărat și nu va fi. * Cu cât suntem mai responsabili, mai aserviți așadar conștiinței, cu atât lumea proiectată
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
prin hățișul greșelilor lui de om, deschizând drumul unor idei care aveau nevoie de fântâna greșelii. Ajungi să filozofezi astfel luând în inima ta greșeala prietenului sau trezindu-ți patima pentru o eroare abstractă, care construiește anapoda o grădină a propozițiilor visându-se logice. Gândindu-te la tine însuți, apoi, puținele greșeli cărora le accepți temeinicia te arată ca pe un pahar gol: ai vrea să bei din el, dar, cum greșeala nu are substanță, nu-ți rămâne altceva decât să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
la care facem referire o piesă de teatru într-un aforism, el are intuiția mesajului-replică, cu funcție diagnostic prognostică, de edificare. Mesajul este o replică pentru faptul că subiectul actorul nu-l preia ca pe un act juridic, automat coercitiv. Propoziții de felul „doi plus doi fac patru” sau „respectă-ți părinții” se transmit pe filieră epistemic-morală, naturală (precum bunul simț) omului. El este participant în această piesă de teatru, în acest joc; cunoștințele devin reguli de relaționare normal-competitivă între semeni
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
fapt prezent la majoritatea prozatorilor textualiști), personajele caută mereu refugiul în text. Și pentru că autorul nu doar povestește, ci și interpretează critic propriul text, în chip de concluzie nu fac altceva decît să transcriu - într-o lume de citate - cîteva propoziții dintr-un articol de dicționar despre Arno Schmidt pe care Gheorghe Crăciun îl citează în narațiunile sale: "încearcă experimente formale și abordează teze conformiste. Proza, scrisă la persoana I, este cînd bizar fantastică, cînd realistă. Folosește uneori monologul interior și
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
performanței realizate de pianista română a fost grija pentru prezervarea echilibrului dinamic, atât în spațiu (pe întreaga claviatură a instrumentului) cât și în timp (la nivelul formei de ansamblu). Un echilibru suveran care m-a convins că logica și topica propoziției lui Dinu Ciocan, conform căreia, "în vederea redării unei piese muzicale, interpretarea ei este o condiție suficientă, în timp ce execuția ei este o condiție necesară", pot fi, în cazul artei autentice, răsturnate.
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
cu omisiunea lor. Am dactilografiat textul, dar Editura Eminescu nu a mai primit permisiunea să-l publice. îmi sunt necunoscute discuțiile dintre reprezentantul editurii și cenzorul Jurnalului. Un alt caz însă, îmi este familiar. Vigilența cenzorilor hăituia fiecare cuvânt sau propoziție din lucrările lui Eliade. O nevinovată povestire fantastică, scrisă la 15 ani (Minunata călătorie a celor cinci cărăbuși în țara furnicilor roșii) descoperită de mine în arhiva din țară a scriitorului - mi-a fost refuzată de redacțiile câtorva reviste între
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
o serie de formule memorabile, unele inventate, altele extrase din cărțile pe care le comentează. Înțelegând critica de identificare inclusiv sub raport stilistic, el se contaminează, frecvent și voit, de maniera scriitorului analizat, amestecând rândurile, punând alături sintagme personale și propoziții (date cu italice) semnate de ilustrul predecesor. Citim fragmente întregi din care ne zâmbesc - sau din care se încruntă la noi - scriitorul și criticul său, îmbrățișați într-o intertextualitate sui generis, unilaterală. Fiindcă, dacă Mircea Mihăieș începe să scrie ca
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
De unde își iau mâncarea și apa? Cum fac față celor mai elementare impulsuri biologice?... Dar lectura aceasta "pedestră", justificată pe terenul realismului obiectiv, nu ar ține cont tocmai de alegorismul accentuat și profund al cărții. De la motto și până la ultimele propoziții, romanul e un arc voltaic al Ideii. Un proces în toată regula se desfășoară aici: o succesiune strânsă de silogisme și sofisme, mărturii frisonante și depoziții sumbre, pledoarii scânteietoare în care o întreagă problematică a umanului e abordată și asumată
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
că nu se grăbesc să populeze "Reînvierea", "Pătrunjelul", "Sfînta Vineri" sau "Bellu", după posibilități. "Sărăcia nu e un viciu, stimate domn!" spune un personaj dostoievskian, funcționarul Marmeladov, în Crimă și pedeapsă. Proaspăt grațiatul de la pedeapsa cu moartea, Dostoievski, pune această propoziție revoluționară în gura unui alcoolic. Și pentru a convinge autoritățile că țarul nu l-a scăpat degeaba din fața plutonului de execuție, romancierul își tăvălește conștiincios în ridicol convingerile de stînga pentru care era să fie împușcat. Totuși viitorul jucător vicios
Eliberarea pensionarilor din lagărele de concentrare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9509_a_10834]
-
însoțirea permanentă a unui mare scriitor, la o respectuoasă distanță, articularea cu frecvente semne de exclamare a entuziasmului față de cele citite: toate aceste reacții, legitime, însă nefiltrate critic, sunt introduse de Livius Ciocârlie în acolada amplă a unei hermeneutici sclipitoare. Propozițiile cioraniene, cele mai multe dintre ele, sunt într-adevăr excepționale prin profunzimea reflecției și concentrata lor expresivitate. În același timp, trebuie spus că interpretările criticului, în cea mai mare parte a lor, au un nivel de subtilitate mai rar întâlnit. Confruntat cu
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
de autori și, referințe, dovadă stând și alte cărți ale sale precum Provinciile imaginare, Ion D. Sârbu și timpul romanului, Literautra română postbelică între impostură și adevăr, Nicolae Oprea își permite totuși surprinzătoare neglijențe sintactice, tip o frază din două propoziții susținute fiecare printr-un gerunziu, dar fără predicat verbal (p. 23); folosește dezinvolt termeni improprii sau forțați, cum ar fi stridentele expresii, în opinia noastră, "remagizarea literaturii", "magism", "basmic" ș. a. în fine, tentativele sale iconoclaste îl vizează de data asta
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
de față, să se ridice la înălțimea propriilor iluzii politice. Acel jalnic "Să uităm cât mai repede ziua de 19 mai!" e tot ce-a putut rosti acest ultim produs la populismului stângisto-resentimentar -și probabil că aici va și rămâne. Propoziția de mai sus cuprinde o veritabilă artă poetică inspirată de manualele simpliste ale bolșevicilor. E cea mai bună dovadă că Geoană nu are nici o intenție să tragă învățăminte din aventura funestă în care și-a împins partidul. Sigur, Geoană e
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]