615 matches
-
Popescu nu văzuse niciodată camionul trecând, fiindcă, terorizat de urmărirea lui, se ascundea în casă.” (G. Călinescu, C.O., 26) • forme verbal-nominale (infinitiv): A eșuat din nou în încercarea de a-l face să-și apere ființa cea adevărată. b. propozițional (atributiva de complinire): „Nu trebuie să le imputăm ignorarea a ceea ce nu există pentru ei.” (G. Călinescu, U.P., 277) c. multiplu: „Alteori, dimpotrivă, am impresia că gara a fost părăsită nu mult înainte de venirea mea și a Eleonorei...” (O.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ei, de obicei semănând cu vântul, era acum mort.” (O.Paler, Galilei, 137), „Se făcea apel la studențime, chemați să asigure munca în întreprinderi.” (E. Barbu, 162) b. dezvoltat: „Rudele, cu capetele descoperite, ascultau glasul preotului.” (E. Barbu, 109) c. propozițional (atributiva descriptivă): „Ziarele de a doua zi publicau discursul șefului guvernului, care era plin de amenințări.” (E. Barbu, 162), „Ieronim ș-aruncă mantia pe umeri și ei merseră pe țărmul râului, unde Francesco îi dădu barca lui.” (M.Eminescu, P.L.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
zi dimineață un camion ne-a dus în comuna Fierbinți, unde deândată am și găsit un coleg dintr-a opta, care m-a luat pe mine, nu și pe Niculescu, la el.” (M.Preda, Viața..., 21) Atributul descriptiv (cu dezvoltare propozițională) poate fi neizolat dacă regentul este un pronume personal: „Dors-tu content, Voltaire...? întreb și eu împreună cu gingașul, duiosul poet de zahăr al Namunei, el care a dat cel dintâi strigătul de durere...” (I.L.Caragiale, III, 128) RELAȚII DE DUBLĂ DEPENDENȚĂTC
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
c. analitic: „Limba? Nu. Poate fiecare vorbă sună diferit în urechile diferiților oameni - numai individul, același rămâind, o aude într-un fel.” (M. Eminescu, P.L., 25) d. complex: Petrache, rămas cum îl știai, nu se prea împiedică de principii... e. propozițional (atributiva circumstanțială): „Rușine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase județe ale României pradă în ghearele unui vampir!” (I.L.Caragiale, Teatru, 143) f. multiplu: „Și frate-meu cel mare, nătâng și neastâmpărat, cum îl știi, fuga la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și Marmoroșblanc, amețiți după cât se pare de berea băută, (...) nu erau atenți la povestirea lui Gheorghe.” (M. Preda, M. Sg., I, 15), „... Caracterul simbolurilor, utilizate ritual, e de a fi necesitate.” (G. Călinescu, U.P., 236) Când atributul are dezvoltare propozițională, predicatul atributivei se acordă cu regentul în gen, număr și persoană, dacă acesta e predicat nominal, în număr și persoană, dacă e predicat verbal: „Nu mai merge... să fiu prieten cu bărbatu-tău, care nu-i om de felul meu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
implicații asupra integrității structurale și semantice a enunțului sau numai asupra naturii funcționale a termenului. Absența regentului nominal (pronominal) determină destructurarea enunțului, când complementul predicativ are dezvoltarea infrapropozițională: „Am văzutș-oț roșie, sfioasă, tulburată.” (M. Eminescu, P.L., 90) Când are dezvoltare propozițională, în absența regentului nominal (pronominal)-complement direct, termenul subordonat nu mai realizează funcția de complement predicativ ci este complement direct. „Parcă-$l$$ văd $pe astronomul cu al negurii repaos$$/Cum ușor ca din cutie scoate lumile din haos.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ziua aceea când i-a văzut pe acei inși barând ușa de la intrare, doamna Iorga s-a ridicat neliniștită de la biroul ei și i-a întrebat cine sunt.” (M. Preda, Delirul, 148) Aceste variante semantice corespund, mai ales la nivel propozițional, modalităților deosebite, de realizare concretă a funcției de complement predicativ. Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" Complementul predicativ nominaltc "Complementul predicativ nominal" a. simplu; se realizează prin: • adjective: „Nici un marinar și nici un aviator nu crede că se mai întoarce viu.” (T.Arghezi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
motive sunt furnizate de cineva care curând se dovedește a fi fost o lepădătură.” (M. Preda, M. Sg., I, 62) d. complex: Nu l-am bănuit niciodată a fi așa cum mi s-a dezvăluit ieri, un individ fără scrupule. e. propozițional (completiva predicativă nominală): „La versurile nesubliniate Eminescu a renunțat, găsindu-le cu drept cuvânt că nu merită să intre în opera sa definitivă...” (G.Ibrăileanu, Scriitori, 126) f. multiplu: „Așa de spărieți și de nedumeriți mi-nchipui că trebuie s-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și încetinise pasul, așteptând din clipă în clipă să se audă strigat din spate.” (M. Eliade, 409), „S-a luat după el, așa pe departe ca să-l urmărească nebăgat în seamă, apoi să se apropie...” (I. Slavici, Mara, 219) b. propozițional (completiva predicativă verbală): „... Eu așa am bătut găina și iacătă-o cum se ouă.” (I. Creangă, 144) c. multiplu: „Îl vedeam ridicându-se încet ca o cobră, legănându-și trupul șerpuitor, sprijinindu-se pe coadă, lățindu-și capul și fluturând
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Baba, de venin, se smulse odată din piuă-n sus și rupse lanțurile, lungindu-se slabă și mare până-n nori.” (M.Eminescu, P.L., 8), „Am văzut-o devenind brusc palidă.” (O. Paler, Viața..., 161) Când complementul predicativ nominal are structură propozițională, acordul se extinde și asupra numelui predicativ din alcătuirea predicatului său analitic: „I-am simțit de la ușă că erau intrigați și curioși.” (O. Paler, Viața, 60) Rezultat al concentrării specifice a enunțului sintactic prin contragerea 47 unui nucleu predicațional care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mea cea liniștită.” (M. Eminescu, I, 42) Identitatea specifică a complementului predicativ realizat prin gerunziu rămâne implicită în planul semantic al celor două verbe: • complement predicativ: El merge uitându-se peste tot. • circumstanțial modal: El merge șchiopătând. Când se realizează propozițional, identitatea specifică a complementului predicativ este implicită în natura relației sintactice pe care se întemeiază (de dublă dependență) și în planul ei semantic: • complement predicativ: L-am văzut cum încerca să plece neobservat. • complement direct: Am văzut cum încerca să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
coordonare o demonstrează absența oricăror constrângeri categoriale pe care un termen să le impună altuia (altora) precum și necondiționarea unuia sau a autonomiei semantice și culturale a enunțului de prezența celuilalt. De fapt, din motive semantice, mai ales când au dezvoltare propozițională, nici termenii relației de coordonare copulativă, de exemplu, nu-și pot schimba poziția în plan sintagmatic. În enunțul „Mihai a ieșit imediat și a alergat la tramvai.” nu este posibilă schimbarea ordinii termenilor tocmai pentru că aceasta este izomorfă unei situații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iute și mă înfundai în pădure pe urmele domnului Arsene...” (C. Hogaș, 304) Desfășurarea celuilalt rol presupune interferența relației de coordonare cu desfășurarea unei relații de dependență sau a relației de interdependență. Dacă relația de coordonare implică termeni cu dezvoltare propozițională, enunțul se organizează ca frază dezvoltată: „Ce frumos e începutul actului întâi. Pe la sfârșit, însă, el cade, și nu cade fiindcă actorul joacă în urmă cu mai puțin avânt, ci fiindcă-și dăduse prea mult avânt de la început.” (M.Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
multiplu care, împreună cu verbul copulativ e, realizează funcția de predicat analitic 49. Termenii componenți ai constituentului sintactic multiplu ca și termenii constituenți sintactici pot avea dezvoltare infrapropozițională: „Viitorul și trecutul Sunt a filei două fețe.” (M. Eminescu, I, 196) sau propozițională: „Și am voit atunci să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era târziu.” (T. Arghezi, 73) Numărul termenilor înscriși în relația de coordonare copulativă este nedeterminat: „Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
16 decembrie 1798 și ar fi murit în vârstă de mai puțin de 60 de ani, fiind înmormântat la biserica Sf.IoncelMare.” (I.L.R., II, 170), prin construcție gerunzială se evită introducerea în relația de coordonare copulativă a încă unui termen propozițional (și ar fi fost înmormântat...); • construcții infinitivale: „Nu este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate, ce dispare într-o companie veche spre a reapare în una nouă?...” (M. Eminescu, P.L., 65). - sau poate lua forma unei relații de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-și petrece șiretul Ruben pe conta mea...” (M. Eminescu, P.L., 62) • propoziții nondependente: „Crezi ori nu crezi ce ți se argumentează.” (M. Eminescu, P.L., 81), „Oare ochii ei o mint, / Sau aievea-i, adevăru-i?” (M. Eminescu, I, 103) • constituenți sintactici (propoziționali sau infrapropoziționali), purtători (singuri sau împreună cu un verb copulativ) ai unor funcții sintactice caracterizate prin dublă (multiplă) realizare: „Actorii cari au dat concursul lor în această piesă sunt în mare parte diletanți ori începători, încât nu s-ar fi cuvenit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plec astă-seară sau mâine.” (M. Isanos, 230) $circumstanțial temporal$$ „Învinuirea mincinoasă făcută prin denunț sau plângere... se pedepsește...” (C.P.) $circumstanțial instrumental$$ Coordonarea disjunctivă se desfășoară cel mai adesea între doi termeni, de diferite structuri (care pot fi aceleași - ambii termeni propoziționali, infrapropoziționali - sau nu), dar poate implica și mai mulți termeni, distribuiți simetric în serii de câte doi sau toți în continuitate: „Dar, dacă resping indiferența, nu vreau să cred că nu mai există pentru mine alt loc decât ori în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
după cum cer enteresurile partidului.” (I.L.Caragiale, I, 196) Când relația de coordonare se constituie doar din doi termeni, pauza se impune ca marcă distinctivă pe baza raportului de antonimie dintre unitățile lexico-gramaticale sau pe baza opoziției afirmativ-negativ dintre unitățile sintactice (propoziționale) prin care aceștia se realizează: „Și eu am, n-am înfățișare, la dousprezece trecute fix mă duc la tribunal.” (I.L. Caragiale, I, 174) COORDONAREA ALTERNATIVĂTC "COORDONAREA ALTERNATIV|" Coordonarea alternativă 50 se desfășoară între termeni care se alternează sau înscriu în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
raportului adversativ, I. Iordan și Vl. Robu51 pun în lumină o trăsătură semantică absentă din alte interpretări preocupate de stabilirea identității specifice a relației sintactice de coordonare adversativă :simultaneitatea conținuturilor semantice exprimate prin cei doi termeni: „Coordonarea adversativă opune unități propoziționale al căror sens poate fi considerat concomitent (subl. ns.).” Organizarea sintactică a unui text își are originea în convergența, în diferite grade, a trei perspective, complementare, în desfășurarea comunicării și cunoașterii lingvistice: • ontologică, a „reprezentării” experienței de viață constituită la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o deosebire de esență între relațiile sintactice construite și marcate, în planul expresiei, prin conjuncțiile coordonatoare ci și dar: • Unitățile coordonate prin conjuncția dar exprimă - prin conținutul lor lexical (în interiorul propoziției), prin planul lor semantic global (când unitățile au dezvoltare propozițională) - nu realități opuse mutual, în mod obiectiv, ci realități intrate în mod subiectiv în opoziție, aduse în opoziție din perspectiva viziunii despre lume a protagoniștilor actului comunicării lingvistice sau a viziunii încorporată în limbă, dar care unități coexistă: N-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de coordonare opozitiv\" Principala marcă a coordonării opozitive este conjuncția ci, care asigură desfășurarea relației între termeni infrapropoziționali: „Negrul, de pildă, la Bacovia, nu-i o negație ci o formă specială de lumină.” (G. Călinescu, U.P., 291) sau termeni propoziționali: „Ea ne cere nu să înțelegem istoria ci s-o îndurăm.” (O. Paler, Viața..., 50) I se adaugă conjuncțiile și, iar, numai cu forma negativă a termenului al doilea al relației: Mihai a susținut această idee, și nu Petre. și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pare o controversă ci o greșală.” (T. Maiorescu, 227), „Și mi-am dat seama că exist. Vorbesc, deci exist.” (O. Paler, Viața..., 297) • constituenți sintactici, purtători (singuri sau împreună cu un verb copulativ) ai unor funcții sintactice, cu realizare infrapropozițională sau propozițională: „În fine, singurul act care a făcut o impresie senină, deci estetică, este al doilea, care începe printr-un banchet și sfârșește printr-un duel.” (M. Eminescu, Despre cultură..., 194) șatributț, „Dădui peste o slujnică nouă și care, prin urmare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În același mod, la nivelul frazei, apoziția este înscrisă între atributive: „În cadrul propoziției atributive se distinge propoziția apozitivă, care corespunde unei apoziții, având ca și aceasta o situație aparte față de atributiva propriu-zisă.” (vol.II, p.274), cu deosebirea că apoziției propoziționale i se dă și o definiție din perspectivă semantică: „Propoziția atributivă care exprimă aceeași idee cu cuvântul, grupul de cuvinte sau propoziția la care se referă se numește propoziție apozitivă.” (Idem, p. 281) În același timp, însă, se reține, și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termenul mistreț este nume predicativ, asemeni pronumelui personal el, întărit de adjectivul de întărire însuși, participând astfel la construirea predicatului împreună cu verbul copulativ rămâne. În modul acesta, prin intermediul termenului-bază, termenul secund este purtătorul tuturor funcțiilor sintactice, cu dezvoltare infrapropozițională sau propozițională 60: • predicat; termenul secund funcționează ca predicat verbal: „Și o pus părintele pravilă și o zis că în toată sâmbăta să se procitească băieții și fetele, adică să asculte dascălul pe fiecare de tot ce a învățat peste săptămână.” (I.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
II, 164), „Boieroaica, doamna Guma, îl boteză ea însăși, iar Moromete, pe atunci flăcău tăcut, deschise gura și îl porecli Parizianul.” (M. Preda, Delirul, 7) Apoziția interpretativătc "Apozi]ia interpretativ\" Apoziția interpretativă sintetizează planul semantic global al termenului-bază, cu dezvoltare propozițională sau frastică, prin pronumele relativ compus ceea ce sau pronumele demonstrativ asta (aceasta) (ambele întrebuințate cu sens neutru), termenul secund al relației de apoziție, cu funcție de subiect într-un nucleu predicațional prin care se interpretează dintr-o anumită perspectivă realitatea extralingvistică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]