585 matches
-
să se curețe de praf și toată murdăria pe care truda săptămânii le-o așterne peste trup; de asemenea multe sunt acelea care obișnuiesc să ajuneze întru cinstirea Maicii Preacurate și-a pruncului Iisus și să nu lucreze, spre a proslăvi precum se cere duminica ce vine.”512 Se crede cu tărie în existența unei vieți „de dincolo” și a unor pedepse destinate celor răi, dar dragostea rămâne întotdeauna în afara oricărei condamnări, căci ea guvernează nevăzut întregul univers boccaccesc sau chaucerian
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vorbă de duioasă,/ De vrednică de cinste și miloasă/ și-n suflet pătrundea așa de bine,/ C-o îndrăgea îndată orișicine.// Nu numai la Saluce în cetate/ Se răspândise faima ei cea bună,/ Ci și-n ținuturi hăt îndepărtate,/ O proslăveau noroadele mpreună,/ și-așa departe lauda-i răsună/ Că spre Saluce toți cu mic cu mare,/ Călătoreau s o vadă fiecare.”791 Noua soție se implică în viața cetății, iar în absența lui Valter este cea care face dreptate, dovedind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu credință”, fără să ne îndoim. Rugăciunea profundă și ridicată pe cea mai înaltă treaptă este rugăciunea făcută în numele lui Iisus și în conformitate cu voia lui Dumnezeu: „și orice veți cere în numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veți cere în Numele Meu, voi face”. în Rugăciunea domnească există o cerere care ne îndeamnă să mijlocim împlinirea voii lui Dumnezeu în rugăciunile noastre: „facă-Se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ”. în multe
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
trupul, ca să dea viață veșnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Și aceasta este viața veșnică: Să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos pe care l-ai trimis. Eu Te-am proslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit. Și acum preaslăvește-Mă Tu, Părinte, la Tine însuți, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Consiliului județean de analiză a activității i‐ am adresat critici deosebit de aspre. A avut dreptate atunci Cornel Huțanu să se supere pe m ine. * „Organul de presă al Organizației județene P.C.R. Vaslui era cotidianul „Vremea nouă” care în coloanele sale proslăvea relizările regimului totalitar, de făurire a „omului nou”, comunist, scrie Nicolae Ionescu în documentarul publicat în spunem că publicația de la Vaslui nu făcea la vremea aceea, decât ceea ce făcea publicistica atunci.. Ziarul „Vremea nouă” prin tematica abordată și condeile folosite
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
-mi transmite una ciuda. Totuși, unde să te public, Pricope, venit din Duda? Vom citi ca și-altădată Paginile cu berbecu' Sau cu un butoi anume Domnu'Jecu, domnu'Jecu! Vei mai umple înc-o bandă Învârtită-n jur de osie, Proslăvind vinul de Huși, Dragă domnule Tudosie! Și cenaclul se-nvârtește Cu pământu-n jur de soare, Dan va exulta de spaima Morții-a-toate voitoarea. 404 Biete trude de o clipă, Deși cresc, deși există N-or să aibă prea curând, Foaia albă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cenaclul se-nvârtește Cu pământu-n jur de soare, Dan va exulta de spaima Morții-a-toate voitoarea. 404 Biete trude de o clipă, Deși cresc, deși există N-or să aibă prea curând, Foaia albă de revistă. Cu aceeași nerăbdare Le va proslăvi-n arcuș, Maestrul de-o biată clipă Ion Alex. Angheluș. Doamnele-or citi gentile, Domnișoarele la felși încet spre cimitire Ne vom apleca nițel! S-a aplecat mai mult. „În iulie 1986 mă aflam în cortegiul funerar...” scria la 20
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
nu e trebuincioasă/ pentru filosofie nu există copaci, nu sunt decît idei.21" Denunțînd nevoia bolnavă de a interpreta lumea ("De ce-mi pun oare întrebări, dacă nu fiindcă sunt bolnav"22), această poezie este antispiritualistă. E o înțelepciune care proslăvește suprimarea conștiinței de sine, viețuirea într-un prezent perpetuu, fără idei. E negarea interiorității: " A fi real înseamnă să nu fiu în interiorul meu/ De ființa mea interioară nu se leagă nici o noțiune de realitate.23" Realismul lui Alberto Caeiro e
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
împotriva regimului monarhic; regele e bun, ne bazăm pe el că va îmbunătăți situația. Posibilele și imposibilele se rearanjează de abia după încercarea de fugă a regelui în iunie 1791. Înainte de acest eveniment, rare erau vocile care, precum jurnalistul Robert, proslăveau Republica. Țăranii și micii meseriași din Paris, Mirabeau, Danton și Robespierre n-au făcut revoluție după un proiect sau un plan prestabilit. Au făcut-o făcînd-o. Exemplul Revoluției franceze admite o posibilă purtătoare de speranță: e posibil ca oamenii să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
1583-1645) până la Rousseau (1712-1778), asimilând ideile lui Hobbes, Spinoza, Pufendorf, Locke, Leibniz, Thomasius, Burlamaqui, Vattel și Montesquieu, dezvoltarea doctrinei dreptului natural a pregătit ideologic marile revoluții liberale ale epocii 203. În această "școală a dreptului natural" se regăsesc teoreticieni care proslăveau cel mai strict absolutism. Concepțiile dreptului natural și "ideile de pact" sunt foarte diverse. Ele pot sfârși fie într-o teorie absolutistă, fie într-una liberală. Cu un statut de cvasi-suveranitate, statele germane au adoptat sistemul politic absolutist după modelul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
li se opune un ideal etic, drumul „pre căi vârtoase / pietri-ascuțâte și sâmceloase”. Tendințele moralizatoare caracterizează, de asemenea, alte două încercări originale în versuri ale lui D., incluse în Psaltirea din 1673: Apostroful (atribuit de unii cercetători lui Miron Costin), proslăvind agonisita sufletească în dauna averii de „pre lume”, strânsă în deșert, și epigrama la psalmul 132, elogiind pacea, „turnurile de frăție” ce apropie oștirile învrăjbite. Moralismul psalmilor, versificați adesea de D. cu mijloacele prozodiei populare, pare a fi favorizat, între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
162 Ibidem, p. 29. 163 Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, p. 40. 164 În acest sens, Ihab Hassan declară: "Începem să înțelegem de ce Nietzsche este cheia oricărei reflecții asupra discursului postmodern: el explodează toate noțiunile Adevărului absolut și în același timp proslăvește ficțiunile care intensifică sentimentul vieții" (The Postmodern Turn. Essays in Postmodern Theory and Culture, p. 198). 165 Spre ilustrare, un mic fragment ce arată relaționarea cu o serie de idei ale modernismului: "Critica omului modern: "omul bun", însă stricat și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
identitatea dintre Augustus și Metellus, într-un vers care dădea impresia că trebuie izolat: Augustus nunc est, ante Metellus erat. 433 Mai mult, Ovidiu însuși nu îndrăznește să adauge numele unor anumiți destinatari de-ai săi, chiar dacă în scrisorile respective proslăvește clemența lui Augustus. 434 Cf. și R. MARACHE, op. cit., p. 412-413. 435 Cu privire la această descendență îndepărtată a lui Augustus, evocată de Vergiliu, cfr. W.F. JACKSON KNIGHT, Virgilio, Longanesi & C., 1949, p. 104. 436 G. M. COLUMBA, op. cit., p. 50
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
provocate sau chiar anulate. Hermes, de exemplu, este un zeu ambiguu, paradoxal. Este deopotrivă amfitrionul artelor și patronul hoților. Falusul zeului Shiva este organul sexual propriu-zis, dar și simbolul vieții și fecundității. Homo religiosus din Orient poate oricând să-l proslăvească, făcând abstracție de banala sa funcție biologică. Piatra de la Mecca sau icoana creștină sunt în același timp obiecte, dar și hierofanii, adică realități transfigurate de prezența sacrului. Magicianul practică, printre altele, bilocația, anulând astfel legile convenționale ale universului fizic. Spulberă
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
al unei anume categorii de intelectuali din vreme: foarte activi pe linia Îndoctrinării comuniste, lovind nemilos cu halebardele În aproape toată moștenirea noastră culturală, În toata civilizația apuseană, izolând și călăuzind nefiresc cunoașterea și informația din vreme doar spre „răsărit”, proslăvind ia modul deșănțat regimul „tuturor libertăților”, recomandându-l tinerilor, decapitându-i dacă nu-l servesc cu talent și devoțiune, acești inși, așadar, mai degrabă sau mai târziu, se retrag la sânul „putredei și retrogradei” orânduiri capitaliste; sunt mulți danpetrașinci care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
etapă hotărâtoare pentru societatea noastră și perspectivele bătăliei erau mult mai la zi, aveau acel caracter istoric pe care economismul Îl ignoră. Economismul, ne Învață Lenin, subapreciază teoria, promovează târârea În coada masselor, neagă revoluția și Însăși rolul partidului. Economismul proslăvește spontaneitatea, izbucnirile acestea violente și dezorganizate ca ale lui Goj sau Țugui, demascările «a la Cârnu». Economismul se ascunde sub paravanul glorificării massei, dar În fond, nu prețuiește cât de cât massa, pentru că o vede capabilă doar de acțiuni haotice
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
să desvolte (sic!) cooperarea economică în anumite limite ideologice care să o izoleze de societatea română. De aci enormele dificultăți ce sunt create și care nu sunt compatibile cu o cooperare comercială normală ("După respingerea...": 3 August 1972, 2). Ceaușescu proslăvea însă "comerțul liber" și incrimina genul acesta de "grupări economice închise" (Perfecționarea relațiilor de producție...: 1972, 255) deoarece urmărea să obțină un capital cât mai mare din exporturi pe care să îl investească apoape exclusiv în industria grea. Iraționalitatea acestui
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
limita cotelor alocate și înlăturarea hotărâtă a oricăror forme de risipă”. Cu alte cuvinte, după ce erau obligate să suporte rigorile politicii de economii generalizate, cadrele Securității mai erau nevoite și să-și consume timpul în ședințe interminabile în care activiștii proslăveau înțelepciunea măsurilor luate de partid! În aceste condiții, este limpede că aversiunea față de Partid și de slujbașii săi era în creștere. În goana după obținerea de economii cu orice preț, factorii de decizie ajunseseră să pună sub semnul întrebării însăși
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
al personajului este scos din Curierul din Hessa și din scrisori ale autorului)... Woyzeck Florin Zamfirescu nu este nici orgolios, nici nebun, nici înapoiat. El este mai degrabă un rătăcit... deplângând omenirea și veșnicia ei, îngrozit de inutilitatea mișcării pământului, proslăvind morala aparențelor, prețiozitatea științifică a Doctorului (Ion Vâlcu, din păcate lipsit de nuanță în interpretare) ale cărui cercetări și descoperi n-au deloc drept scop binele omenirii, ci constituie un fel de pasiune dementă a studiului pe oameni-cobai și agresivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
înălțat pe nori. Așadar, toate acestea trebuie să le aștepți tu la învierea ta. Și fiindcă învățătura despre Împărăția cerului îndelung a fost întunecată ucenicilor Săi, de aceea s-a suit El cu dânșii pe un munte, și S-a proslăvit înaintea ochilor lor. Prin aceasta Le-a arătat, ce fel va fi slava cea viitoare, și Le-a arătat în icoană chipul cel viitor al trupului nostru”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Duminica a 14-a după cincizecime
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
împărtășită deopotrivă de foștii adversari catolici ai Republicii cît și de republicanii convertiți la catolicism, precum Charles Péguy și Ernest Psichari. În cazul celor dintîi, evoluția s-ar putea explica prin influența Bisericii, prin încurajarea la raliere cu regimul republican proslăvit în 1892 de către papa Leon XIII, după ce cardinalul Lavigerie legase contracte cu Jules Ferry și Jules Grévy în 1883. În schimb, traiectoria laicilor cuprinși de misticismul patriei spirituale rămîne mai enigmatic, chiar dacă grație lui naționalismul francez depășește criza suscitată de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
expresia așa-numitelor "rațiuni de război" de orientare pangermanistă. La Paris, filosoful Bergson opune "sufletul francez" "mașinismului german".307 La Berlin, industriași ca Hugo Stinnes, Alfred Hugenberg, Emil Kirdorf, în general Asociația patronatului, Federația agricultorilor ca și masa claselor mijlocii, proslăvesc anexarea Țărilor baltice și a Poloniei rusești, prefigurînd deja principiul "epurării etnice" a acestor teritorii. Ceea ce e mai rău e că asemenea năzuințe sînt împărtășite și de oameni politici moderați, cum ar fi Gustav Streseman, lider al Partidului liberal, sau
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Se înțelege de aici că Germania părea mai vulnerabilă decît Franța și Marea Britanie. Social-democrația este aici in-finit mai puternică, mai agitată mai ales prin efectul fracțiunilor sale extremiste. Începînd cu luna mai 1916, Liebknecht fondează un Spartakusbund Uniune spartană care proslăvește rezistența pasivă în fața războiului și care se va constitui în nucleul viitorului Partid comunist german. În Franța în schimb, refractarii față de război rămîn, în esență, niște indivizi izolați: în special scriitori ca Romain Rolland, refugiat la Genova din 1914, sau
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nu de o renaștere a particularismelor. Tratamentul rezervat minorităților sau naționalităților în anumite state comuniste crease cu siguranță destule probleme, în timp ce descompunerea acestor state urma să trezească antisemitismul. La Moscova, ziarul "Tînăra gardă" se întreba "de ce în societatea noastră care proslăvește justiția socială, evreii, ce reprezintă 0,69 % din populația națională, ocupă 43,4 % din personalul cu înalt nivel de formare, în vreme ce rușii nu reprezintă decît 7,34". În Ungaria se murmura: "Amin-tiți-vă de Kadar, de conducătorul stalinist Matyas Rakosi, de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Anatolis Gorbunovs. Aceștia sînt opozanții democrației care-și asumă ei înșiși eticheta naționalismului. În aceeași arie se situează și Vuk Drascovic, lider al mișcării sîrbe de reînnoire, sau Ismet Izetbegovič în Bosnia care, după mai 1990 de-pășește cadrul naționalismului proslăvind în Declarația islamică, "realizarea islamului în toate domeniile vieții private, în familii și în societate prin renașterea credinței religioase islamice și prin crearea comunității islamice din Maroc pînă în Indonezia".356 Aici, legăturile se întrețes cu activarea pulsiunilor naționaliste de către
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]