856 matches
-
copile din localitate, crescute cu lapte adevărat, sănătoase și cu pielea rozalie, cu sâni mici și fețe dulci. Una dintre fete avea aparat dentar, ceea ce era de-a dreptul adorabil. Se așeză în spatele lor, ascultând fericit discuția lor agitată și prostească. Apoi țipă odată cu ceilalți, când ajunse la panta fantastică. Turul îl făcu să se simtă plin de adrenalină și incitare. Se simțea puțin slăbit, când coborî din mașină și privi sânii mici și rotunzi ai fetelor care se îndepărtau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Zeliha, putea fi supărătoare, În funcție de punctul de vedere al fiecăruia. Personal, nu vedea infertilitatea ca pe cel mai rău lucru care i se putea Întâmpla unei femei. — Bună ziuuua! ciripi recepționera silindu-se să-și compună un zâmbet fals și prostesc, atât de bine exersat Încât ajunsese să nu mai pară nici fals, nici prostesc. Sunteți pacienta care avea programare la ora trei? Recepționera părea să aibă mari dificultăți În pronunțarea literei r și, ca pentru a compensa acea lipsă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca pe cel mai rău lucru care i se putea Întâmpla unei femei. — Bună ziuuua! ciripi recepționera silindu-se să-și compună un zâmbet fals și prostesc, atât de bine exersat Încât ajunsese să nu mai pară nici fals, nici prostesc. Sunteți pacienta care avea programare la ora trei? Recepționera părea să aibă mari dificultăți În pronunțarea literei r și, ca pentru a compensa acea lipsă, se chinuia foarte mult accentuând sunetul, ridicând vocea și adăugând un zâmbet În plus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
șpalturilor revistei Cărți de astăzi partea cea mai paradoxală a ceea ce constituie Încă și acum cultura mea generală. SÎnt la curent cu lucruri de care intelectualii generației mele n-au auzit vorbindu-se niciodată, o Întreagă strădanie umanistă uneori cam prostească, dar adesea Înduioșătoare, de salvare, În anii cincizeci, a unor valori care jenau avîntul societății mai puțin simpatice care va ieși triumfătoare ceva mai apoi - marea industrie dictîndu-i fiecăruia comportamentul ulterior - și, totodată, cele din urmă manifestări ale unui catolicism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pare să însemne că arsura din memoria lui Cipriano Algor, de fapt, nu e complet vindecată. Lemnul din șopron va fi mai mult decât suficient pentru cele șase figuri pentru mulaje, dar Cipriano Algor are îndoieli, i se pare absurd, prostesc, o irosire de neiertat, enorma disproporție a mijloacelor față de scopurile de atins, adică, pentru a coace o nimica toată, jumătate de duzină de păpuși va trebui folosit cuptorul de parcă ar fi vorba de o încărcătură până la tavan. I-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
încleștaseră în gât, nu era de mirare, doar nu ne așteptam să spună cu tot calmul din lume, Bună, ce mai faci. Doar când socrul ajunse în fața lui, Marçal, deși cu greutate, reuși să îngaime, Ce faci aici, ce idee prostească te-a făcut să vii, totuși, invers decât ar cere logica, nu se simțea supărare în glasul lui, ce se observa în schimb, dincolo de ușurarea firească a celui care vede că nu e, de fapt, atacat de o nălucă nefastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
m-a orbit; am priceput doar că mă aflam într-o tindă și m-a izbit un miros pătrunzător de mucegai și de busuioc. Ca să-mi dau curaj, am întrebat cu o veselie care mi s-a părut pe loc prostească: „Nu se poate face puțină lumină în casa asta?” Nu m-am priceput niciodată la psihologia femeilor. Dovadă felul lamentabil în care au eșuat și alte încercări ale mele de a stabili cu ele relații normale. Totdeauna am exagerat, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eram nedumerită, de ce cineva care nu mănîncă nici un fel de carne trebuie să fie tîrfă? Dar el tot țipa „TÎrfă! TÎrfă!“, așa că am ajuns la concluzia că asta era logica poporului meu... așa cum se poate vedea și din războiul ăsta prostesc de acum. Oh, draga mea, nu o lua și tu așa, spune Doris blînd, nu pune la inimă. Oamenii sărmani Își tocesc degetele pînă la os muncind o viață Întreagă pentru a pune pe masă o bucățică de carne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Endō, umezindu-și buzele febrile cu limba. S-ar putea să te omor într-o bună zi... Atât de tare mă superi uneori, încât nu te mai pot suporta. Escrocule! Ești un prefăcut și pace! Pe cine crezi tu că prostești? Ipocritule! Îmi vine să-ți jupoi pielea de pe față, să-ți scot imediat masca aia! Izbucni în râs apoi. Era ora patru și jumătate dimineața. Endō îl zgâlțâia pe Gaston să se trezească. Jaluzelele erau trase peste ferestrele deschise, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
devreme era prea calm pentru gusturile mele. Eu nu-l doresc, dar vreau să mă dorească el pe mine. În timp ce Îmi șterg ultimele urme de ruj de pe buze, Îmi dau seama cît de copilăresc e totul, cît de nedrept, de prostesc și de egoist. Arăt iarăși ca mine și e mai bine așa. E mai bine că nu Încerc să dovedesc nimic, că nu mă joc, iar acum, cînd ceasul indică ora patru, Încep să fiu Îngrozitor de emoționată. Nu e decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de mercenari de sprijin, fără să facă însă parte în niciun caz din armata longobardă. Asta ar fi egal cu a-i împuternici să ia cuvântul în întrunirile prin care era guvernat regatul. M-am gândit că era un mod prostesc de a acționa. Rotari a sesizat îngrijorarea de pe chipul meu, deși fără s-o înțeleagă: convingerile bunicului erau de-ajuns ca să-l liniștească. Vrând să mă consoleze, mi-a spus: - Verii mei știu ce fac. M-am prefăcut că îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe toată lungimea debarcaderului. Era tablă ondulată, iar dificultatea proiectului Îl incita. E ușor să mâzgălești pe suprafețe plane, pe pereți, pe piloni. Toți sunt În stare, chiar și Începătorii. Zero făcuse deja asta. Chiar și pe zidul vilei. Bravadă prostească și inutilă, căci Ea nu știa că el era autorul. Scoase din hanorac tuburile de vopsea. În noaptea asta adusese doar trei. Nu-i nimic. Avea să creeze o lume doar În negru, roșu și albastru. Stropi. Auzi câinii lătrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
chiar și mâine. Voi să știe de câte ori o avusese teologul. Spera să fi fost doar o singură dată: ce putea ști un teolog despre corpul și carnea unei fete? Habar n-am, nu-mi amintesc, râse ea, e o Întrebare prostească - e ca și cum m-ai Întreba de câte ori am fost la mare. Antonio simți un fulger arzându-i creierul. Totul În jurul lui se stinse. Deci pentru Emma era același lucru? Și dacă nu-și amintea Însemna că se Întâmplase de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pus în genunchi lângă ea. Mirosul sângelui plutea în aer. Am început să înghit în sec. Rose nu trebuie să faci asta...gândește-te la fetița care tocmai a plecat...știu că e delicios, dar nu trebuie să faci nimic prostesc! Vei regreta pentru prima oara în viața ta asta!!! Îmi tot spuneam. Dar dacă iau doar o guriță, doar așa, pentru gust. Îmi apropiam colții de gâtul ei. Am încremenit. Pe gât avea două găuri mici din care se scurgeau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cânta cu un glas subțire, înalt, acompaniată de tobele de lut. De la vârsta primului sânge, Zilpa s-a văzut pe ea însăși ca pe o preoteasă, păstrătoarea misterelor cortului roșu, fiica lui Așera, sora-Siduri care sfătuiește femeile. Era o idee prostească, pentru că doar preoții serveau zeițele în templele din orașe, în timp ce preotesele serveau zeii. Mai mult, Zilpa nu avea calități de oracol. Îi lipsea și talentul pentru plante și nu putea profeți, nici arunca blesteme sau citi corect în măruntaiele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
penisului nu însemna nimic pentru ea. E adevărat, acum că văzuse cum arată un penis necircumcis, îl prefera pe cel al lui Iacob - expus, curat, îndrăzneț chiar - micuțului înfofolit pe care-l avea fiul ei, care dăduse prilej de glume prostești și crude în cortul roșu. La un moment dat, Lea amenințase că va lua o bucată de cărbune și va desena un chip pe prepuțul lui Ruben, așa încât lui Iacob să-i cadă cuțitul de mirare când va umbla acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
celor de la Glazerbrooks - și lui Arnold - și lui Ketterman. Va trebui să refac complet toată documentația. Și, lucrul cel mai îngrozitor, va trebui să trăiesc cu gândul că toată lumea știe că am făcut o greșeală absolut stupidă, genul de greșeală prostească pe care doar un începător o poate face. Asta va putea să însemne sfârșitul carierei mele de partener, îmi trece prin minte, și mi se face rău instantaneu. Dar n-am nici o altă soluție. Trebuie să îndrept situația. Mă conectez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din stomac mi s-a mai topit. Mă simt bizar de departe de tot. Am făcut cea mai mare greșeală din cariera mea. E posibil chiar să-mi fi pierdut slujba. N-am să fiu niciodată partener. O singură greșeală prostească. Membrii familiei îmbrăcate în Grădina zoologică din Londra au deschis pungi cu chipsuri, mi-au oferit și mie una și m-au invitat să joc cu ei Travel Scrabble. Mama m-a întrebat chiar dacă e o călătorie de afaceri sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
i se scurgeau balele și‑i tremurau mâinile de stângăcie și febrilitate. El se delecta cu comediile bufe, cu gagurile răsuflate ale vodevilurilor, cu observațiile usturătoare, cu insolențele și hazul grosolan. Așa Încât n‑a fost deloc impresionat de amabilitatea mea prostească, de firava, liberala mea Încercare de hai‑să‑vedem‑și‑partea‑cea‑bună. Abe nu punea preț pe amabilitate. Când un student nu se conforma criteriilor lui, Îi spunea pe șleau: „M‑am Înșelat În privința ta. Locul tău nu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
binelea... DOAMNA CU VOAL (Vorbind tare.): Măcar să încercăm... Ceva, undeva, cândva, tot o să-l calce pe nervi. Nu se poate să n-aibă și el un loc unde să-l călcăm pe nervi. BĂRBATUL CU ZIARUL (Tare, intrând joc; replică prostească, mai mult pentru a vorbi.): Pe călcâi, ca pe Ahile... Ha-ha... BĂTRÎNUL CU BASTON (Vorbind și el din ce în ce mai tare.): Nu vă faceți iluzii, doamnă... Asta nu mai e o lume care să se simtă.. Altădată cum tușeai puțin toată lumea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
semn de viață omenească. Doar niște vulturi zburând jos. De câtva timp, nu se mai auzeau împușcături. Totul părea liniștit. Despăturiră din nou harta. — Sergent, cum se numește satul ăsta? — My-Lai. — Prieten sau dușman? Sergentul ridică din umeri. Întrebarea era prostească. Cine putea ști unde sunt prietenii și unde, dușmanii? Nimeni n-a știut-o niciodată. — E în regulă. Desfășoară-ți oamenii. Și să nu tragă, dacă nu e nevoie. Respectară disciplinat ordinul. Cei cincizeci de soldați înaintară în formațiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe șeful de echipă. În sfârșit, acesta ridică din umeri: — De acord, admise el. E mai bine să ne întoarcem în tabără. N-are rost să riscăm. Și noi? întrebă cu un firicel de voce unul dintre soldați. — Ce întrebare prostească! Pe cine o să aperi, dacă plecăm cu toții? Urcă-te în camion! În mai puțin de un minut erau sus. Singur pe mijlocul drumului, lângă capetele micșorate, îi privi în tăcere. — Nu veniți? — De ce? Mi-am îndeplinit misiunea. Refăcu pachetul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fu adusă spre el de-a lungul holului de-o mare de aer jilav și cald. Aproape opt seara și ea făcea baie? Străbătu holul și se postă În fața ușii parțial deschise. — Ești acolo? Întrebă el. Întrebarea era atât de prostească, Încât ea nu se sinchisi să-i răspundă. În schimb, Întrebă: — Îți vei lua costumul gri? — Costumul gri? repetă el, pășind În Încăperea plină de aburi. Îi văzu capul Înfășurat În prosop plutind separat de corp pe-un nor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Întâlnesc taman pe acela pe care Îl fotografiase manu și, ca să-i reîmprospătez memoria, i-am spus că povestitorul e cel care vinde blănuri de urs pen- tru povești. Uipuk a râs neîncrezător - cum să facă cineva ceva atât de prostesc ? -, mi-a promis să dea câteva telefoane și să mă sune Înapoi după ce află mai multe. Am pus telefonul jos. După ce timp de mai bine de o oră am așteptat În zadar telefonul de la Uipuk, Începeam deodată să mă Îndoiesc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
-l întâlnesc taman pe acela pe care îl fotografiase manu și, ca să-i reîmprospătez memoria, i-am spus că povestitorul e cel care vinde blănuri de urs pentru povești. Uipuk a râs neîncrezător - cum să facă cineva ceva atât de prostesc ? -, mi-a promis să dea câteva telefoane și să mă sune înapoi după ce află mai multe. Am pus telefonul jos. După ce timp de mai bine de o oră am așteptat în zadar telefonul de la Uipuk, începeam deodată să mă îndoiesc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]