1,011 matches
-
substanța romanului. Smulsă prin căsătorie din păinjenișul strangulant al ambianței copilăriei, tânăra încearcă să evadeze din stereotipia unei căsnicii depersonalizante, dar nimerește în alt păinjeniș, acela al unor contradicții interioare și relaționale aproape insurmontabile. Elanurile, scrupulele, ezitările, rezistențele, furiile, exasperările protagonistei sunt analizate cu o incisivitate și o finețe vrednice de o romancieră formată de lecturi din Marcel Proust (adeseori invocat), Hortensia Papadat-Bengescu și Camil Petrescu. Semnificativ e că E. Lovinescu aprecia detașarea cu care e comunicată în roman o experiență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
lirismului, a „febrei”, stilul „dens, cenușiu”, nepatetic. Cartea procură, totuși, emoții de lectură și prin vibrații (discrete) de reală poezie, conținute în evocarea peisajelor și a atmosferei patriarhale a Mangaliei și Balcicului de altădată, ca și în episodul morții tatălui protagonistei. Considerat de S. și de unii comentatori roman (sau jurnal) al unui roman, Cad zidurile, nu dezvăluie însă procesul lăuntric al propriei plămădiri, ci rememorează, la persoana întâi (cu intercalarea unor pagini de jurnal și corespondență) experiența existențială, pe durata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
atentate cu bombe), să "pedepsească" adversarul vizat și încercînd în același timp să obțină de la acestea satisfacție în revendicări precise, în general eliberarea "combatanților" din închisori. Cele mai numeroase și adesea cele mai sîngeroase sînt cele care au avut ca protagoniste diverse grupuri extremiste palestiniene. Prototipul rămîne răpirea celor nouă atleți israelieni în timpul Jocurilor Olimpice de la München din septembrie 1972, luați ca ostatici înainte de a fi masacrați de un comando al grupului Fatah. Și în acest caz exista o revendicare precisă, eliberarea
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
este autorul doar în prozele care evocă satul copilăriei, ca în volumul de debut. Cu romanul Temeri (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din București) el revine la satul Ocișor și creează un personaj feminin, Ruzalia, având ca model pe mama sa. Protagonista excelează prin respectarea tradițiilor, a rânduielii și moralei din comunitatea rurală românească. Și altă scriere romanescă, intitulată Căruța cu scânduri (1990), are în vedere lumea veche a moților și bihorenilor, proiectată tot printr-un destin aparte, atribuit unui personaj, Sabin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
zăpadă eternă, pe care nici un vânt de primăvară n-o va mai sufla înapoi spre norduri; iar duhul înghețului biruitor coborând mut și întunecat aproape, tot mai aproape...". Brusc, se introduce în scenă detaliul care pune în mișcare întreaga dramă. Protagonista, căsătorită cu un bărbat bogat și gelos, Mircea, este curtată de Dinu, care își ia libertăți de amant autoritar: "Azi-dimineață, când a primit scrisoarea poruncitoare (subl. în text), a ieșit afară". În curte, o nouă viziune premonitorie, de la cea solară
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
urmă, de slugi, cel asaltat nu-și revine din șoc: "Zadarnic încerca să-și țină dreaptă șira spinării și zadarnic vrea ca pasul să nu mai dârdâie ca la paralitici". Notabil este că întreaga scenă este înregistrată cu acuitate de protagonistă, fapt care concură la augmentarea stării de fobie difuză de care este cuprinsă. Gelosul soț, deși decide, inițial, ca fiecare dulău să primească cincizeci de bice, iar cinci dintre fiarele recalcitrante să fie ucise, se răzgândește în favoarea sălbăticirii definitive a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și obscure, creionând un subtil desen în alb-negru: "Erau enormi, și licărul ochilor li se aprindea și se stingea ca licuricii; smalțul cel alb al pământului le ședea de minune, îi prindea ca propriile lor blăni". Câinii sunt obiectivarea terorii protagonistei: "fiorul fricei, care i se prelinse lung și cutremurător de-a lungul șirei, semăna atât de bine cu fiorul frigului, că amândouă se confundară într-un tremur puternic, nepotolit". Printr-o contaminare ontologică, haita, zăpada, astrele personifică frigul; singurul refugiu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a dragostei". În lumina dezintegratoare de mituri, adevărul iese la iveală: "nu era decât vechilul". Admonestat de îndrăgostită, acesta își verbalizează prompt suspiciunile; bruscat, devine amenințător. În cele din urmă, "a ieșit, tropăind din cizmele grele". Profilul de anxioasă al protagonistei este dublat de unul eminamente mistic. Pasajul următor este o remarcabilă radiografie sinestezică a unui desengaño erotic. Este o metamorfoză a senzualului în trivial; o subită maculare a universului intim, de a cărui puritate, cu doar câteva clipe înainte, femeia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și soră), bizari, enigmatici, o vor atrage pe tînăra derutată în aventura vieții ei. Conform percepțiilor naratoarei, Miles și Flora comunică subliminal cu un oarecare Peter Quint și o oarecare domnișoară Jessel, doi foști servitori (Miss Jessel este chiar predecesoarea protagonistei!) decedați cu ceva vreme înainte. Guvernanta începe, ca atare, o adevărată cruciadă de ceea ce ea numește slavare a copiiilor (a căror inocență a fost, prezumtiv, "coruptă" de către maleficii mesageri). Lupta eroinei (niciodată vizibilă sau măcar inteligibilă celorlalți din jurul ei) amestecă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pildă, eroina să-l descrie perfect pe Peter Quint individ pe care nu l-a cunoscut niciodată dacă nu-i vede fantoma cu adevărat?), răspunsul nu poate fi decît primul. James scrie un text "straniu" (cu explicație "științifică" în nebunia protagonistei), întrucît vrea să-și autovalideze vechea ipoteză critică, după care orice narator pornește din "real" doar pentru a sfîrși în "ficționalul" cel mai pur. În plus, în timp, comentatorii au găsit rațiuni la dilema "descrierii" lui Peter Quint. Singura care
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu educația/ îngrijirea celor doi copii). Ea s-ar simiți marginalizată de venirea noii guvernante pe domeniu (cu atît mai mult cu cît nu are o familie proprie și deplînge absența maternității). În consecință, doamna Grose speculează instabilitatea emoțională a protagonistei, inducîndu-i o nevroză devastatoare. Exegezele au vorbit, totodată, despre pre-freudia-nism, ezoterism sau sexualitate pervertită (se manifestă, după unii, un comportament erotizat al guvernantei față de Miles care, astfel, ar putea fi de fapt Douglas corupt sexual în copilărie; moartea lui Miles
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
creația lui Emily și cea a lui Charlotte. Aceste diferențe apar mai ales în raport cu Jane Eyre, cartea scrisă măcar prezumtiv în același interval de timp cu tulburătoarea poveste a lui Heathcliff. Dacă vom urmări, pas cu pas, conturarea psihologică a protagonistelor din Jane Eyre și La răscruce de vînturi (în condițiile în care personajul feminin este, atît pentru Charlotte, cît și pentru Emily Brontë, adevărata miză estetică scrisului!), în speță Jane Eyre însăși și contradictoria Catherine Earnshaw, vom descoperi două profiluri
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu fervoare) sau căsătoria convențională cu St. John (de care nu se simte atrasă), ajungînd, în consecință, o ființă periferică, Jane rămîne onestă naturii sale și nu prejudecăților societății în care a fost obligată să trăiască. Prin contrast, Catherine Earnshaw, protagonista din La răscruce de vînturi, are o problemă de identitate încă din debutul romanului. Acolo, Lockwood (unul dintre naratori) descoperă micul ei jurnal (redactat pe paginile unei Biblii străvechi), jurnal unde se semnează în trei feluri distincte: Catherine Earneshaw, Catherine
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Cathy nu oscilează propriu-zis între două iubiri la fel de puternice, cît între două personalități, între doi poli tipologici pe care nu și-i poate asuma integral nici în teorie. Identitatea ei se disipează în acest perpetuu "balans" psihologic (moartea timpurie a protagonistei nu constituie un accident, ci o necesitate epică!), ajungînd irelevantă (nu întîmplător, unii critici îl consideră eronat pe Heathcliff adevăratul protagonist, pierzîndu-se hermeneutic în "capriciile" comportamentale ale lui Cathy). Jocul "numelor" de la începutul romanului sugerează de aceea o întreagă construcție
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ei (a femeii) în raport cu el (bărbatul). Poți crea genuin numai în libertate, iar femeia tradițională nu a ajuns să trăiască nici măcar starea de "autonomie" primară, de "egalitate" cu sine însăși, "libertatea" sa ilustrîndu-se, prin urmare, în varianta unei profunde nefamiliarități. Protagonista aleasă de Orwell în O fată de preot, Dorothy Hare, este prototipul feminității arhaice europene. Fiică a parohului din Knype Hill (orășel din Estul Angliei, creionat după regulile realiste ale "culorii locale", fenomen ce trebuie legat de intervalul trăit de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un fiu (Henric al VII-lea). Edmund moare în captivitate (în Războiul Rozelor), iar Margaret se va însoți cu Henry Stafford, Duce de Buckingham (care dispare, la rîndul lui, după numai zece ani de conviețuire, lăsînd-o, din nou, văduvă). Finalmente, protagonista se recăsătorește (de conveniență, se pare, de data aceasta) cu lordul Thomas Stanley (în 1499 însă, cu acordul soțului, Margaret face un jurămînt religios de castitate, trăind apoi într-un soi de recluziune monahală). Romanul Regina roșie încearcă să creioneze
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
asume o iden titate luptătoare. Va reuși, printr-o inteligență politică nativă, să-și aducă fiul pe tronul Angliei (eliminîndu-l pe Richard "Uzurpatorul"). Romanul lui Gregory nu merge pînă în 1509, cînd, după moartea lui Henric (Tudor) al VII-lea, protagonista devine pentru scurt timp într-adevăr (numai două luni), datorită morții regentă pentru nepotul Henric al VIII-lea. Epicul se oprește în 1845 tocmai pentru a subli nia apogeul acestei inițiatoare de veritabil "matriarhat" politic în Albion (continuat, cum spuneam
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
într-un volum autonom. În anii nouăzeci, a reluat proza în unele antologii cu bucăți ficționale de sine stătătoare, ceea ce implică bănuiala că și pentru Bellow fragmentele de acest tip aveau un statut incert, situîndu-se undeva între nuvelă și roman. Protagonista din A Theft, Clara Velde, jurnalistă de modă, de mare succes, în New York (în ciuda faptului că, la origine, este o intelectuală serioasă, cu excelente cunoș tințe de literatură clasică și greacă veche, dobîndite la Bloomington), pierde un inel prețios (în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
insistent, despre o acutizare a crizei domestice la Lisboni. Într-un tîrziu, fetele (știindu-se urmărite) intră în contact cu băieții-naratori, prin semnale luminoase, și, aparent, le cer ajutorul. Aceștia nu întîrzie să intervină și sînt gata să le dea protagonistelor posibilitatea de a evada din marasmul familial. Însă surorile îi folosesc doar, pentru a-și duce la bun sfîrșit planul sinuciderii colective. Ademenindu-i în casă, sub pretextul evadării, cele patru fiice ale Lisbonilor își pun capăt vieților, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tragic, enunțînd învățături cu caracter generic, desprinse din drama familiei Lisbon. În vocea narativă a romanului, scriitorul include, subtil, ideea neputinței cognitive, idee legată, în fond, de capacitățile noastre fatalmente limitative de percepție în univers. Mai mult decît ne transmit protagonistele suicidale singure, prin dispariția lor (criptică) din viață, naratorii nu ne pot transmite. Ei numai unesc piese dintr-un puzzle, ce le depășește abilitățile hermeneutice, și vorbesc ermetic, asemenea surorilor Lisbon (definite de gestica lor încifrată și tenebroasă), despre o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a feminității, acolo unde iden titatea genuină scapă de compromisurile viețuirii false, "de afară". Anna Wulf rămîne, într-adevăr, eroina cea mai complexă construită de Doris Lessing, dar mesajul ei psihologic se pierde cumva în semnificația socio-culturală. "Proiectul social" al protagonistei contează în primul rînd, iar el nu diferă de cel propus de alte personaje creionate, de-a lungul vremii, de autoare, precum Mary din The Grass Is Singing/ Iarba cîntă (1950), care, prin căsătorie, renunță la "spațiul interior", devenind o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pe care o găsește inspirată: Nicolae Manolescu numește textul un roman al femeilor, esența lui fiind cuprinsă de conversații și dispute. Autoarea aprobă afirmația, completând cu observația că prima și ultima parte a cărții sunt constituite din monologul și dialogurile protagonistei, plecată în vizite prin București. Propriu stilului uzitat de Monica Lovinescu este ludicul, jocul de cuvinte și semnificații, menit să ridice semne de întrebare sau să încurajeze lectura într-un ultim paragraf: "În orice caz, o dimineață deloc pierdută pentru
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
literaturizărilor mele adolescentine, de a căror amintire mă feresc. Deci este impublicabil"408. Schița redă evadarea din țară pe podul de la Ensdorf. Literatura prilejuiește povestirea unor amintiri dramatice fără să devină memorialistică, deoarece personajul principal moare, încercând să traverseze podul. Protagonista este ucisă pentru că autoarea, după cum amintește în memorii, pierde la Ensdorf o parte din ea însăși. Istoria nu poate fi îndepărtată total din povestire, pentru că aparține și este totodată provocată de autor în calitate de personaj victimă a societății din care face
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
viața în așteptarea izbăvirii prin moarte. Nu iubirea îl definește, ci resemnarea. Concomitent cu apariția altor figuri, cuplul se dizolvă. Rămâne însă umbra celuilalt, amintirea lui, dorința de a-l recupera psihic și fizic. Atunci când partenerul se molipsește de speranță, protagonista caută medicamentul "Sfârșitul Lumii", dat pe rețetă și solicitat de toată lumea. Scris cu majuscule, "Sfârșitul Lumii" este numele unui medicament fără prospect, folosit, alături de "Hiperbolă" în tratarea poftei de "sfârșitul lumii" așteptat, nu ca pe cataclism în urma căruia lumea dispare
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
vin după ideal, administratorii, câte trei, bine antrenați, zvelți, încălțați cu cizme, plimbă cetățenii. O parabolă pentru funcționarea securității. Analogia este clară și imprimă imaginea terifiantă a anchetatorilor. Comicul de limbaj accentuează ironia situației: pentru a scăpa de plimbările obligatorii, protagonista recurge la un argument surprinzător și anume grăsimea. Grăsimea ei și a tuturor: "suntem grași și graseiem. Dacă rămânem fără grăsime, graseiatul ar deveni un anacronism. Iar de anacronism trebuie să ne ferim ca de ciumă" (p. 142). Graseiatul, tehnica
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]