1,169 matches
-
o referință la mersul trăsurilor prin București: "N-o să meargă omul cu muscalul să mănînce rahat la cișmeaua lui Cantacuzino de la Filaret..." Se mai utilizează și referința la termeni dintr-o arie semantică apropiată: într-o schiță, autorul-narator se adresează protocolar gazdei ("Dragă Mitică, mulțumesc din suflet pentru buna ta invitațiune! Am petrecut minunat onoare ție!... zic eu cu un ton pe care filozoful meu îl înțelege pînă-n fund...") iar în alta se exprimă neutru cu privire la garda civică: "Trîmbițașul începe iar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sănătos. Cel care fusese ultimul obstacol al așezării în matca normală a relației celor doi pădureni nu își dă doar acordul, ci certifică o stare de fapt. Și omul tău ce mai face? E bine, sănătos. sunt replicile unui dialog protocolar din lumea satului. Iorgovan se adresează Siminei ca muiere a lui Șofron cu liniștea și străluminare de sinceritate pe care doar un muribund o poate avea. Scriitorul înțelege ca și cititorul că de aici încolo orice cuvânt în plus e
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Dicționarele Personalităților pentru Vaslui, Galati - Tecuci, cu o operă impresionantă, ilustrată și de CV - ul său. Personalitate de reprezentare națională, recunoscut chiar de președinții României, bucurându se de onoarea de a fi primit în câteva rânduri, reprezentând momente oficiale și protocolare, Dumitru V. Marin face cinste județului Bacău și comunei Podu Turcului, în care s-a întors adesea ca fiu al acestor locuri, bucurându-se de căldura și prețuirea localnicilor, pe care la rându-i, îi îmbrățișa cu dragostea și respectul
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
amândouă mâinile semnul crucii spre vodă, în timp ce fața îi era luminată de un zâmbet nefiresc. Era atâta bucurie în ochii prelatului încât domnitorului nici nu-i venea să creadă că întâlnirea lor este aievea sau doar continuarea viselor de adineaori. Protocolar, totuși reluă: Îmi pare rău că te-am tulburat, știu că mâine e sărbătoare. Simțeam nevoia să te văd, trebuia. — Vorbe, măria ta. Cum adică, m-ai tulburat? Există oare mai mare bucurie pentru mine decât aceea de a sta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe loc, așteptând ca delegația turcă să se încadreze între cele două ziduri vii. Drumul lăsa libertate de mers pentru cinci călăreți, așa că între cei doi din garda valahă înaintau trei ieniceri turci, în frunte venind Kuciuk Selin. Salutului său protocolar, politicos dar sec, vodă îi răspunse cu un zâmbet cald și cu o prietenoasă urare de bun venit rostită în cea mai distinsă limbă turcă. Imbrohorul nu apucă să răspundă, căci cei doi prinți îi adresară și ei cuvinte curtenitoare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și cu privirile în tavan. Dormitorul spațios se umpluse de oameni. Intrase doctorul, marele stolnic, beizadea Constantin, căpitanul și toți dorobanții din gardă. Se uitau la vodă și nu le venea să creadă că este adevărat ce văd. Selin salută protocolar. Pylarino se furișă pe lângă el, se apropie de pat și-l examină pe domn. — Ce-ai făcut, măria ta? întrebă el în șoaptă. Brâncoveanu se prefăcu că nu-l aude pe medic și răspunse salutului politicos al imbrohorului, numindu-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adică traducători, din subordinea lui. Când un vornicel a anunțat că marele dragoman cu ai lui se apropie, vodă, încadrat între prințul Ștefan și Toma Cantacuzino în dreapta lui și Mihai Cantacuzino în stânga, toți călări, au ieșit în întâmpinarea oaspeților. Saluturi protocolare în limba turcă au fost rostite de am-bele părți și atmosfera glacială impusă de exaporit nu s-a împrăștiat până la intrarea în bătătura conacului unde mai mulți comișei au prezentat înaltului demnitar darurile voievodului muntean: un ar-măsar negru pur sânge
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în sala mare a conacului, unde era adunat un fel de divan din marii boieri veniți în suita domnească. Discuțiile erau purtate în limba turcă, având un caracter intim pentru că vorbeau cei trei - exaporitul, domnitorul și marele spătar - fără adresări protocolare pompoase și fără lungile așteptări între fraze, atât de obișnuite la convorbirile diplomatice. Ceilalți tăceau și ascultau prudenți. Primul care s-a adresat în grecește marelui dragoman a fost Constantin Brâncoveanu. A observat cum imediat unul dintre interpreți a repetat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
marele dragoman Nicolae Mavrocordat, privind peste umărul drept al tatălui, iar în urmă de tot, într-un fel de nișă erau alți șapte, opt dragomani, toți greci. Domnul intră și se opri. Simțea respirația grea a boierilor care făceau temenelele protocolare cu capul plecat, cu mâna dreaptă lăsată în jos, îndoindu-se anevoie de mijloc, datorită traiului îndestulat. Acum își duc mâna dreaptă la buze și acum la frunte, calculă Brâncoveanu timpii, fără să schițeze nici o mișcare. Adunarea era mută. Voievodul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
calești negre foarte elegante, cu șase armăsari nervoși, înhămați gata de plecare. Pe peronul cu dale de piatră aștepta Mihai Cantacuzino, fostul mare spătar, îmbrăcat foarte îngrijit după moda vremii. Ștefan sări sprinten de la locul lui și, cu un zâmbet protocolar, se îndreptă spre unchiul tatălui său. Salută scurt și se miră de vizita neașteptată a acestuia. — Am venit să te iau să-ți arăt biserica mânăstirii de la Turbați. Este aproape gata. O luăm și pe doamna Stanca... — Iertare, neică Mihai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un cal, vin la curte cu voi, hotărî prințul. În timp ce se îmbrăca, Ștefan aprecie că mesajul venit de la Istanbul trebuie să fie important. Știa că între voievodul Valahiei și noul patriarh al Constantinopolului nu fusese timp să se stabilească relații protocolare, deci scrisoarea era de la altcineva, cineva care folosise caii de poștă ai rețelei până la Giurgiu. De acolo, mesajul fie fusese deviat spre domnie din greșeală, fie chiar de la început fusese îndreptat așa. Era important să știe el primul ce anume
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deșteptase, apoi împăturind foaia i-o înmână turcului, rugându-l să i-o dea spătarului Mihai Cantacuzinul în vederea expedierii. Mustafa Aga privi nedumerit și ripostă: — Expedierea scrisorii este treaba mea. Fie ca pacea lui Allah să fie cu voi! Salută protocolar și ieși lăsând boierii să intre pentru a păzi arestații. Afară se pornise o ploaie măruntă și vântul rece părea că vrea să întoarcă iarna. M-aș culca, hotărî Brâncoveanu, dacă s-ar face focul în odaia mea, ar fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
semn cu mâna spre tânărul de lângă ușă. Spătarului Mihai i se păru că fusese chemat din greșeală; urma să asiste, avea el impresia, la o discuție de familie între socru și noră, unde nu avea ce să caute, se aplecă protocolar în fața Păunei și, în șoaptă, își ceru permisiunea să plece, dar doamna, autoritară, roșindu-se la față, țipă ascuțit: — Nu, nu, locul domniei tale este aci, trebuie să hotărâm ce-i de făcut, nu poți da bir cu fugiții! Hai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din nou cu o plecăciune, iar Medellin spuse: \ În numele Excelenței sale, Marele Judecător, precum și în numele Consiliului, sunt însărcinat să te felicit pentru eficacitatea cu care oamenii tăi au făcut față acestei situații critice. Elogiul fusese pronunțat într-o manieră atât de protocolară, încât Marin se întrebă dacă nu cumva erau în transmisie directă și scena putea fi urmărită la toate televizoarele particulare sau publice. Cu această eventualitate în minte, răspunse: \ În numele întregii garnizoane a capitalei, primesc felicitările. De fapt, sub acest aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
MARIN SE ÎNTOARSE ȘI VĂZU CĂ ERA UN OFIȚER DIN GARDA PERSONALĂ A MARELUI JUDECĂTOR \ UN PRIPP. ALȚI PATRU OFIȚERI PRIPP SE APROPIAU DE EL. PĂREAU SĂ FIE ÎNTR-O STARE CIUDATĂ DE VIGILENȚĂ. PRIMUL PRIPP VORBI PE UN TON PROTOCOLAR: \ DIN ORDINUL EXCELENȚEI SALE, MARELE JUDECĂTOR, SUNTEȚI ARESTAT. VĂ SFĂTUIESC SĂ MĂ URMAȚI ÎN LINIȘTE. MARIN FU CUPRINS DE MÂNIE ȘI GROAZĂ. \ Sunteți arestat, domnule. MARIN SE ÎNTOARSE CU SPATELE LA OFIȚER. GREUTATEA DEZASTRULUI ÎL APĂSA DUREROS. NU SE ÎNDOIA CĂ SE ADEVERISERĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
fii drăguță și roagă-l să nu ordone execuția lui Wade Trask înainte să stau de vorbă cu el. Un moment, răspunse secretara dispărând din nou. Când se întoarse, era evident că dictatorul o putea auzi, fiindcă avea un ton protocolar: \ EXCELENȚA SA MĂ ROAGĂ SĂ VĂ INFORMEZ CĂ TRASK A OBȚINUT DEJA O AMÂNARE A PEDEPSEI PÂNĂ DUPĂ ȘEDINȚA DE MÂINE DIMINEAȚĂ. DE ASEMENEA, SPUNE CĂ NU ÎNȚELEGE CUM AR FI PUTUT CÂȘTIGA RĂZBOIUL JORGIAN UN TRASK DEGHIZAT ȘI CĂ VA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
doar silueta unei pelerine cenușii. Flutură, ca un clopot, de sub streașina unor boruri largi și negre. Se pierde în dunga unor uliți ascunse... Străinul ar putea fi recunoscut, spun cei intrigați : chipul supt, fruntea prelungită de calviție, tremurul gesturilor excesiv protocolare. Informațiile parvin greu... ciudatul personaj ar fi un mare talent, care preferă solitudinea și pitorescul. Câțiva zeloși se întorc de la librăria din centru purtând ca pe un trofeu romanul, prima operă a acestui bizar necunoscut, recomandat cu înalte calificative. Personaje
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
considerat cel mai adesea doar un mod de exprimare sec, arid, lipsit de acel seducător vino-ncoace caracteristic lirismului exuberant, exihibiționist, ornat cu care ne-a obișnuit poezia occidentală, nu poate fi cumva regăsit Într-unul din registrele mai puțin protocolare ale limbii? Este dificultatea pe care o propune limbajul haikuului una motivată doar de funcționalitatea textului În economia poemului? Nu cumva modul de exprimare folosit de el se suprapune peste unul din registrele stilistice ale limbii vorbite (și nu al
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Capre negre-n pisc Lirica occidentală obișnuiește să divulge motivația subiectivă care Îl determină pe poet să scrie versurile. O face, de obicei, printr-o transparență vădită a intențiilor, prin formulări retorice care nu fac decît să dea o formă protocolară și prețioasă lamentărilor comune. Dintre sute de catarge, de pildă, folosește retorica Întrebărilor fără răspuns, care pun doar pe gînduri și induc starea de dezolare a celui ce se identifică spontan cu catargele și păsările călătoare pierite În imensitatea unor
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a constatat" sau "aș fi voit să mai stăm de vorbă cu cititorul și despre alte subiecte decât (...)". Formalismul adresării traduce o reverență în fața publicului, perceput ca destinatar colectiv sau individual, atitudine prin care polemistul se distanțează strategic, simulând poziția protocolară în fața unei instanțe superioare. Acest Tu, convertit metonimic în El (țara, cititorul etc.), este, în esență, beneficiarul, ipso facto, al polemicii literare. Efortul persuadării îl vizează implicit pentru că, până la urmă, el stabilește învingătorul. În alte situații, adresarea directă reduce distanța
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în această situație, ca un terț descalificabil dintr-o dublă perspectivă. Comunicația, ca figură a dialogismului inerent oricărei polemici publicistice, în genere, accentuează, în plus, dorința polemistului de a-și persuada lectorul, etalând, față de acesta, o atitudine condescendentă și/sau protocolară. Atunci când respinge scriitura lui Iorga, pe motiv de prolixitate și inexpresivitate, prin enunțul asertiv: "proza domnului Iorga e perfect privată de el"291, Arghezi intră, concomitent, în jocul imaginar al unei dezbateri amicale cu lectorul său: "Nu-mi răspundeți că
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sub privirile îngăduitoare ale reginei). Le cerea nepoților să dea mîna cu servitorimea (lucru interzis de protocol și de părinții acestora, și deci deconcertant pentru copii). După moartea lui Albert a fost atît de dezorientată, încît nu-și îndeplinea îndatoririle protocolare de regină nici măcar atunci cînd Anglia era vizitată de capete încoronate. Așa s-a întîmplat în 1863 cînd nu i-a găzduit la palatul Buckingham pe regele Carol XV al Suediei (care a stat la ambasadă), pe regele Christian IX
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
făcut totul pentru a-și transforma porecla în renume și și-a canalizat energiile spre o viață eminamente epicureică și hedonistică, uneori compromițătoare. Probabil acesta să fi fost motivul principal pentru care Victoria și Albert i-au încredințat unele funcții protocolare de reprezentativitate în străinătate, încă înainte de episodul cu artista demimondenă din Dublin, pe lîngă vizitele particulare. În 1859, după terminarea studiilor, a fost la Roma și și-a vizitat rudele la Berlin. Tînărul Eduard a fost primul principe moștenitor al
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
istoriei contemporane. Deși nu a fost cultivat ca tatăl său și ca mulți suverani europeni, avînd doar o cultură audio-vizuală (citea doar ziare și mergea la spectacole de teatru și de operă), a fost vizibil prezent, fie și din obligații protocolare de reprezentativitate, la o serie de evenimente culturale și tehnice, dintre care cităm următoarele: a înființat în 1902 The Order of Merit, un înalt ordin cultural care se acordă unui număr redus de personalități (24 de bărbați și femei) din
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
al Insulelor Bahamas pe care a deținut-o pînă la terminarea războiului în 1945 și de care s-a achitat exemplar. Palatul St. James a rămas în continuare la fel de belicos: ducele de Windsor nu a fost invitat la obișnuita întîlnire protocolară pe care regele o avea cu foștii guvernatori la terminarea mandatului lor. Cuplul princiar a revenit la Paris unde Primăria i-a pus cu generozitate la dispoziție o splendidă reședință în Bois de Boulogne (Neuilly-sur-Seine), iar Guvernul francez l-a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]