1,395 matches
-
de Muzică vocală și instrumentala la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu, apoi la școală normală Andrei Șaguna" tot în Sibiu (1919 -1936); dirijorul corului catedralei metropolitane (1899-1940) și al altor coruri din Sibiuș diacon și preot în 1915, mai tarziu hirotesit protopop. Compozitor de seamă, a alcătuit numeroase compoziții laice și religioase, pentru cor de copii, coruri școlare, coruri pe trei voci și bărbătești Opera sa muzicală a fost publicată în următoarele colecții: S-a îngrijit de republicarea cărții lui D. Cuntan
Timotei Popovici () [Corola-website/Science/311410_a_312739]
-
oficialități: inspectorii Simona Tacu și Cristina Vărzaru de la Ministerul Culturii și Cultelor, Cristian Filip Petrescu, directorul Oficiului Național al Monumentelor Istorice, Aurel Buzincu, directorul Direcției pentru Cultură și Culte Suceava, pr. consilier Gheorghe Brădățan de la Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și protopopul Constantin Patrolea. Cu acest prilej, pr. paroh Vasile Hrestic a catalogat lucrarea ca fiind ""cea mai consistentă, sistematică și complexă restaurare de la domnia lui Petru Rareș până în prezent”". În perioada derulării lucrărilor de consolidare a lăcașului de cult, slujbele bisericești
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
Proprietarii moșiei Ștefănești plăteau salariile preoților și dascălilor și suportau cheltuielile de reparații și de înzestrare a bisericii cu obiecte de cult. Biserica a cunoscut o anumită prosperitate la începutul secolului al XIX-lea, catagrafia din 1820 menționând aici pe protopopul Gheorghe, iar cea din 1838 notând că în târg erau cinci preoți și doi dascăli. Pictura interioară a lăcașului de cult a fost realizată la sfârșitul secolului al XIX-lea, prin contribuția lui Ioan D. Aniței, "cântăreț bisericesc", după cum atestă
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
au simțit plinătatea Bisericii prin participarea la Sfânta Liturghie oficiată de episcopul locului împreună cu soborul preoțesc. Paisprezece preoți și un diacon au participat la slujba înoirii bisericii. Aceștia au fost: prot. mitr. Petru Ciunciuc (secretar eparhial); prot. mitr. Pavel Petrov(protopop Sângerei); prot. mitr. Mihail Dubenco; prot. mitr. Ioan Ursachi(Sângerei); prot. mitr. Nicolai Sărăcuța(Bălți); prot. Gheorghe Lungu(Chișcăreni); prot. Ioan Goreanu(s.Cobusca Nouă, r. Anenii Noi); prot. Iurii Plămădeală(Ialoveni); prot. Nicolai Guja(Orhei);prot. Serghei Zubatîi(Sângerei
Vrănești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305875_a_307204]
-
bine păstrată, afirmă următoarele: ""Îngerilor s-au numit ca să păzască tot neamul și sau zidit de iznov ... și strădania bunilor pravoslavnici dintracest sat Pusta Simihaiu în zilele înălț(atului) ... podomnicului împărat Franțis, supt pravoslavnică arhipăstoria măriei sale ... Făgărașului supt c(institul) protopop Vasilie Bota de Vișeu de Mijloc și c(instiților) preoți Andrei ... Hara Grigorie și ctit(ori) ... Ignat, făt Ion Toader, Holț Marți. Și sau zugrăvit prin mine ... Pop Ioan (anul) 1794 ... ie 20"". Având în vedere că pisania din dreapta surprinde
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
vredniculu cantoru a lu St. Mihaiului ce au reposatu în 1875"". A avut nouă fii, prin care se va continua șirul preoților din neamul Andrei. Andreiu Văselia s-a nascut în 1827 și s-a căsătorit cu Maria Coroianu, fiica protopopului din Așchileu Mare, azi județul Cluj. În 1852 a fost preoțit, iar în 1860 a decedat. Andreiu Gligoria i-a urmat în preoție fratelui său Văselia. S-a născut în 1830, iar mai târziu s-a căsătorit cu Todora Mureșianu
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
cunoaște pe Samuil Micu, spiritual și rector de studii al colegiului, și pe Ioan Budai-Deleanu, cu care a fost pentru scurt timp coleg (în 1778). După finalizarea studiilor a fost numit, succesiv, capelan-castrens al Regimentului II Grăniceresc de la Năsăud (1778-1780), protopop al Năsăudului (1780-1796) și vicar foraneu de Rodna sau Năsăud (1786-1796), după ridicarea protopopiatului la rang de vicariat. În anul 1782 a participat la sinodul de la Blaj unde l-a susținut pentru funcția de episcop pe Ioan Bob (1782-1830). De
Ioan Para () [Corola-website/Science/307709_a_309038]
-
politico-națională a românilor transilvani. El a fost pentru un timp ("conf, ist." D. Prodan) motorul activității petiționare transilvane, pentru dreptul românilor la reprezentare în Dieta Transilvaniei ca națiune autohtonă majoritară. La 14 iulie 1790, împreună cu vicarul Ioan Halmaghi și cu protopopul Chiril Topa, a adresat o petiție episcopului Ioan Bob și guvernului, pe care aceștia s-o înainteze Curții de la Viena, în care solicitau ca națiunea română să fie recunoscută politic și să fie reprezentată în Dietă. Cum răspunsul întârzie, vicarul
Ioan Para () [Corola-website/Science/307709_a_309038]
-
1935, când în baza unei convenții, Ministerul Învățământului de la Belgrad a numit în școlile din satele cu populație majoritară românească învățători „contractuali”, chemați din România, urmând ca la sfârșitul anului să activeze în acest regim în total 47 de învățători. Protopopul Traian Oprea, din Vârșeț a întocmit cele „24 de plângeri”", expuse public, în care arăta nedreptățile săvârșite față de membrii minorității române: aceștia nu beneficiau de efectele reformei agrare, nefiind împroprietăriți; studenții și elevii care studiau în România nu puteau obține
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
cimitir ortodox. Edificiul mai este cunoscut ca Biserica Ortodoxă din Deal, cu referire la Dealul Hajongard, aflat la sudul cetății medievale a Clujului. În curtea bisericii, la nr.10 se afla Oficiul Parohial Ortodox Roman Cluj-Napoca I. In aceasta casă , Protopopul Florea Mureșanu l-a sprijinit pe Victor Papilian și cenaclul său literar, punând la dispoziție casa parohială, unde locuia. La ședințele cenaclului participau personalități ale elitei culturale clujene: Lucian Blaga, Victor Papilian, Valeriu Anania, Ion Luca, și alții. Până în prima
Biserica Ortodoxă Sf. Treime din Cluj () [Corola-website/Science/303728_a_305057]
-
de aici. De teama represaliilor, intelectualii ardeleni și-au găsit adăpost în satele grănicerești ca Orlatul, Veștemul și Racovița unde, notează George Barițiu, „mâna guvernului provincial nu se putea întinde fără știrea și încuviințarea comandei generale”, printre aceștia fiind și protopopii Ștefan Moldovan de la Mediaș și Elie Farago de la Târgu Mureș. Merite deosebite ale grănicerilor racoviceni au fost legate de eliberarea lui August Treboniu Laurian și a grupului său întemnițați la Sibiu, după cum consemnează „un copoi al stăpânirii”: Ca urmare, românii
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
de către locotent-colonelul Gheorghe Cantacuzino. Efectiv, Racovița a fost ocupată în ziua de 18 august 1916 de către trupele comandate de sublocotentul Constantin T. Stoika, ce a avut o primire călduroasă făcută de către localnici, fiind întâmpinat de către toți racovicenii în frunte cu protopopul Valeriu Florianu încă de la „Podul Hotărălului” cu "crucea și Evanghelia" în mână. <br> Spre jumătatea lunii septembrie a anului 1916, profitând de mutarea unor trupe românești din zona Racoviței pe frontul dobrogean, inamicul a concentrat în sudul Transilvaniei Armata a
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
au dus lupte grele pentru a acoperi retragerea Diviziei 23 infanterie prin defileul Turnu Roșu. Satul a rămas astfel sub ocupație, suportând ca represalii sechestrarea unor bunuri, obligarea locuitorilor la corvezi și încartiruiri. De tema represaliilor, juristul Victor Florianu și protopopul Valeriu Florianu, urmat de fii săi, Ovidiu și Liviu, au luat drumul pribegiei. Această situație a fost curmată prin intervenția energică pe lângă comandamentul german a colonelului Dionisie Florianu, din armata austro-ungară, intervenție în urma căreia trupele de ocupație au fost obligate
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
a realizat după ce Ministerul de război al României a aprobat înființarea „Corpului de voluntari transilvăneni și bucovineni” la Darnița, lângă Kiev, condus de șeful statului major, colonelul C.G. Pietraru. Președintele Comisiei a 7-a de recrutare a voluntarilor a fost protopopul Valeriu Florianu, ajuns aici după refugiul său din toamna anului 1916, și care a îndeplinit și funcția de "protoier" al acestui corp de voluntari, în care calitate a oficiat serviciul divin și în Catedrala mitropolitană din Kiev. După terminarea perioadei
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
racovicenilor, aceștia rămânând fără o parte din pășunile din „Arini”, fără fânețele din „Lunci” și fără o parte din terenurile arabile de la „Arinii ăi Mari”. Pentru a-și apăra drepturile de proprietate asupra pământurilor în cauză, racovicenii, în frunte cu protopopul Valeriu Florianu, au protestat violent împotriva exproprierilor de teren făcute în baza unui decret oficial mergând până la regele Carol al II-lea. Astfel, Uzinele „Mîrșa” au absorbit o mare parte a forței de muncă excedentară a Racoviței. Ca urmare a
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
nu mai există. Aici se întinde acum o pescărie modernă care angajează zeci de muncitori. Țiglăria deasemenea nu mai funcționesză. Nu se mai face nici jocul tradițional. Nu există nici preot în sat. Slujbele religioase le oficiază cei doi preoți, protopop Petru Drăghicescu din Torac și preot Gabriel Bandu din Ecica. Dar, să nu ne lăsăm copleșiți de nostalgie și să adăugăm că în sat își desfășoară cu succes activitatea S.C. „Frăție și unitate”, la școală deasemenea, cu succes, activează Secția
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
în țara Sfântă știind foarte puțin despre religia creștină, adică nu știam aprofundat. în mare parte aveam cunoștințe pentru că am avut un coleg de clasă pe care îl chema Știrbu Ioan și era fecior de preot. Ulterior, tatăl lui devine protopop la Baia Mare, și, noi fiind colegi de clasă, am mers de multe ori la el în casă unde am „supt”cum se spune, de la rădăcină, cunoștințe de religie creștină. Pe undeva mi-a plăcut... Venind aici în țara Sfântă, unde
Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu,Victor Camil () [Corola-journal/Journalistic/97_a_200]
-
în Descriptio Moldaviae, susține ideea, pertinentă de altfel, că moldovenii au scris cu litere latine, potrivit tradiției, până după Conciliul de la Florența (1439). Se cunoaște faptul că mitropolitul Damian, întâistătător al Mitropoliei Moldovei, între 1437-1447, a participat, împreună cu vicarul său, protopopul "Constantin", la Conciliul de la Ferarra-Florența, ale cărui decizii le-a semnat, devenind primul ierarh din Țările Române care s-a unit cu Biserica Romei. Urmașul său în scaunul mitropolitan, "Ioachim", a fost de asemenea unit, însă a fost alungat din
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
comună. De asemenea s-au primit ajutoare și de peste munți, de la donatori, în frunte cu Grigorie Brâncoveanu, strănepotul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Biserica a fost sfințită în ziua de 12 septembrie 1815 de către episcopul Vasile Moga, ajutat de un sobor de protopopi, preoți și diaconi, în număr de 14 persoane. Date despre zidirea și sfințirea bisericii se găsesc în însemnările preotului Vasile Papp de la Stează din Rășinari. În hrisovul „"Non Unitum Resinariensem De Stiaze"”, întocmit de Vasile Papp, găsit în anul 1951
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
Mihai Viteazul" din București, N. Droc-Barcianu, directorul și ctitorul liceului din Giurgiu, învățatul copist de cărți și manuscrise din secolul al XVIII, Sava Popovici-Barcianu cel bătrân, care își scria sub nume "ot Rășinari", profesorul și rectorul ieșean Traian Bratu, învățatul protopop Emilian Cioran, sufletul harnicului grup local, fără concursul căruia în munca de teren Victor Păcală nu și-ar fi putut realiza monografia, economistul Aurel Brote, învățatul popa Bratu de la sfârșitul secolului al al XV-lea, înscris în registrele Sibiului ca
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
Prima mențiune despre viața bisericească din Racovița este diploma emisă de principele Gheorghe Rákóczi I în 8 iulie 1647, prin care l-a numit pe preotul Ion din Țichindeal protopop peste 17 sate din jurul Sibiului, printre care se numără și Racovița. Din conținutul acestei diplome reiese că, la acea dată, biserica din Racovița era supusă superintendentului calvin, cu toată împotrivirea mitropolitului Simion Ștefan, care îl împiedicase pe acesta să uzeze
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
biserica din Racovița era supusă superintendentului calvin, cu toată împotrivirea mitropolitului Simion Ștefan, care îl împiedicase pe acesta să uzeze de drepturile care îi fuseseră acordate. Primul slujitor cunoscut al altarului, menționat în documente bisericești în anul 1698, este controversatul protopop Toma, care a semnat „Manifestul de unire cu Biserica Romei” sub numele de "Pater Thomas de Rakowice". În perioada 1698-1765, premergătoare înființării graniței militare, populația s-a confruntat cu puternice conflicte interconfesionale cauzate de procesul de unire a mitropoliei ortodoxe
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
un alt studiu, în care autorul, Zenovie Pâclișanu, precizează că Schitul Racovița a fost ridicat de călugărul unit Oprea Doican, pe moșia proprie. Prima biserică a satului are datare incertă, istoricul blăjean Pâclișanu considerând 1679 ca an al edificării, iar protopopul local Petru Florianu a antedatat-o în anul 1675, biserica fiind la origine de rit ortodox și a fost zugrăvită „în stilul vechi” în anul 1752 și nu într-un an din epoca brâncovenească. Biserica actuală a fost construită între
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
cea greco-catolică sau, mai nou, ortodoxă, este de menționat existența cultului creștin baptist, al așa-zișilor „"pocăiți"”, a căror atestare documentară oficială este de dată recentă: 1942. Documentul atestă prezența în sat a unei „Asociații baptiste” încă din 1918, deși protopopul Valeriu Florianu consemnează înființarea acesteia de abia în 1921. Ca și în alte domenii, mărturiile scrise despre viața bisericească a satului până în anul 1700 sunt încă nedescoperite, situație întâlnită și prin satele din jur. Biserici mai vechi decât cele cunoscute
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
români care dădeau ascultare acestuia, de dijme și robotă. Primul document cunoscut privind viața religioasă a racovicenilor este diploma dată de către principele Gheorghe Rákóczi I din 8 iulie 1647, prin care acesta numește pe popa Ion Pop din Țichindeal ca protopop peste 17 sate din jurul Sibiului, printre care se numără și Racovița: Din conținutul acestei diplome se desprinde faptul că la acea dată, biserica din Racovița era deja supusă superintendentului calvin, cu toată împotrivirea mitropolitului Simion Ștefan, care-l împiedicase pe
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]