1,023 matches
-
-l pe don Calabria: «Campionul carității evanghelice», iar cardinalul de Milano Ildefonso Schuster, mort cu trei luni mai înainte, îl «canonizase» deja prin cuvintele pregătite anterior ca să fie sculptate pe mormântul său: «Don Giovanni Calabria... prin viața, scrierile și instituțiile providențiale, ajutând săracii, a strălucit ca un far luminos în Biserica lui Dumnezeu». Deși faima sa de sfințenie devenise universală deja de la moartea sa, fiii săi nu ar fi visat niciodată să-i promoveze Cauza de Canonizare, nu pentru că nu erau
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu era din partidul guvernamental iar întrunirea era exclusiv a majorităților din Cameră și din Senat? Aceasta era manopera guvernului. Petre Carp, pe lângă atâtea calități sufletești și însușiri superioare, era mic șorat de o copilărească vanitate: se credea o ființă providențială, care într-o zi oarecare va fi marele conducător al țării. Ion Brătianu îi cunoștea slăbiciunea. De aceea l-a invitat special, cu adăugirea că îl poftește pe el singur din toată opoziția, fiind singurul bărbat de stat cu vederi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Borș, alt intim al Beizadelei, fu ales deputat. Numai către sfârșitul guvernării, Ion Brătianu pierdu darul atracțiunii, precum am spus - și a căzut prin ceea ce l-a făcut să trăiască; a căzut din cauza necredinței oamenilor. Ion Brătianu a fost omul providențial al epocii sale. Deși numai autodidact, deși nu avea nici o specialitate dobândită prin catedră, avea însă intuiția puternică a omului de stat. și era, mai presus de orice, un puternic mânuitor de oameni, un bărbat politic cu o înaltă cunoaștere
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
fugii înainte a nevoilor; ea desemnează apariția unui pauperism care, deși de un gen nou, aduce cu sine un tragism al consumului așezat pe baze mult mai realiste. În cursul fazei II, prosperitatea economică, angajările cu normă întreagă și statul providențial par să poată asigura eliminarea pauperității prin ridicarea generală a nivelului de viață. Chiar dacă marea sărăcie subzistă, ea apare doar ca un fenomen rezidual, imaginea dominantă fiind „fluxul ce repune pe linia de plutire toate ambarcațiunile”. Această teză a evoluției
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
a marcat o răscruce În istorie deschizând calea pentru o viață liberă mai dreaptă și prosperă. Cel puțin acestea au fost așteptările. Tot atunci s-a remarcat un episod nerevendicat, netrâmbițat dar care a salvat Statul român de la prăbușire. Oameni providențiali ai pământului românesc au dejucat un anumit ajutor și țara a rămas Întreagă. În acele Împrejurări opera o masă de manevră care renega totul, distrugerea, defăima, dispusă pentru orice gest demolator comandat de cercuri antinaționale și susținute de o presă
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
egal intelectual, dar Frost nu-l bate prin forțele proprii, ci cu ajutorul unei probe care pînă atunci nu mai fusese dată publicității (deci pentru care Nixon nu-și pregătise apărarea) și pe care unul dintre asistenții lui Frost o descoperă providențial chiar înaintea ultimului interviu. Nu chestionez performanța jurnalistică a lui Frost, ci capacitatea lui de a presta, ca erou hollywoodian, la înălțimea masajului aplicat de regizor. Oricum, asta nu strică frumusețea finalului, care constă tocmai în faptul că, deși Frost
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și cutezanța nouă Călăuziți în toate de omul vizionar Ivit în fruntea țării pentru o țară nouă, Erou al României firesc și exemplar.“ („În fiecare clipă cu noi, cu-ntreg poporul“, Scînteia, 28 martie 1982) POPA Mircea, critic literar „Om providențial pentru destinul politicii mondiale de azi, pentru destinul unei planete văzute sub zodia progresului și al militarismului continuu pentru om, El rămâne providențial mai întâi pentru țara sa, pentru marile prefaceri trăite de acest popor în industrie, agricultură, comerț, știință
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
În fiecare clipă cu noi, cu-ntreg poporul“, Scînteia, 28 martie 1982) POPA Mircea, critic literar „Om providențial pentru destinul politicii mondiale de azi, pentru destinul unei planete văzute sub zodia progresului și al militarismului continuu pentru om, El rămâne providențial mai întâi pentru țara sa, pentru marile prefaceri trăite de acest popor în industrie, agricultură, comerț, știință și cultură, și dacă astăzi România se bucură de succes și prestigiu binemeritat, dacă acțiunile ei stârnesc an de an ecouri tot mai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Daniel) în excelentul subcapitol despre micii stalini (Ceaușescu, Kim Ir-sen, Khmerii roșii), ne putem aștepta ca în societăți marcate de o întârziere a modernității să se producă asemenea combinații baroce de nativism, autarhie, pseudopatriotism, populism și cultul unui lider presupus providențial. [...] Chiar și Ceaușescu, în jurul căruia se dezvoltase o întreagă mlaștină a corupției și nepotismului, nu era interesat doar în păstrarea puterii cu orice preț. Nu era vorba de un sistem pur și simplu sultanic, ori faraonic, în care singurul obiectiv
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ar fi tăbăcit pielea, în afară de a domestici prezentul și a-l face suportabil pentru «normalitatea» pe care el și-o asigură, are mari probleme atât cu trecutul, cât și cu posteritatea sa. Cum îl va reține istoria: personalitatea diabolică sau providențială a României post-comuniste?; ” „Pe parcursul vieții sale a lăsat «urme». Cât a fost prim-secretar, o serie de români au reușit să fugă. Nu neapărat din cauza lui, personal. Ci a regimului pe care l-a slujit. A lăsat «urme» mult mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe atunci un farmec imens. El era primul Domn, după atâtea sute de ani, ieșit din libera voință a poporului și care întrunea pe capul său ambele coroane, a lui Ștefan și Mihai. El ni se înfățișa ca o ființă providențială, predestinată a ne înălța neamul, ca un falnic curcubeu, prevestitor de zile frumoase, după atâtea veacuri de restriște. El nu era în ochii noștri un om, era mai mult decât un om, era întruparea vie a tuturor visurilor și aspirațiunilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
strada Armata Poporului, numărul 76. Zisă și strada Militară. Pe Rîpă, așa se numea cartierul, unul rău famat, chiar pe malul Dunării. Faleza și Dunărea erau, ambele, jucăria mea de fiecare zi. Ciorpacele. Peștii. Pescarii. Sălciile. Galațiul. Unul dintre copacii providențiali ai copilăriei mele a fost un arțar. Unul bătrîn, gros, din fața pivniței "înfricoșătoare" despre care am și mai vorbit. În aceeași circumferință cu el se mai aflau și un cais, și un vișin, și un cireș, dar și un corcoduș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pictură, mai mult decât din altceva, spun unele voci, Marin Sorescu a subvenționat o parte a lucrărilor de ridicare a Casei Memoriale de la Bulzești, așezământ încă în lucru la moartea poetului survenită în prima decadă a lunii decembrie 1996. Întâlnirea providențială și camaraderia cu totul excepțională care m-a legat de un scriitor, fără de tăgadă, inclasbil, mi-a adus, după ce Marin Sorescu a primit Premiul "Herder" în 1991, desemnarea nesperată că bursier a acestui Mare Premiu. Uitându-mă înapoi în lungul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
față de naționalități și erau satisfăcuți să asiste la umilirea armatei române. "Reacția lor se poate înțelege, dar asta făcea rău, mare rău..." Cu privire la situația politică, se exprima acoperit: "Constantin, fratele meu, abia dacă mai cred în Providență, și atunci omul providențial"... Atacată de Uniunea Sovietică, țara basculase de partea Germaniei, și locotenentul se referea la un anumit general care îl silise pe regele Carol să abdice și îl instalase pe tron pe tânărul său fiu, Mihai, ca suveran marionetă. De fapt
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
N-o să ne dați pe ușă afară!" Îi invită să intre. Se pierdură în omagii la adresa Germaniei și a Führerului, iar inginerul ciocni cu ei, oarecum țeapăn. Mai rămaseră o vreme să se laude nițel, făcând câteva aluzii la omul providențial, care nu mai era, se pare, atât de providențial. După plecarea lor, se întrebară toți ce urmăriseră de fapt venind aici. Tatăl Sofiei își exprimă nădejdea că generalul, om al ordinii, nu avea să lase țara pe mâna acestor descreierați
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să intre. Se pierdură în omagii la adresa Germaniei și a Führerului, iar inginerul ciocni cu ei, oarecum țeapăn. Mai rămaseră o vreme să se laude nițel, făcând câteva aluzii la omul providențial, care nu mai era, se pare, atât de providențial. După plecarea lor, se întrebară toți ce urmăriseră de fapt venind aici. Tatăl Sofiei își exprimă nădejdea că generalul, om al ordinii, nu avea să lase țara pe mâna acestor descreierați ce semănau harababura. Dorința i se împlini puțin după
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
altfel? - o caravană de scriitori adunați de pe întreg continentul, ajunsă într-unul din colțurile cele mai îndepărtate ale „noii Europe”, fostă comunistă, o zonă visând, din negura „exilului său geopolitic” de 50 de ani, să se alăture, într-o zi providențială, Lumii Libere. Acest sentiment îl poți citi pe „chipul orașului”, în înfățișarea cartierului central, unde se află primăria - o clădire albă cu coloane, încununând o alee largă, flancată cu clădiri medievale, pitorești, proaspăt restaurate, ca pentru o nouă epocă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o hârtie boțită, „eliberarea spiritului rus de canoanele comunismului și ale capitalismului depravat”. Asistența izbucnește în aplauze frenetice. Rusia își caută propria vocație și, pe acest drum presărat cu țepi și „cumpene metafizice”, firește, nu se poate lipsi de oameni providențiali. VASILE GÂRNEȚ: O excursie la Pavlovsk, reședința cochetă, imperială a Țarului Pavel I, asasinat de familie. Intrigi de curte, în stilul epocii. Mergem o oră cu autobuzul. Vedem, astfel, și periferiile Sankt-Petersburgului - construcții de tip sovietic, umile și uniformizante. Ajunși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la tot ce se făcea bun fără să se pună sub „firma” sa. Treci peste răuvoitorii de acum! Câinii latră, caravana trece. Ai muncit prea mult și cu succes, dragă domnule Dimitriu, ca să nu ți se recunoască meritele. Ești omul providențial al orașului Flt. și păstrătorul pentru urmași ai zestrei lui culturale. Mergi Înainte, Însă cu cruțarea sănătății! Pe Horia Lovinescu l-am atacat În scris (...). Am trimis un memoriu și Președintelui Consiliului Comunal Flt., rugându-l să pună În buget
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mine, când am fost prefect a doua oară) și... până la un punct Aurel G. Stino (Fie Între noi!). Dintre avocați: Octav Lovinescu (tatăl celor doi de azi) și Gogu Niculescu. Persistă! Nu e vorbă În vânt, calificativul meu: ești omul providențial pentru locul, pe care-l ocupi, căci Întrunești ideala condiție: munca pe care o depui e și pasiunea matale. Refuză tentațiile cu... Buzăul! Nu știi, ce poate ieși de acolo, și... Cruță-te! Au fost la mine dnii Lala Lovinescu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de la această datorie, din cauza unui om . Cred, că nu e nimeni În Flt., care să nu Vă recunoască meritele enorme, pentru ce-ați făcut culturii Folticenilor . Vă rog și eu, dacă glasul meu are vreo greutate , să rămâneți la postul providențial. Mulțumim pentru condoleanțe; am avut o pierdere grea, dar n avem ce face. Mulțumim și pentru cele trimise din ziare și informații. Încă odată: rămâneți la datorie. Toate cele bune din partea a lor mei Doamnei și matale. Sărutări de mâini
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Un fel de lașitate colectivă, de mentalitate a căpătuielii mărunte, de absență a sentimentului istoriei - acestea ne caracterizează”. în același spirit, Horia-Roman Patapievici arată că românii sunt sau cel puțin au fost un neam-turmă, înclinat să se supună unui conducător providențial, în ciuda experiențelor nefaste ale trecutului. După Daniel Barbu, n-ar fi vorba totuși doar de un spirit colectivist și de teroarea sovietică, ci și de refuzul politicii tradiționale de până atunci, cu toate abuzurile, incoerențele și formalismele ce caracterizau sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
talentul modelării sau cuceririi ei. Trebuia să convingă poporul de infailibilitatea destinului său. A știut să-și creeze o legendă glorioasă În timp ce trăia o istorie uneori mizeră, alteori cumplită. A creat un tip de dictator, des copiat mai apoi: omul providențial. După ce a pus mâna pe putere, trebuia să-și legitimeze faptele ilegitime. Și a reușit să convingă poporul francez, care, În 1802, l-a ales consul pe viață cu o majoritate covârșitoare. Nu s-a mulțumit doar să facă războiul
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Dacă dau presei drumul din frâu, nu voi rămâne la putere mai mult de trei zile”. În acea zi - 19 brumar - ordonă să se publice În Jurnalul de Paris: „Primul războinic al Europei, devenit primul demnitar al Franței, e omul providențial pe care Îl aștepta o țară sleită de puteri”. Un an mai târziu, Întărind mitul providențial și combinându-l cu cel al supraomului, publică următorul portret: „Puterea uluitoare a organismului Primului Consul Îi permite să muncească optsprezece ore pe zi
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
În acea zi - 19 brumar - ordonă să se publice În Jurnalul de Paris: „Primul războinic al Europei, devenit primul demnitar al Franței, e omul providențial pe care Îl aștepta o țară sleită de puteri”. Un an mai târziu, Întărind mitul providențial și combinându-l cu cel al supraomului, publică următorul portret: „Puterea uluitoare a organismului Primului Consul Îi permite să muncească optsprezece ore pe zi; reușește să-și fixeze atenția pe durata celor optsprezece ore asupra uneia sau a douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]