37,224 matches
-
dedicat la început meseriei sale și familiei, compusă din soț � medic și el) și trei copii. Din 1987 hotărăște să se dedice complet literaturii, scriind eseuri despre artă și recenzii în "Sydsvenska Dagbladet" și multe cărți de poezie și proză. Recentul ei volum de poezie Orașe vertebre (2002) a câștigat marele și prestigiosul premiu "Nordiska rådets litteraturpris" 2003. Prezentăm aici câteva poeme traduse din acest volum ce va apărea la Editura Polirom. (G.M.) Zona Timpului Zbor împotriva orelor Una din
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
confundă imitația cu masca, vorbind despre ei înșiși fără oprire și fără să trezească vreun interes prin intermediul unor citate luate, minuțios, de la alții." Nu mai e nevoie să spun că diagnosticul se potrivește în aceeași măsură, poate chiar mai mult, prozei. Însă trebuie să precizez că libertatea și conștiința la care se referă De Man au scăzut proporțional cu intensificarea controlului pieței asupra producerii și receptării operelor scrise de către tineri. De altfel, De Man însuși se întreabă dacă nu cumva e
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
decât atât, să fiu citit cu plăcere. Este ambiția criticului de a trăi pe cont propriu, nu în funcție (sau, mai corect, nu numai) de obiectul analizei sale. Am câteva exemple: Maiorescu, Lovinescu, G. Călinescu. Ei au scris o veritabilă proză de idei care rezistă. Chiar și atunci când judecățile lor estetice nu mai rezistă. Aceasta este, repet, marea miză a criticului. Am făcut odată (pe la sfârșitul anilor ’70) un pariu cu mine însumi: să scriu o carte despre niște autori perimați
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
bune această epocă literară, care nu e nici prima, nici ultima, nici nouă, nici veche, ci doar un alt fel de convenție? E.S. Totu-i convenție, chiar și acolo unde scriitorul respinge deliberat, programatic convenția. Este diferită, întortocheată, cum zici, proza actuală? Poate. Speram ca postmodernismul să însemne o întoarcere la epic. N-a fost așa, nu-i așa. Este o autoreferențialitate care se complică la infinit. Romanul și-a pierdut din această pricină cititorii. Faptul este evident. Când intri într-
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
obliga pe studenți sau doctoranzi să facă lucrări nu despre marii scriitori, ci despre scriitorii medii sau minori. Să facă o lucrare (teză) de documentare. Cercetează d-ta opera lui Octav Șuluțiu și după aceea să scrii despre fantasticul în proza lui Eliade... Unii acceptă, alții nu. O metodă didactică potrivită, care dă roade... Dacă este un absolvent excepțional (caz rar), pot schimba strategia... Când observ că abuzează de concepte, îi penalizez: îi pun să le explice. Să vezi, atunci, ce
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
este citat de istoriile literare aproape exclusiv pentru manifestul publicat în colaborare cu D. Trost Dialectica dialecticii din 1945. În același an însă, Luca mai publica și volumul de eseuri Inventatorul iubirii, urmat de Parcurg imposibilul și de Moartea moartă, prozele din Un lup văzut printr-o lupă și din Vampirul pasiv, ultimele în franceză. Tema celor trei texte din Inventatorul... este, susține dl I. Pop, iubirea transfiguratoare care angajează întreaga ființă. Luca este un iconoclast, din speța lui Lautréamont, unul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
Când specialiștii au în vedere lucrarea și se referă la ea, constant o trec "prima" în domeniul său specific de încadrare: prima culegere de folclor românesc publicată, sau prima culegere de povești; prima lucrare prin care epica populară românească în proză trezește interesul străinătății. Mărturie stau citările însoțite de aprecieri și comentarii, apărute în "Allgemeine Zeitung", "Österreichische Blätter für Literatur und Kunst", "Morgenblatt für gebildete Leser", cât și în publicațiile de limbă germană din Transilvania. Primul corpus prin care străinătatea vine
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
avea o idee absolut limpede în privința valorii generale a aparițiilor. Remarca următoare trebuie luată așadar cum grano salis. Ni se pare că debuturile nu sînt extraordinare dacă lăsăm la o parte cîteva excepții, majoritatea nu însă în poezie ori în proză, ci în eseu ( nu neapărat de critică literară). Cel puțin în anii 2002 și 2003 pe care i-am avut în vedere, tinerii poeți, romancieri sau critici scriu îngrijorător de asemănător. Desfidem pe cineva care crede că poate ghici nota
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
al activității sale scriitoricești. Punctul forte al volumului Check Point Charlie. 7 povestiri fără a mai socoti și prefața îl constituie însă nu povestirile ci prefața, un digest al relației lui Liviu Antonesei cu literatura și o necesară poietică a prozei sale. Potrivit propriei evaluări, proza lui Liviu Antonesei se înscrie pe două registre, "unul simbolic și parabolic, cumva borgesian, celălalt «realist» și intens erotic" ( p. 9). Prozele din actualul volum fac parte din cea de-a doua categorie. Granița este
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
forte al volumului Check Point Charlie. 7 povestiri fără a mai socoti și prefața îl constituie însă nu povestirile ci prefața, un digest al relației lui Liviu Antonesei cu literatura și o necesară poietică a prozei sale. Potrivit propriei evaluări, proza lui Liviu Antonesei se înscrie pe două registre, "unul simbolic și parabolic, cumva borgesian, celălalt «realist» și intens erotic" ( p. 9). Prozele din actualul volum fac parte din cea de-a doua categorie. Granița este însă una destul de laxă. Și
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
digest al relației lui Liviu Antonesei cu literatura și o necesară poietică a prozei sale. Potrivit propriei evaluări, proza lui Liviu Antonesei se înscrie pe două registre, "unul simbolic și parabolic, cumva borgesian, celălalt «realist» și intens erotic" ( p. 9). Prozele din actualul volum fac parte din cea de-a doua categorie. Granița este însă una destul de laxă. Și aceste povestiri preponderent erotice amintesc pe alocuri de scrisul lui Borges, prin atenția cu totul specială acordată de autor modalităților narative în detrimentul
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
fantasmele tale, cu tot ceea ce vezi, auzi, citești, «furi», de a înțelege deci că Lumea și lumea ta sînt într-o perfectă interpătrundere, ambele fiind, în același timp și în aceeași măsură, «reale» și «ficționale». În cele din urmă, aceste proze, îmbibate de detalii realiste și autobiografice, care intervin în funcție de mersul capricios al memoriei și imaginației autorului, sînt întru totul ficționale. Unele lucruri s-au întîmplat, însă în alte contexte, altele mi-am imaginat că s-ar fi putut întîmpla, ori
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
despre lucrurile care au reprezentat ceva în tinerețea lui Liviu Antonesei. Firește, ca în viața oricărui tînăr, erosul a deținut un loc privilegiat. Dar nu a fost și singura sa preocupare. Povestea calului și a căruțașului, probabil cea mai frumoasă proză a volumului, nu are nimic ( sau aproape nimic) erotic. Este povestea unui țăran care se opune intrării în colectiv cu bunul simț și inconștiența față de posibilele urmări caracteristice omului simplu. Mai mult, cu deplină inocență acesta trimite prin poștă oficialităților
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
din anii ’60-’70 ( piesele lui Bob Dylan sau Joe Hill, hitul interpretat de Joan Baez la Woodstock). Alt spirit contestatar al acelor ani a fost Jim Morrison, legendarul lider al grupului The Doors. Lui îi dedică Liviu Antonesei o proză superbă La Morrison Hotel, în Père Lachaise. Chiar și scena de sex oral în cimitir, care condimentează povestirea se încadrează perfect temei și stilului de viață iconoclast care a făcut din Jim Morrison un idol al generației beat. De altfel
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
carte este și un omagiu adus acelor ani de entuziasm și speranțe, fără de care, astăzi, lumea ar fi arătat cu totul altfel. Check Point Charlie. 7 povestiri fără a mai socoti și prefața este mai mult decît un volum de proză erotică. Este o carte a lucrurilor cu adevărat importante, a experiențelor esențiale care au marcat anii de formare și tinerețea unuia dintre scriitorii emblematici ai generației ’80. Liviu Antonesei, Check Point Charlie. 7 povestiri fără a mai socoti și prefața
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
conștiințe forța unor lovituri de baros. Generații de români au găsit în Rinocerii satisfacția revanșei în fața unui regim irațional, care a adus o întreagă populație la starea de regn vegetal ( Ana Blandiana). Chiar dacă renunțaseră la scrisul în limba română ( cu excepția prozelor lui Mircea Eliade) Eliade, Cioran și Ionesco erau percepuți în țară ca pilonii de stabilitate ai unei culturi asediate de trupele atotdemolatoare ale realismului socialist. Simplul fapt că ei existau era în măsură să readucă speranța și sentimentul reconfortant că
Ionesco după Ionesco by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13978_a_15303]
-
forța de a-și proiecta cititorul într-un univers propriu, inconfundabil. Prin mizele mari tematice puse în joc. Prin capacitatea de a însufleți personaje. Breban este, după Marin Preda, am mai spus-o, creatorul cel mai puternic de personaje din proza noastră postbelică. Să amintim că Voința de putere este a doua piesă din ciclul de romane inaugurat cu Ziua și noaptea, în 1998. Vor urma și altele, după cum prozatorul a anunțat, configurându-se astfel, de pe acum, o reprezentare a lumii
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
ne ocupăm, proclamată din titlu și mai apoi mereu, obsesiv adusă în discuție în roman, atât de personaje, în lungile lor deliberări, cât și de autor, ca instanță primă și ultimă a confruntărilor de idei din carte. Este în spiritul prozei lui Breban ca autorul, nepăsător față de regulile narative clasice, să se "amestece" în disputele dintre personaje, să le ia acestora vorba din gură și să le ducă el ideile mai departe, să le impună autoritar perspectiva sa, argumentația sa, pachetul
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
Iulia Argint Volumul de proză a lui Liviu Timbus nu este atât un roman, cât un soi de listă a trăsăturilor negative care alcătuiesc, la modul grotesc, portretul robot al complexului socio-economic și politic românesc. Un fel de pilulă îndulcită prin travestirea păcatelor individului ante-
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
înainte și după Războiul Civil, separate de o evidentă schimbare de ton și atitudine. Primele sale scrieri Tragicomedia unui om lipsit de spirit (1925), Istoria unui răsărit de soare (1926), Boxerul și îngerul (1929), Vînătorul zorilor (1930) fac trecerea de la proza tradițională, realistă, la una avangardistă, ludică, preocupată de expresie și de ruperea canoanelor. Tema fundamentală a cărților sale din cea de-a doua perioadă, a exilului în Argentina, este puterea. Acestei perioade îi aparțin și volumele de povestiri Istoria macacilor
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
trecut cu tandrețe, optzeciștii întîlnesc înainte de toate experimentele oniricilor de la sfîrșitul anilor ^60 ale lui Leonid Dimov, Virgil Mazilescu și Emil Brumaru, atît de diferite între ele și experiența poetică a lui Mircea Ivănescu, la care se adaugă inovațiile în proză ale membrilor Școlii de la Târgoviște ( Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu ș.a.). Dintr-o altă "stație" retrospectivă, ceva mai îndepărtată, sînt amintiți poeții de la Steaua ( A.E.Baconski, Petre Stoica) și gruparea generației războiului, "Albatros" ( Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Ben Corlaciu
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
aminti, din paginile unei istorii "paralele și subterane", nume precum Iordache Golescu, "autor al unor «picto-poezii ludice, gratuite și ingenioase»", ( Mircea Cărtărescu), Costache Negruzzi, "autor al celor două finaluri din O alergare de cai, care deconspiră și parodiază clișeele propriei proze sentimentale", B. P. Hasdeu, "căci Duduca Mamuca seduce prin ingeniozitatea textuală", Al. Odobescu cu Pseudokinegetikos, "carte-puzzle care amestecă derizoriul cu solemnul, rafinată imagine textuală a lumii integrale". Nume ce neîndoios fortifică vectorul supraistoric al postmodernismului, care trece însă, vrînd nevrînd
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
Cătălin Constantin Scriitoarea e româncă, probabil românești sînt și prozele ei, deși au fost traduse din engleză și nu seamănă, prin atmosferă măcar, cu ceea ce se scrie pe la noi. La Editura Curtea veche, volumul Anamariei Beligan, Dragostea e un trabant, deschide o nouă colecție, intitulată Povestași români. Autoarea se ocupă
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
început: titlul cărții e genul de titlu inspirat și simpatic care te face să riști și să cumperi o carte fără să o fi răsfoit și, să zicem, fără să fi citit nimic despre ea în presa literară. Cele opt proze scurte ascunse în spatele titlului și al unei coperte trăznite merită riscul. Povestirile din Dragostea e un trabant nu vă vor dezamăgi, negînd așteptarea provocată de titlu. Sînt scrise cu personalitate și cu mult umor. În comun au o schemă narativă
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
înregistrări ale unor fragmente monologice, direcționate ( " Ce-a făcut subiectul ieri", "Cum preparați porcul?") și orientate către descoperirea particularităților de pronunție, a trăsăturilor gramaticale și lexicale regionale. Interesante erau și unele înregistrări fidele de texte folclorice, mai ales antologia de proză populară epică a lui Ov. Bîrlea, din 1966, în care totuși textele erau tot de tip monologic: narațiuni bine constituite, destinate producerii repetate, depărtate deci de oralitatea dialogului spontan. S-au mai publicat în ultimii ani, dar nu cu destinație
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]