902 matches
-
puține ori, textele scrise de el includ meditații despre condiția literaturii, a artei în general. Volumul Între Ulysse și Don Quijote (1978) înscrie programatic exegeza critică între, pe de o parte, contemplarea entuziastă a scrisului artistic și, de cealaltă parte, necesitatea prozaică a conceptualizării. De aici, preferința pentru cumpătarea propusă de comentariul istorico-literar. Într-o primă etapă a activității lui Constantin Ciopraga, aceea cuprinsă între 1950 și 1970, se observă înclinarea către îmbinarea biografiei spirituale a creatorului cu biografia operei. Precum în
Constantin Ciopraga, nonagenar Eseu lexicografic by Dan Mănucă () [Corola-journal/Imaginative/10592_a_11917]
-
se poate să nu reținem că, făcînd uz de o sintaxă neortodoxă, poetul scrie o poezie reală, viabilă, de o indiscutabilă expresivitate artistică. El este impresionat, dacă nu chiar obsedat, de o ciudată lume a gesturilor, care, într-un discurs prozaic, aproape monoton, desfășoară o existență abia perceptibilă, aproape clandestină, fără ca aceasta să o facă mai puțin reală, ba poate chiar dimpotrivă: "cîte un gest pe secundă se leapădă public de trup / fără durere odată cu ultimul gest / fără regrete îl va
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
reconfortant să scrii acum despre lucrurile acestea, și am visat întotdeauna că le voi scrie relaxat și că ele vor ,crea atmosferă". Cândva, atunci, n-ar fi avut nici un haz, cuvintele nu stimulau în nici un fel fantezia, ar fi fost prozaice, o simplă redundanță. N-avea rost să le scrii nici măcar în secret. Acum e ca și cum ai sta la căldură și ai descrie vremea mohorâtă de afară, fără teama că geamul ar putea plezni și moina să intre înăuntru. Dar să
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
De fapt, ia distanță față de orice modă. (Așa se și explică de ce poezia sa nu se demodează odată cu trecerea anilor, ajungând să se combine congruent până și cu poezia optzecistă.) Enunțurilor lapidare și solemne tânărul poet le opune explicații intenționat prozaice. Iraționalității îi opune logica. Dar aceasta nu înseamnă că renunță la poezie. Din negarea competentă a unui mod de a exprima elanul liric rezultă un fel de electricitate care exprimă tot un elan liric. Geo Dumitrescu are mai mult spirit
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
Orașu-i desfigurat de canale, dedesubturi și gropi în care-mi vine prin efracție să pătrund; mă ninge toamna iar cu puf de plopi, de iarna din suflet n-are cum să m-ascund Oradea asta - urbe cu luna în turn - prozaică-n esență, lirice accese mimează; unii-i privesc chiorâș ritmul diurn care cu-al lor, cel lăuntric, rimează Primarul a fost la o lansare de carte unde patetizând, m-am acoperit de dispreț: edilul radia o sensibilitate aparte, parcă în
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
despre care mopete ni se vorbește, se află în fapt o melancolică intuiție a imanenței literarului, a faptului că totul a mai fost spus cândva, într-o carte, într-un text. De aceea, la Mircea Ivănescu până și cea mai prozaică însemnare, apare "încadrată" de formule din speța acelui "let's pretend", atât de îndrăgit de Lewis Caroll (formule de tipul "ca și cum", "dacă ne-am spune", "să ne închipuim că" etc., pot fi descoperite pretutindeni în versurile poetului). Se poate vorbi
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
de imagini spectaculoase, frizând dicteul automat suprarealist, și, tot mai mult apoi, spre Geo Bogza, poet atent, dimpotrivă, la "planul primar" al vieții imediate, transcris într-un limbaj ca și reportericesc, despodobit de metafore și încărcat în schimb de vehemențe "prozaice", în poeme-invectivă, "corosive", sfidător-iconoclaste. Foarte devreme, versurile sale deveneau ele însele un soi de "reportaje", înscenări sui generis cu alură de "fapt divers", orientate tematic mai ales spre viața marginalilor și a exclușilor societății, poetul însuși împrumutând masca vagabondului, cloșardului
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
de imagini spectaculoase, frizând dicteul automat suprarealist, și, tot mai mult apoi, spre Geo Bogza, poet atent, dimpotrivă, la "planul primar" al vieții imediate, transcris într-un limbaj ca și reportericesc, despodobit de metafore și încărcat în schimb de vehemențe "prozaice", în poeme-invectivă, "corosive", sfidător-iconoclaste. Foarte devreme, versurile sale deveneau ele însele un soi de "reportaje", înscenări sui generis cu alură de "fapt divers", orientate tematic mai ales spre viața marginalilor și a exclușilor societății, poetul însuși împrumutând masca vagabondului, cloșardului
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
Kiralina, tentați de gesturi extreme, de revolte ca de soluții izbăvitoare etic. Dar au acești exaltați istratieni, idealiști, patetici, vreo afinitate cu eroul "burghez" al lui Aderca, un individ oarecare, de serie mare, dacă ne luăm după îndeletnicirea sa modestă, prozaică, de voiajor comercial? Este și el un revoltat, fără doar și poate, însă constrâns de împrejurări, prins cum se află în malaxoarele Justiției de care nu vrea să se lase zdrobit, aneantizat. O reacție cât se poate de firească, "banală
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
care proteja ușile de cristal și privea printre arabescuri în vastitatea holului de marmură, spre cușca luminată a portarului, mereu la post. Apoi o lua agale spre Crucea de Piatră." (pp. 135-136). Inflexiuni lirice barbiene apar în cuprinsul acestui desfășurător prozaic, tern, ca și cum poezia ar fi chemată să facă breșe, supape salvatoare în proza cenușie a vieții. La o privire mai atentă, nuvela nu poate fi integrată până la capăt în codul realist: Iulia aparține unui alt plan decât acela al realității
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
cartierelor și străzilor naratorul suprapune mostre stilistice de proveniență diversă: cărți, filme, tablouri, mărturii orale. Bucureștiul reflectă caleidoscopic atmosfera romanului interbelic, a scenariilor hollywoodiene, a filmelor lui Fellini, a prozei neorealiste sau realist-socialiste. Dantelăria fantastică, brodată fără încetare pe crusta prozaică a realului dă fiori și halucinații. Pe orașul tern al anilor șaizeci, sluțit deja de geometria aridă a arterelor cu blocuri tip, imaginația copilului proiectează culori fosforescente, reclame luminoase, crepuscule feerice, spectacolul mirific al anotimpurilor. Iar pe măsură ce adolescența îi inhibă
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
îmi place varza murată/ da da deocamdată/ ce să comunicați Europei?/ că într-o zi voi trece cu trotineta/ sub arcurile ei de triumf/ cam asta e tot și/ a bientôt” (Interviu [III]). E o poză romantică, îngroșată pe direcția prozaică, „demistificatoare”, susținută de o vervă „realistă”. Actantul liric se dorlotează în postura a ceea ce n-a fost să fie, bonom într-o autodenigrae integrată universului său moral-plastic, voit derizoriu. Prin pedalarea pe aparențele minimalizatoare, ține a se recomanda ca o
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
de pildă, extraordinarul poem Plicty, cu ochiul neofit al cititorului imediat postrevoluționar. Acel cititor care (chiar profesionist fiind) remarca, jumătate încurcat, jumătate entuziast, tipul de "depoetizare" practicat de Simona Popescu, cea care își permitea să "frângă" fluxul liric prin inserturi prozaice, citate diaristice, răspunsuri de anchetă și alte strategii textuale adjudecate apoi imediat de mai tot poetul. Cu alte cuvinte, mi-ar fi plăcut să fiu contrariat de ceea ce atunci comentatorii subliniau drept mărci textuale distincte, absolut originale: simplitatea și infantilizarea
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]
-
tot în underground au rămas. Și nici măcar nu știu a cui e vina. Poezia lui Radu Andriescu nu mi se pare a se fi schimbat prea mult. Găsim și aici, în cea mai mare parte a volumului, aceeași formulă biografistă prozaică, în discurs direct, liniar, alb, fără tropi, o poezie nu doar în siajul beatnicilor nord-americani, dar de-a dreptul nostalgică după formula lor dezinhibată, antilirică ș.a.m.d. Deși lipsa de audiență a poeziei beatnicilor din ultimele decenii este de
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
Lavric Judecate sub unghiul cruzimii cu care ne înlătură prejudecățile, cărțile de popularizare a neurologiei cîntăresc cit o cură de dezvrăjire: ne deschid ochii asupra unor amănunte pe care noi le credeam diafane și inefabile, cînd de fapt ele sunt prozaice si terne. Sau, mai precis, noi le voiam spirituale și adînci, iar ele se dovedesc materiale și plate. Apoi, ținînd seama de abundența producțiilor din acest gen, contemplîndu-le trăiești cu impresia că o cruciadă a aplatizării a fost pornită în numele
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
divulgate pe firul scurt, în scrisori "conspirative", stilul de proces verbal care nu consemnează nimic mai mult decît niște atitudini nepotrivite și niște comentarii și mai laterale, pledează pentru actualitatea scrisului lui Mușatescu. Poeticul cel mai înflăcărat e mîncat de prozaicul cel mai aspru, ca în scrisorica lui Camil Rodie către o demoazelă adorată, către care încheie așa: "îți sărut livezile mîinilor". Și mai apoi, într-un P.S.: "telefonează la birou 33227 (la numărul ăsta răspund toți îndrăgostiții lui Mușatescu - n.m.
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
o asumare a "marginii", pe jumătate resignată pe jumătate ironică, atitudine în care suntem îndemnați a citi nu atât efetul unei locații mai mult ori mai puțin accidentale cât o apartenență structurală (un prim indiciu de orgoliu apare prin sfidarea "prozaicei" explicații biografice): "Sunt un provincial, aș conchide: nu am tupeu, nici aroganță, îmi cenzurez vanitățile, mă îndoiesc de mine însumi, valorile în care cred se află în permanentă criză... și altele de felul acesta. Ar mai rămâne să spun că
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
performanță. Decalajul dramatic dintre scrierea și apariția în bune condiții a Istoriei are și acest pozitiv efect secundar: după un timp, tabloul generației limpezindu-se, verdictele inițiale ale criticului se văd confirmate. Cu doar câteva stridențe, datorate excesului în direcție prozaică ("riscul de a-și suspenda conceptul de sub picioare", "să vedem până unde-și poate întinde plapuma această idee"), stilul criticului este remarcabil, ca expresivitate și rigoare deopotrivă. Radu G. }eposu excelează în definiția concentrată, cu formulări uneori memorabile, care sintetizează
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
după cum susține suficient de convingător Borges, în Istoria eternității, un soi de cochetărie a profetului ce s-a voit acesta, căruia-i stătea bine să se rostească exclusiv cu alura unui născător de adevăruri proprii. Să adăugăm constatarea, din păcate... prozaică, a matematicii, conform căreia reconstituirea realului revolut, fie și în infinitul spațio-temporal, nu e decît o iluzie (v. teoria mulțimilor a lui Georg Cantor).
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
nu se mai uită nicăieri”, emanînd „un miros de singurătate prelungă”, în rafturile căreia „dorm biografii și războaie”, nu face decît să extrapoleze simțămîntul auctorial al autoinsatisfacției. Avem a face cu o penitență. Atracția lui Vasile Ponea către materiile cotidiene, „prozaice” ori vag poetice, are o dublă semnificație. E vorba de o fugă a poetului (care, deși un spirit religios, nu dă glas decît rareori credinței) de propriul păcat posibil, cel al trufiei, fugă însoțită de cultul realiilor umile, abordate aidoma
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
umple de fantome, de umbre, de mistere, toată recuzita pentru un bun roman, nu doar pentru o carte de memorii. Tinerețea romanțată a politicianului și anturajul său ascund secrete menite să divulge partea de umbră din viața sa, o parte prozaică și în același timp esențială, o parte de care Adam Lang nu dorește să-și amintească. Am recunoscut în film abilitatea lui Polanski de a stârni angoasa, o abilitate care-l aduce aproape de Hitchcock, iar dialogurile sunt excelente, atent construite
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
lui Dennett îi par niște spirite filistine atinse de un handicap interior: le lipsește acel simț menit a le deschide ochii asupra feliei de mister a lumii. Din acest motiv, liber-cugetătorii sînt cîrtițe opace la adierea tainei, genul de spirite prozaice atinse de o infirmitate cronică: carența antenelor destinate a surprinde enigma cosmică. În revanșă, lui Dennett entuziaștii din categoria lui Plantinga îi apar ca niște libelule lovite de o debilitate fără leac: o conformație plăpîndă din cauza căreia viața nu poate
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
nouă filozofie a avut ca reper paradigmatic stilul și științificitatea logicii simbolice. ș...ț Așa stînd lucrurile, o gîndire chibzuită și neaventuroasă va discerne și va alege din instrumentarul filozofiei prezente instrumentul adecvat. Va prefera, de exemplu, să folosească cu prozaică precizie busola logică în locul orientării după stele, acolo unde este posibil, și știind bine că folosirea busolei nu scutește de orice risc explorarea filozofică. Adaptarea instrumentului logic la problemele ad-hoc ale cercetării oferă un anumit provizoriu confort intelectual beneficiarului, dar
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
din partea lui, la doctorul Bogdan (autor de romane cu titluri ca Poduri suspendate, Nemuriri trecătoare etc.) și miercuri, 10 februarie, m-am și dus. A zis că aș avea rinofaringită și să iau antibiotice până marți" etc. în acest stil prozaic, fără miză literară, sunt istorisite numeroase alte demersuri și întâmplări cotidiene. Printre altele, scriitorul povestește amănunțit cum a eșuat în tentativa de a lua de la poștă un pachet care-i venise din străinătate, din cauza absurdelor restricții impuse de autorități în
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
scrisul. E un mare scriitor pentru că e un mare gânditor căruia îi place să scrie, dar ce fel de gânditor este? E un gânditor care meditează la el însuși, scriind mereu propria sa biografie. Și-atunci, cum ar putea un prozaic traficant de simple fapte numit biograf să aducă vreo contribuție la arta lui Dalí sau a lumii, când Dalí însuși s-a inventat pe sine chiar în timp ce-și desăvârșea arta, scriind și trăind, ceea ce înseamnă, de fapt același
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]