8,957 matches
-
au încercat să descopere specificitatea existenței autorului prin raportare la personajele și întîmplările care îi marchează opera, Mircea Iorgulescu parcurge drumul în sens invers. El pornește de la existența reală a lui Gherasim Istrate - numele de pe certificatul de naștere al viitorului prozator -, o urmează pas cu pas, cu o tenacitate de detectiv, în încercarea de a descifra „cazul” scriitorului Panait Istrati. În acest demers autorul este prea puțin un critic literar (el nu face decît tangențial judecăți de valoare asupra operei lui
Cine a fost Panait Istrati? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13036_a_14361]
-
referirile la scrierile sale au ca scop doar exemplificarea modului în care anumite episoade ale existenței reale au fost transpuse în ficțiune). În schimb, este un neobosit scormonitor în arhive, istoric sociolog, psihanalist și, nu în ultimul rînd, un excelent prozator. De aceea, nu se poate vorbi cu certitudine de o anumită metodă utilizată de autor. Este o combinație elastică de mai multe metode, în funcție de situațiile diferite întîlnite în investigație, fapt recunoscut la un moment dat chiar de Mircea Iorgulescu: „Dinadins
Cine a fost Panait Istrati? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13036_a_14361]
-
un obstacol în apariția cărții. Mai mult decît atît, unele dintre observațiile cenzorului sînt corecte din perspectivă metodologică: „faptul că se ocupă în capitole separate de scriitori ca Damian Stănoiu sau Felix Aderca, dar nu pomenește decît în treacăt de prozatori ca Ion Agârbiceanu, Gala Galaction, Pavel Dan” (p. 156). Uneori vigilenții cenzori observă și ceea ce nu spune în mod explicit autorul unei cărți. La rîndul său cenzorul sugerează unde bate autorul fără a fi însă nici el mai clar, ca
Foiletoniști de partid și de stat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13055_a_14380]
-
sunetului, al cuvântului rostit, ci și al expozeului lexical, virtual În durată, adică al literaturii, proză și poezie. Ispita cuvântului tipărit se instalează confortabil Începând din 1988. Atunci, după uzanțele vremii, a debutat la Editura Dacia În volumul colectiv Doisprezece prozatori, cu nuvelele Primăvară târzie și De dragoste. Ca poet, Alecu Croitoru și-a Înregistrat debutul la Editura Eminescu cu volumul De dragoste, În 1998 . Cel la care ne referim, din anul 2000, la aceeași prestigioasă editură, pare nu numai Îmbunătățit
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
nevinovată. Unda naturalistă (neputința de a te împotrivi fatalității), care străbate povestirea - numită dostoievskian Iertare sau pedeapsă? -, se pierde într-un deznodământ lacrimogen. Apar și primele semne regretabile ale unor locuri comune, care nu prea au justificare în creațiile unui prozator din zilele noastre. }iganii, de exemplu, apar ca personaje romanțioase - vânzători de flori, exotici și frumoși. Pe acest calapod construiește Maria Marian povestirea }iganca, o reverie melodramatică, în fond: "Era o frumusețe sălbatică, răpitoare. Exotismul pe care îl răspândea încânta
O reverie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9468_a_10793]
-
altul?, o povestire aparent umoristică despre cum îl "urmărea" ziarul "Scînteia" pe un imprudent doritor de abonament, ascunde radiografia societății dominate de un regim totalitar. O proză salvabilă, Frustare, gravitează în jurul unei imponderabile - nevroza. Autoarea se abține, în maniera unui prozator veritabil, să-și numească tema, ca în majoritatea celorlalte povestiri. Discursul, mai autentic aici, e o însăilare de obsesii prinse în sintagme aproximative. Scriitoarea nu se mai apropie frontal de subiect, nu încearcă să numească, răpindu-i, astfel, aura literară
O reverie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9468_a_10793]
-
Tiberiu Stamate Ultimul volum de teatru al prozatorului și dramaturgului Emil Mladin, Avenida Populista, reunește patru dintre piesele sale, toate într-un act: Avenida Populista, Cașalotul (premiată la Festivalul comediei românești, în 2006), C.V. Ministerial și Cravata. Prima piesă, cea care dă și titlul volumului, e o satiră
Megalomani mari și mici by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9306_a_10631]
-
proza lui Mircea Eliade, una realistă (vizibilă în Maitreyi, în Întoarcerea din rai, în Huliganii), și alta inițiatică, fantastică (în Domnișoara Christina, în Secretul doctorului Honigberger) , adăugând că "ambele direcții (...) se revendică din estetica autenticității îmbrățișată în epocă de mulți prozatori tineri". Dar se poate revendica fantasticul de la "estetica autenticității" ? Sunt categorii compatibile? Criticul ne asigură că sunt, dacă vom ține seama de perspectiva schimbată asupra conceptului de autenticitate care " nu mai are nimic de-a face cu verificarea experimentală (...) tipică
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
atitudine modernă, în primul și singurul său volum de proză scurtă, După-amiază neliniștită, 1967, pregătind o scurtă serie de romane dificile, Aurel Dragoș Munteanu (1942-2005) complică până la ambiguitate și inautentificare modalitățile structurante și stilistice de observație aplicată la existența comună. Prozatorul era și - mai ales - avea să devină un eseist și un critic informat. Dar și epatant, cu ambiția diversității tematice, metodologice și canonice. Din păcate, cu fundamente neașezate și derutante. Inițierea sa culturală pluridisciplinară, artistică și conceptuală, s-a făcut
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
Matei Călinescu în Fragmentarium, ca Mircea Martin, ca N. Manolescu în seria de Teme... Viitoarea mea Scurtă istorie a poeziei române, care va exista în cinci-șase ani, nu va depăși 350 de pagini, la fel ca Împotrivirea la uitare (despre prozatori, critici, dramaturgi), care nu va trece de 300 pagini. Foarte mult m-a mișcat chemarea telefonică a lui Alain Paruit. Însuși faptul că el mă solicitase cu traduceri din Cezar Baltag, acum doi ani, mă umpluse de mândrie, căci A.P.
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
din 2006, apreciază fără rezerve "îndrăzneala artistică" a scriitorului, face referințe la Augustin Buzura (în modul de înțelegere a sufletului feminin) și Nicolae Breban (în capacitatea de a influența relațiile umane) și ajunge la concluzia că "numai Dan Stanca, dintre prozatorii români de azi, poate declanșa asemenea furtuni estetice în sufletul bietului cititor". Eu sunt un astfel de biet cititor șocat de viziunile hidoase din acest roman. Nu fac greșeala elementară să le atribui autorului, din moment ce ele aparțin personajelor, iar prin
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
avea o voluptate masochistă a suferinței (p. 60). Elisabeta Smeianu, femeia damnată (p. 108), va deveni în cele din urmă, prin uneltirile medicului ginecolog Viorel Untaru, soția unui Horia distrus și distructiv. Nu se poate imagina o combinație la fel de morbidă. Prozatorul merge pe linia dostoievskiană de a imagina o culme în diabolizarea unei feminități maladive, ce-și caută ieșirea în extazul mistic, mai degrabă eretic decât acceptabil în linia freneziei erotice de comuniune cristică. Aici se află tot scandalul acestui roman
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
este nucleul generator al prozei lui Eugen Uricaru. Proiectul exista fragmentar în povestirile volumului de debut Despre purpură (1974), dar a dobândit amploare, complexitate și coerență abia în romanul Vladia (ed. I, 1982; ed. II, 1997; ed. III, 2004), după ce prozatorul publicase alte trei romane, dintre care Rug și flacără (1977) a constituit un adevărat succes și a consacrat un stil nou, speculativ și inventiv, în narațiunea istorică. Pe filonul Vladiei se vor dezvolta alte ramificații, mai ales în romanul Stăpânirea
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
Roșu...! Numai că pentru Laureatul cu Nobel (În 2006), culoarea ca atare, luată În sine, indica evantaiul de nuanțe existente În picturile antichității persane, până la semnificațiile contemporane din zona orașului Istambul etc. Reies câteva (alte) aspecte rostite și scrise de prozator sau gazetar: cultul pentru tată (după o realitate existentă și, deci, posibilă, ca În filosofia germană; la noi, Marin Preda, I.D. SÎrbu), reîntoarcerea la copilărie, adolescență, studenție; grija aproape obsesivă pentru raportarea la componente ale naturii oțetari, zăpadă, fire de
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
convingător. El reușește să scurteze distanța ce desparte ficțiunea de realitate, făcându-l parcă pe cititor să trăiască minciuna ca pe “cel mai nemuritor adevăr” și iluzia ca pe “cea mai consistentă și mai solidă descriere a realului”, așa cum opinează prozatorul și teoreticianul literar M.V. Llosa. Al doilea este nivelul discursului romanesc și al abilităților narative. Cu o inteligență tehnică formată, autoarea modelează cu agilitate fluxul vieții comuniste. Forma În care se Întrupează fiecare povestire, cu dedesubturile ei incitante, face ca
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
în cei câțiva ani de la apariție, o poartă între cititorii ieșeni și un grup de scriitori americani contemporani, camarazi în ale scrisului și oponenți ai mainstream-ului cultural american. Cei care au urmărit Alecartul număr de număr vor recunoaște, poate, numele prozatorilor Eric Miles Williamson, Harold Jaffe, Joseph Haske, Richard Burgin, Paul Ruffin, Juan Ochoa și ale poeților Robin Andreasen și Kevin Prufer. Câteva cuvinte despre context. Coasta de Est (și Nord și Sud) a Statelor Unite și-a revendicat de mult un
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
practicat vânătoarea (dar și pescuitul) - ca plăcere, în mod cert. Motivație terapeutică. Împătimitul vânător, a avut și momentele lui de reflecție - numit regret sau îndoială în adâncul inimii. O dovedește proza: Mistrețul zburător. Iată cu ce inteligență-l înzestrează iscusitul prozator pe un personaj „de vază” (cum îl numește, cu simpatie și scriitorul N. C. Cristoveanu) - mistrețul: „ - Măi, omule, ce cauți tu prin pădurea mea?! Am venit eu peste tine în apartament să-ți schilodesc sau să-ți omor soția și
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
de oameni... Și-avem a reține că hrana omului, conform preceptelor biblice, nu este carnea animalelor, ci rădăcinoasele, legumoasele, fructele și... peștele. Cât despre animalele sacrificate... multe-ar fi de spus. Dar noi revenim, cu sârg, spre ficționalul creionat de prozatorul Mircea Ionescu, vorbind despre trudnicia acestei frumoase și nobile îndeletniciri: vânătoarea. Și pentru a fi convingători, reproducem acest pasaj: „Era un întuneric de nu se vedea la doi pași, iar noi doi înotam prin noroaiele clisoase ale Mălaielor, cu ciorchinarele
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
găsit de cuviință să justifice nevoia de ARACIS pentru igienizarea unui spațiu fundamental educației naționale. Un astfel de personaj răuvoitor, meschin și animat de gânduri ascunse, străine funcției sale de președinte al comisiei medicale, este prof.univ.dr. Grigore Băciuț , fratele cunoscutului prozator Nicolae Băciuț, un om de aleasă cultură și disponibilitate intelectuală. Nu același lucru se poate spune despre aracistul nostru pentru care cred că s-a ajuns la înțelesul profund al termenului „anticristul”. Din cele două vizite întreprinse la Universitatea Apollonia
PARATRĂSNET SÂNGE CALD DE APOLLONIA [Corola-blog/BlogPost/93808_a_95100]
-
visului/gândului, poeta Elisabeta Iosif a strâns într-un fagure de miere pentru buzele de lumină ale cititorului”... Iată, acum, aș putea spune că: Doamna Elisabeta Iosif a parcurs globul pământesc imaginar și acolo unde a găsit un poet sau prozator de stirpe românească, a pus ca semn, o petală. Adunând toate petalele a realizat o floare cu parfum de meridiane și pentru că trebuia să aibă un nume, i-a dat un titlu gravat în Timp: Antologia scriitorilor români contemporani de pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93839_a_95131]
-
epic s-a făcut riguros de către antolog. O carte de valoare și mai voluminoasă, fiind vorba de 270 de pagini, format mare, cum este cea de față, implică și trecerea în revistă a numelor celor antologați, zeci de poeți și prozatori, cu toții cunoscuți de cititorul român și nu numai. Conform structurii antologiei, să începem cu poeții: Adrian Botez, Adrian Erbiceanu (Montreal, Canada), Al. Florin Țene, Anca Florentina Popescu, Camelia Ioniță Mikesch (Elveția), Cristina Ștefan, Elena Angheluță Buzatu (SUA), Elena Trifan, Elisabeta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93839_a_95131]
-
Emil Bucureșteanu, Gabriela Căluțiu Sonnenberg (Spania), George Roca (Australia), Ion Adrian Trifan, Madeleine Davidsohn (Haifa, Israel), Magdalena Albu, Muguraș Maria Petrescu, Petru Ilie Birău, Tudor Petcu și Veronica Balaj. Am avut onoarea și plăcerea ca unora dintre acești poeți și prozatori, în diverse locuri și momente, să le vorbesc sau să scriu despre volumele domniilor lor. Dacă în poezie găsim structuri de formă fixă:sonet, haiku, ritm și rimă sau vers liber, proza are în conținut de la nararea amintirilor la povestiri și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93839_a_95131]
-
cultural decât avem nevoie să fim. Nu există nicăieri o politică a exilului în care scriitorii, artiștii să fie tratați altfel decât exilații obișnuiți. Poate că ar trebui să existe... De ce? Răspunsul este de fapt foarte simplu. Scriitorul (poetul, jurnalistul, prozatorul) este și a fost întotdeauna un - nu rareori involuntar - personaj cheie în diferite procese de democratizare, de schimbare și nu este ușor să vină într-o țară pe care o simte deja de la bun început că nu poate deveni cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
a poetului, care îi încredințase nu numai cuvântul, ci și tăcerile sale rodnice, se transforma într-un templu, unde ea oficia ca o preoteasă antică. Neîndoios, Elena făcuse din păstrarea amintirilor și a textelor încredințate cândva de creatorul poet și prozator nu numai o datorie sacră, ci chiar o menire și un sens al dăinuirii ei’’ (p. 18). Începând cu 7 iulie 1998, Anca Sîrghie așterne pe hârtie toate acestea și multe altele cu căldura cu care ne-a obișnuit, plăcut
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
în bibliografia marelui scriitor american nu există o compunere cu acest titlu. La rândul său, Theodor Codreanu 7 se alătură părerii lui Ovidiu Vuia, subliniind că ” Până se va descoperi o schiță cu acest titlu și acest conținut în bibliografia prozatorului american, povestea rămâne absolut stranie și mă tem că intră în joc uriașa noastră ignoranță în materie de Eminescu.” Răsturnând aceste presupuneri, Teodor Stamatin aduce dovada indubitabilă că textul controversat a fost scris de scriitorul american: ”M. Twain a scris
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]