1,374 matches
-
in integrum, locul pe care ni-l dă Dumnezeu ca natură. El ca natură, nouă ca natură. E o colină cu un șir lung de morminte, ascunse între ele de copăcei, de narcise, de trandafiri încă neexplodați și neîmbobociți, de pruni care se scutură în metamorfozele lor spre țuică. Acolo pot asculta cum crește iarba printre greieri și pe sub mierle. Și tot acolo pot vedea o imagine simbol a unei lumi care trece de la secolul XX industrial înapoi la secolul XVIII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să mă ia în blugi. ...Mi-a fost greu să scriu. Starea de fiică se trăiește, nu se povestește. Cum spuneam, din sâmbăta Paștelui și până ieri, mi-am băut cafeaua de dimineață în cimitir, printre cruci, narcise, flori de prun, descoperind întâia oară pinul golaș, cu un ciuf verde în vârf. Stăteam pe dâmbul plin de flori, singurul om viu de acolo, foarte aproape de străbunici și bunici. Țineam strâns în mână cănuța de cafea, una galbenă cu toartă verde, cumpărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Suiam acum o costișă lină, lungă, fără sfârșit parcă; târgul, într-o înfundătură, rămânea la stânga, în urmă. La dreapta noastră deodată răsări un tapșan larg, între muncele. Era un loc drept, sălbăticit, plin de spinării bogate, printre care răzbăteau câțiva pruni pitici, strâmbi, răsuciți ca-ntr-o durere. În fund, pe clina unui muncel, pe iarba arsă, ședeau într-o rână două cruci de piatră. Un stol de potârnichi se ridică dintrodată din apropierea drumului, zbârnâind, se risipi și, împrăștiate, paserile pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
durere. În fund, pe clina unui muncel, pe iarba arsă, ședeau într-o rână două cruci de piatră. Un stol de potârnichi se ridică dintrodată din apropierea drumului, zbârnâind, se risipi și, împrăștiate, paserile pline și rotunde zburau pe deasupra tufișurilor, pe deasupra prunilor, apoi, cu aripile întinse, ușor încovoiate, lunecară spre crucile de piatră. — Ce caută prunii aici, și crucile? întrebai eu. Parcă a fost un țintirim în locul acesta... — A fost, răspunse bătrânul întorcând spre mine barba-i albă și ochii albaștri, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
două cruci de piatră. Un stol de potârnichi se ridică dintrodată din apropierea drumului, zbârnâind, se risipi și, împrăștiate, paserile pline și rotunde zburau pe deasupra tufișurilor, pe deasupra prunilor, apoi, cu aripile întinse, ușor încovoiate, lunecară spre crucile de piatră. — Ce caută prunii aici, și crucile? întrebai eu. Parcă a fost un țintirim în locul acesta... — A fost, răspunse bătrânul întorcând spre mine barba-i albă și ochii albaștri, dar nu cum îți închipui dumneata... Aici era odată spânzurătoarea reședinței... Am apucat și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
parte... Nu-l știu, trăiți, domnul căpitan... —Așa? Ia arată limba... Soldatul scoase limba, apoi o trase înapoi, se încreți la față, își plecă capul pe umăr și se apucă cu amândouă mânile de pântece. —Ai devastat o grădină de pruni, mișelule! zise doctorul vesel. Hai, marș în căruță! suie îndărătul moșneagului... Când se sui soldatul cu luare-aminte, privindu-ne cu coada ochiului, în căruță, dindărătul moșneagului sări în pulberea drumului, peste draghini, un țânc numai în durligi, cu capul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mare. Se plimba din dormitorul albastru minuscul până în bucătăria sufocată de mirosul de kerosen, în jurul mesei și al scaunelor, în sus și-n jos pe balcon, cobora scările trecând pe lângă camerele vecinilor care clătinau din cap către ea, apoi în jurul prunului negru din mijlocul curții. — O, Doamne, ce se va alege de femeia asta? spuneau Lakshmiji, soșii Raipur, profesorul de bengali și toți ceilalți, atunci când priveau pe ferestre, când bârfeau la ceai sau stăteau unii în casele altora, mâncând împreună alune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
palme greutatea stropilor, apoi întinse și fața, ținând-o luminoasă și palidă, în orașul închis în inima întunecată a musonului. În timp ce făcea asta, îl simți pe Sampath lovind-o în burtă. Inima îi tresări, prinzând ritmul. O lovea din ce în ce mai tare. Prunul din curte să clătina și trosnea. Ploaia se scurgea prin părul lui Kulfi, spălându-i fața. Soțul ei zbieră: — Pleacă de lângă fereastra deschisă. Nu-i dădu nici o atenție. O înfășură într-o bucată de plastic, dar ea o scutură jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nașterea fiului său cu sfârșitul lumii? Părăsind-o pe Kulfi și pe bebeluș, el și Ammaji alergară la fereastră să vadă despre ce era vorba și descoperiră că nu era sfârșitul ci, din contră, mai degrabă începutul lucrurilor. Agățată în prunul lor cel bătrân, văzură o ladă cu provizii de la Crucea Roșie, parașutată de un avion suedez dezechilibrat de furtună, așa încât totul părea pus la cale de zei. În zbor, avionul se ridică mult către cer și dispăru printre norii învălătuciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la cale de zei. În zbor, avionul se ridică mult către cer și dispăru printre norii învălătuciți, aparent indiferent la localnicii care săreau și-i făceau semne de jos, alergând, în ciuda ploii, să salute această mărinimie neașteptată. Ascunse de frunzele prunului distrus, găsiră cutii pline de ceai și zahăr, amestecuri rehidratante, lapte praf și biscuiți digestivi. Pachetele acoperite cu imagini de femei străine, zâmbitoare, conțineau prafuri necunoscute. Mai erau cutii de aluminiu cu nuci, dulciuri și mâncare de bebeluși. Fugeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se apucă de exercițiile de dimineață. Decis să înceapă ziua cu un scop, conform programului și obiceiului, elimină și ultimele rămășițe de somn și inerție printr-un jet-curcubeu de scuipat perfect țintit. Stătea într-un petec de soare unde umbrele prunului nu îl puteau ajunge. În locul în care aterizase lada de la Crucea Roșie în noaptea în care se născuse fiul său mai era o gaură care știrbea proporțiile, de altfel elegante, ale pomului. Domnul Chawla se aplecă în față pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu tine sau mai mici pe un câmp de primăvară târzie, În marginea satului. Privind Înapoi ți se părea că satul are Într-adevăr o imagine de primăvară sărbătorească. Prin spatele caselor, prin grădini și pe maidane, Înfloriseră cireșii, vișinii, prunii și chiar merii. În față era o pădure, un crâng mai degrabă, aș cum sunt pădurile de câmpie; salcâmi, stejari, plute și sălcii amestecate și izvorând de-a valma direct din arătură. Verdele crângului era Încă timid și copleșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
n-are nici o legătură de rudenie cu ceilalți este un anume moș Anton, dar care stă tocmai În cealaltă parte a comunei, adică În țigănie, În partea numită Mailaua, stă singur acolo, și-a pus el pomi În curte, corcoduși, pruni, nu e de pe aici, e venit de pe undeva, n-are femeie, n-are cățel, n-are purcel. În timp ce Costel Înșira toate astea și-i făcea lui Gelu o schemă foarte complicată de cum trebuie să ajungă până la casa bătrânului, moș Mitu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Sfârânel, parcă era mai mare ca ăsta și, ce, crezi că băga apa cu furtunu? Cărai cu găleata până-ți săreau ochii din cap. Când venea alde nea Mite Bălan să facă țuica, ăsta avea vie multă și corcoduși și pruni, strângea totul dă cu toamnă În tocitori d-alea mari și le lipea pe deasupra cu pământ să ție peste iarnă și cum e ca pe-acuma venea și Închiria cazanul o săptămână, stătea aicea zi și noapte, mânca, bea, dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Nu e vorba numai de ignoranța sau de tăcerea cuiva În fața salutului muntenesc: ziua bună. Organele locale nu-și pot permite să-l lase să urce Înapoi În muntele cu fân și izvoare, cu vaci și porci, cu meri și pruni pe un om asupra căruia plutesc bănuieli. Dar el nu mai ajunge niciodată În bălțile cu stuf și pește pe care le-a părăsit când era Încă adolescent. Este invitat să se așeze, Împreună cu alți câțiva oameni la fel de periculoși ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lumea pe drum, din căruță. Odată Încheiat ciclul natural al plantei pepene, povestitorul trecea, fără să-și permită să răsufle, la grâu și la porumb, la castraveți și vișini, la arbagic și roșii, vinete, viță de vie, mei românesc și pruni sau corcoduși. Viața la țară, așa cum o prezenta el, era un fel de paradis În care numai el, Subalternul, pe atunci copil, muncea cât șapte oameni mari. După aceea Își aducea aminte brusc de altceva și-l Întreba pe director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
17. Calea Crucii 18. Bisericuța numită Golgota, cu terasă (virgulă salvatoare) 19. Chiliuța pustnicului În cimitirul Călugărilor 20. Casa excursioniștilor (un iz modern sau chiar monden!) 21. Locuințele grăjdarilor și grajdurile 22. Plantația de nuci 23. Plantația de meri și pruni 23. Grădina de zarzavaturi 25. Depozitul de apă Jos, În stânga desenului se află adresa care nu este decât o reluare cu litere mai mici a aceea ce stă scris cu litere mari pe cerul de deasupra muntelui din imagine. În dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai mult decât vierme nu-i așa că tulpina-ți mă vrea nu-i așa că urcușu-mi cât ferm e nu-i așa că-s nebun dar nu prea îmi urcam turbionii pe frunte ca pecețile calde și zorii unde cornul omizii de prun te adulmecă-n voia ninsorii de flori albe ca lingura ceții puneam caii să freamăte cald prin columna fântânii ce ți-i aromită de voci care scald m-a topit umbră palidă luna în șuvoiul cuvânt centrifug pe când ultima creanga
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dacă mă pricep cu adevărat la ceva, acela este domeniul pantofilor. Însă ceea ce văd îmi face cunoștințele de rușine. Fiecare pereche de pantofi pe care o poartă fetele e incrustată cu perle, jad, diamante și are brodate flori de lotus, prun, magnolie, mâna lui Buddha și piersic. Părțile laterale ale pantofilor sunt pline de simboluri aducătoare de noroc și longevitate, de pești și fluturi. Fiind manciuriene, noi nu ne legăm picioarele așa cum fac chinezoaicele, dar nici nu vrem să pierdem prilejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ridic privirea, între chiparoși văd ascunse pavilioane magnifice. După multe cotituri, îmi pierd simțul orientării. Am trecut cu siguranță de vreo douăzeci de pavilioane înainte ca, în cele din urmă, să fim conduse la unul albastru, sculptat cu flori de prun. Are un acoperiș în formă de melc, incrustat cu plăci albastre. — Pavilionul Florilor de Iarnă, anunță eunucul-șef Shim. Aici locuiește Marea Împărăteasă, doamna Jin. Le veți întâlni curând pe Majestățile Lor. Ni se spune să ne așezăm pe băncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și magnolia, am bujori cu flori cât castroanele, de toate culorile imaginabile. Am și trandafiri de un roșu intens, cu mijlocul violet, crini albi în formă de copită, flori de ceai de munte de culoarea focului și flori galbene de prun de iarnă, pe care le-am botezat „invitație la plimbare“. Florile de prun au petale cerate și înfloresc numai în zilele cu zăpadă, ca niște iubitoare ale frigului. Parfumul lor puternic plutește în dormitorul meu atunci când An-te-hai deschide fereastra dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și trandafiri de un roșu intens, cu mijlocul violet, crini albi în formă de copită, flori de ceai de munte de culoarea focului și flori galbene de prun de iarnă, pe care le-am botezat „invitație la plimbare“. Florile de prun au petale cerate și înfloresc numai în zilele cu zăpadă, ca niște iubitoare ale frigului. Parfumul lor puternic plutește în dormitorul meu atunci când An-te-hai deschide fereastra dimineața. Ele mă „invită la plimbare“ în grădină și nu mă pot abține să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atunci când An-te-hai deschide fereastra dimineața. Ele mă „invită la plimbare“ în grădină și nu mă pot abține să nu le admir frumusețea, cât rămân încă în pijamale. Ca să mă ferească de răceală în zilele geroase, An-te-hai taie o creangă de prun înainte de a mă trezi sau pune doar o floare într-o vază, lângă gustarea mea de dimineață. Preferințele mele în materie de flori sunt vaste. Îmi plac cele elegante la fel de mult ca și cele pe care îmi place să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
umeri. Când se așază și zâmbește, i se văd gropițele din obraji: — Bebelușul doarme toată noaptea? întreabă ea. Nu încă? Nuharoo mă privește neliniștită. — Aș fi recunoscătoare pentru niște cuvinte de noroc, îi spune ea doamnei Yun. — Ați observat că prunii au înflorit? De parcă nici nu ar fi auzit-o pe Nuharoo, doamna Yun continuă: Azi-dimineață s-a întâmplat un lucru foarte ciudat la mine la palat. — Ce anume? întreabă celelalte doamne, întinzându-și gâturile spre doamna Yun ca niște gâște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
el îmi rostește liniștitor la ureche versuri dintr-un cântec: El a venit prin pădurea luxuriantă. Crânguri de bambus apun printre dealuri Un templu pe jumătate ascuns Intrarea sa - o ruină. Golul din mintea mea se dilată, și flori de prun dansează în aer ca niște pene albe. An-te-hai devine mai viguros în clipa în care îmi descoperă excitarea. Respiră adânc, de parcă ar mirosi parfumul meu. — Vă iubesc atât de mult, doamnă, șoptește eunucul iar și iar. Ochii mei îl văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]