837 matches
-
ultimă însemnare coincide, în mare parte, cu autograful lui Gh. Eminovici de pe o Psaltire din familie ("jos, pe pagina a 5-a"), după declarația mult mai tîrzie a fratelui său, Matei, care luase în proprietate această carte. Ce scrie pe Psaltire?: "Astăzi 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri și cinci spre zece minute evropienești s-au născut fiul nostru Mihai"4. Numai că nu s-a menționat și locul nașterii. După moartea poetului, Titu Maiorescu i-a cerut Aglaiei Drogli
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dorit G. Călinescu, ci anul său de naștere, 1849, rezultîndu-i vîrsta de 34 de ani. Pe de altă parte, tot G. Călinescu a pretins că Gh. Eminovici nu putea fi acasă în dimineața zilei de 20 decembrie, ca să noteze pe Psaltire nașterea lui Mihai ("astăzi 20 decembrie"), fiindcă la 21 decembrie Gh. Eminovici era la Iași, pentru un proces 12. Care este adevărul? De vreun an și jumătate, Eminovici avea la stolnicul Costachi Bobeica 260 galbeni, pe care acesta nu voia
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
înaintat jalba, la Divanul de apelație, tocmai în ziua de 11 ghenar, 1850. De aici ne interesează faptul că în ziua de 20 decembrie 1849 Eminovici se afla acasă, la Botoșani, și tot atunci a putut să-și treacă, în Psaltire, nașterea noului născut, Mihai. Pentru autentificarea vechilimelei la Iași, el a putut porni la drum, fără grabă, după nașterea copilului. Chiar dacă prin absurd de la Botoșani s-ar fi pornit pe jos, în dimineața de 23 decembrie tot putea ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fi născut la Ipotești, iar apoi ar fi fost adus la Botoșani, pentru botez. Este curios faptul că și G. Călinescu a înclinat cu nașterea copilului, tot la Ipotești. "Întrebarea pe care o punem scria Călinescu este de unde luase tatăl Psaltirea cu pomelnicul copiilor, pe care e de la sine înțeles că o ținea în biblioteca lui de la Ipotești? A luat-o cu sine numai și numai ca să însemne în ea data nașterii? Ar fi fost o ciudățenie. Atunci copilul s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
să se fi născut la Ipotești, fiind apoi adus și botezat la Botoșani. De altfel, cînd e vorba de un mare poet, puțină mitologie nu strică"25. Dar este exclusă nașterea pruncului la Ipotești, de vreme ce familia lui Eminovici, cu tot cu acea Psaltire, domicilia în Botoșani, unde preotul de la Uspenia era și duhovnicul familiei Eminovici și unde stă scris, pe actul de botez, că pruncul s-a născut în orașul Botoșani, adică așa cum știa și poetul și cum însuși a menționat în scris
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Grădina cu florile (...) / Față albă ca spuma / Sprâncene negre ca mura / Cine ți le-a săruta? / Pământul cu rugina!"87; " Cine nunta ți-o vedea? / Numai luna și c-o stea! / Năfrămuța cea de mire / Ți-or pune-o la psaltire / Iar cea de nănaș / Ți-or pune la prăpuraș."88; " Noi am gândit / Și-am socotit, / Că ne-i face-o nuntă mare / Da ne-ai făcut supărare. Că te-ai dus / Și ți-ai adus / Fat-aleasă / De mireasă / Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Rațiunea" (Valeriu Cristea). Fiind în stare "să toarcă-n furcă" numai să-și vadă copilul la școală, mama lui Nică oferea exemplul personal: "Și când învățam eu la școală, mama învăța cu mine acasă și citea acum la ceaslov, la psaltire și la Alexandria mai bine decât mine, și se bucura grozav când vedea că mă trag la carte..." Orientarea Smarandei spre învățătură se întemeiază pe o tradiție de familie. Ea are și dificultăți în viața de familie, fiind nevoită să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cunoașterii. Iată și un fragment din această parte ce este un adevărat elogiu adus mamei, cel mai frumos adus femeii în literatura noastră: „Și când învățam eu la școală, mama învăța cu mine acasă și citea acum la ceaslov, la psaltire și Alexandria mai bine decât mine, și se bucura grozav când vedea că mă trag la carte. „ Se simte în vocea povestitorului această evocare a chipului mamei cu nostalgie, recunoștință, profundă considerație pentru cea care i-a dat un rost
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
în viața mea omul viclean și lingău, drept să-ți spun , dragul mamei ......-. . Dragostea maternă este suportul pe care se înalță portretul personajului.Numai astfel se poate explica faptul că ―mama învăța cu mine acasă și citea la ceaslov,la psaltirea Alexandria, mai bine decât mine și se bucura grozav când vedea că mă trag la carte..... Acest gest capătă semnificații nebănuite pentru scriitorul de mai târziu, care a ajuns și el să scrie o carte, o capodoperă . De aceea, spre
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
portretistica reușită, exemplar, din câteva linii. Dar în special impresia de concretețe neliniștitoare a fabulei cu rafinate interstiții metafizice, având la bază principiul dublării neîncetate a actantului ambiguu, călugărul Kiril, cel care, ascuns în interiorul unei fântâni, "scrie la o neagră psaltire". Deasupra și dedesubtul lui, o serie de dubluri din ce în ce mai alterate îi transcriu, distrofic, textul în care urmele sacrului sunt din ce în ce mai vagi: "Dedesubtul fratelui Kiril e un alt frate Kiril. El stă într-un alt puț și scrie o altă psaltire
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
psaltire". Deasupra și dedesubtul lui, o serie de dubluri din ce în ce mai alterate îi transcriu, distrofic, textul în care urmele sacrului sunt din ce în ce mai vagi: "Dedesubtul fratelui Kiril e un alt frate Kiril. El stă într-un alt puț și scrie o altă psaltire. Scrie invers de cum scrie celălalt frate Kiril. Cu o mână scrie și cu alta numără bănuții de-aramă ce cad din buzunarul primului Kiril. Mai mult se chiorăște la lumina lunii și scrie cu propriul său sânge, atât e de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
jumătate cu primul frate Ferapont. Pe spate are o pereche de aripi și-o cruce care-l apasă greu înăuntru. Poartă barbă și seamănă cu un păianjen. El stă și transcrie tot ce a scris Atichin. El transcrie în aur psaltirea. După ce scrie o pagină, îi dă foc la opaiț, iar cenușa o presară pe trupul lui Lazăr. Pe rănile celuilalt Lazăr" (VII. Celălalt Ferapont); "Dedesubtul celuilalt Ferapont e celălalt Lazăr. Dedesubtul celuilalt Lazăr nu mai e nimeni. Cenușa picură pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o presară pe trupul lui Lazăr. Pe rănile celuilalt Lazăr" (VII. Celălalt Ferapont); "Dedesubtul celuilalt Ferapont e celălalt Lazăr. Dedesubtul celuilalt Lazăr nu mai e nimeni. Cenușa picură pe rănile lui și-i acoperă trupul. El nu scrie la nici o psaltire. E prea slab ca să mai poată scrie ceva. Fiecare rană a lui e ca o fântână. Într-una din rănile sale stau eu și-mi continui psaltirea. Fratele Daniel nu știe nimic din toate astea. El îmi va continua psaltirea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
picură pe rănile lui și-i acoperă trupul. El nu scrie la nici o psaltire. E prea slab ca să mai poată scrie ceva. Fiecare rană a lui e ca o fântână. Într-una din rănile sale stau eu și-mi continui psaltirea. Fratele Daniel nu știe nimic din toate astea. El îmi va continua psaltirea" (VIII. Celălalt Lazăr). Deși, în aparență, ultima dintre cele Nouă variațiuni... pare a rupe seria istovitoare a reflectărilor (pe ultimul Daniel îl privește primul Kiril), finalul redeschide
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
psaltire. E prea slab ca să mai poată scrie ceva. Fiecare rană a lui e ca o fântână. Într-una din rănile sale stau eu și-mi continui psaltirea. Fratele Daniel nu știe nimic din toate astea. El îmi va continua psaltirea" (VIII. Celălalt Lazăr). Deși, în aparență, ultima dintre cele Nouă variațiuni... pare a rupe seria istovitoare a reflectărilor (pe ultimul Daniel îl privește primul Kiril), finalul redeschide cercul demonic, sugerând reiterarea nesfârșită a poveștii: Se sfârșea luna april și începea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de fântână. (...) Era într-o noapte de vineri spre luni. Luni stătu toata ziua și plânse aplecat peste fratele său Daniel. Din puț îi privea cu oarecare tristețe călugărul Kiril. Își muia pana în lacrimile lor și-și continua liniștit psaltirea (...) Era o sâmbătă neagră, fără sfârșit" (IX. Coborârea lui Daniel). La fel ca aici, în aceste tulburătoare variațiuni pe teme deopotrivă filosofice, existențiale și po(i)etice, cărțile Deasupra lucrurilor, neantul (Editura Cartea Românească, București, 1990) și Mirele orb (Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
III. Etică și educație Preocupări etice românești cu privire la formarea conștiinței morale caracterul polar al virtuților - pentru dragoste - păcatul pizmei, pentru Îndurare - nemilostivenia, pentru pace - Întristarea, pentru dreptate, strâmbătatea - ne recomandă practicarea binelui și respectarea legii morale. Cazania lui Varlaam și Psaltirea lui Dosoftei cuprind Învățături morale transmise pe un ton familiar, direct și cu pronunțat caracter educativ. Idei etice și morale sunt cuprinse, chiar dacă nu cu caracter sistematic, și În operele cronicarilor. Autorul unei Istorii a Țării Românești dintru Început - rămasă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Nichita Stănescu. SOROHAN, Elvira. Dimitrie Cantemir. Modernitatea romanului autobiografic. În: Convorbiri literare, 137, dec. 2003, nr. 12, p. 75-77. Despre romanul Istoria ieroglifică. SOROHAN, Elvira. Dosoftei în perspectiva istorică. În: Convorbiri literare, 137, mai 2003, nr. 5, p. 65-68. Dosoftei. Psaltirea în versuri. SOROHAN, Elvira. Modernitatea romanului la Cantemir. În: Jurnal de Chișinău (Chișinău), 28 oct. 2003, p. 6. SOROHAN, Elvira. Un fidel al Mnemosynei. În: România literară, 36, 26 mart.-1 apr. 2003, nr. 12, p. 5. Florin Faifer. Pluta
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
I. Cuza", 2000, 216 f. GAVRILĂ, Camelia. Mitic și magic în opera lui Lucian Blaga: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2001, 292 f. BERCEA, Dorin. Versificări românești și slave ale Psaltirii: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2002, 281 f. FELEA, Alina. Radu Stanca: elemente ale unei biografii interioare: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
recuperare originilor imperiale, pe care, focalizând credința și "facerea de bine" a antecesorilor săi, o convertește în smerită datorie de a urma acelora ce "multă nevoință au arătat spre ceale besericești" (regăsim aici tușele unui autoportret implicit). În predoslovia la Psaltire, Buzău, 1701, Teodosie, Mitropolitul Ungrovlahiei, deși exploatează magistral toposul modestiei pe întreg parcursul textului, prin micșorare a propriei persoane și minimalizare a efortului său "puțina și mica mea ostenală" -, păstrează în subtext ceva din superioritatea subsidiară a autorității religioase, care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pentru că sunt interzise, sunt devorate cu un plus de patimă. Proiectul duhovnicesc inițial al mănăstirii este abandonat și reconfigurat în funcție de noile valori ale materialității și ale prezentului. b. Un extraordinar spectacol desfășoară Damian Stănoiu prin modalitățile coruperii limbajului eclesiastic. Biblie, Psaltire, Pateric, filocalii, pidalioane, pravile, Viețile Sfinților toate sunt prilejuri de a pune în lucru o extraordinară capacitate de a răstălmăci/rearticula sensul textelor sacre. Concret, eroii lui Stănoiu suspendă lectura instituțională a textelor creștine de autoritate de dragul unei lecturi personale
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sau la fiecare ceas. Doar câteva luni ne despart ca vârstă, așa că amândoi am crestat un semn pe răbojul vieții. Așadar, alunecând pe albia timpului, nu odată ne-am spus că suntem înzestrați de Domnul să depășim vârsta înscrisă în Psaltire. Pe toți cei de vârsta noastră, cu siguranță ne încearcă neliniștile că nu am făcut în viață tot ce am fi putut. Nu este și cazul celui pe care-l omagiem acum deoarece el este un exemplu de muncă asiduă
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
cele sfinte. Astfel, în primii ani de școală din Humulești, se află sub oblăduirea morală și spirituală a preotului Ioan Humulescu. Elevii primesc aici învățătură creștină, dat fiind faptul că învățătorul era preot, cărțile de pe care învățau erau Ceaslovul și Psaltirea, iar școala însăși era într-o chilie de la poarta bisericii. Școlirea lui Nică a lui Ștefan a Petrei pare a fi sub semnul legăturii cu cele sfinte, căci și atunci când se întoarce de la Broșteni, de la școala profesorului Nanu, evoluția sa
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
a prezentat în locul respectiv, a încercat să expună ceea ce fusese deja prestabilit și la care el se gândise îndelung, însă nu a mai reușit și s-a blocat. Neștiind ce să facă, punându-și încrederea în Dumnezeu, și-a deschis Psaltirea și a citit aceste cuvinte: Toată ziua chipul meu este acoperit de rușine (Ps 43,16). Și, vorbind în limbajul poporului, a predicat îndelung despre insolența prelaților și despre exemplul lor urât, despre faptul că întreaga Biserică trebuia să suporte
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
la el i-a dat o predică bine pregătită pe care să o învețe în timpul nopții și apoi s-o recite. Însă, în momentul expunerii, a uitat tot ce învățase pe de rost și, neștiind ce să spună, a deschis Psaltirea și a găsit acest verset: Toată ziua chipul meu a fost acoperit de rușine (Ps 43,16). Pe urmă, a demonstrat cu eleganță că aceia în care ar trebui să strălucească frumusețea Bisericii precum chipul unei femei, prin comportamentul lor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]