721 matches
-
întâlnirea cu el doar pantofi cu talpă plată, pentru că era cam de aceeași înălțime cu mine, iar dacă aveam tocuri deveneam binișor mai înaltă ca el. Și intuisem că avea o problemă cu asta, ceea ce îmi explica mie, filosofului și psihanalistului de week-end, înclinația lui pentru folosirea diminutivelor. Era straniu să auzi un bărbat în toată firea că vorbește de somnic, mâncărică, pupici... La Andrei, limba română se antrena să-și câștige dreptul la firescul și farmecul diminutivelor din limba italiană
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
în mână și ochii în pământ, atunci când în fața mea era vreo mărire. Stefano era precum toți acei câțiva bărbați frumoși și eleganți pe care îi întâlnisem, de-a lungul vremii, a căror frumusețe și eleganță parcă sporise odată cu vârsta. Un psihanalist ar strâmba atotștiutor din nas la chestia cu vârsta, după cum un bărbat mai de anii mei ar zâmbi cu subînțeles. E drept că, probabil, în adâncurile minții mele, stătea sădit respectul dintotdeauna pentru autoritate, de orice fel ar fi fost
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
incluzând sensul prim al termenului: a agresa semnul sau obiectul care materializează identitatea celuilalt detestat (profanarea cimitirelor, atacarea locurilor de cult, bancile etc.ă. O mare parte a violenței urbane, derulându-se Într-un mediu impersonal, denotă adesea, după opinia psihanaliștilor și a câtorva sociologi, În mod paradoxal, dorința de a intra În contact cu celălalt, chiar dacă Îl distruge. Violența devine un element esențial al constituirii subiectului, centrată pe conflict și pe stăpânirea surselor de putere. Aceste concepte pot reprezenta idei
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
constituie o trăsătură Înnascută sau dobândită. Altfel spus, un individ este agresiv din naștere sau prin forța Împrejurărilor. 2.1. Caracterul Înnăscut al agresivității Partizanii caracterului Înnăscut al agresivității vorbesc de un “instinct al agresiunii”. Această poziție este susținută de psihanaliști și de etologi. 2.1.1.Modelul psihanalitic Modelul psihanalitic are la bază existenta pulsiunii de agresiune. Pulsiunea, În concepția lui Freud, este un proces dinamic constând dintr-un impuls, o Încărcătură energetică, care Împinge organismul spre un scop. Pulsiunea
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
în teoria sa ego-ul și Id-ul. 148 Henry Havelock Ellis (1859-1939), medic, scriitor și sociolog englez, dedicat studiului homosexualității, narcisismului și al transsexualității. Consideră autoerecția ca un fenomen cu efecte pozitive asupra sănătății. 149 Mark Solms (1961), neurochirug și psihanalist american. Credincios adept al freudismului, încearcă să-l dezvolte prin elaborarea ideii de neuro-psihanaliză sau "știința minții". În articolele sale utilizează ca exemplu cazul lui Phineas Gage. 150 John Scudder (1793-1855), medic și preot misionar, fondatorul lui Western Medical Mission
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
în practică. Așa încât, multă vreme psihologia muncii a oscilat între tendința de a stabili profile fixe de personalitate și tendința de a recunoaște maladiile profesionale. Cel care a adus o contribuție decisivă la constituirea psihopatologiei muncii a fost Cristophe Dejours, psihanalist, asistent de medicina muncii, psihiatru practician. # Psihopatologia muncii este o disciplină consacrată stabilirii reacțiilor omului în situațiile de muncă. Ceea ce interesează psihopatologia muncii este mai puțin munca și muncitorul, ci mai mult omul care se ascunde în spatele caschetei sale, în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
general decât În calitate de elemente de socializare primară a subiecților „rigizi”... Pentru a Încheia acest scurt parcurs critic al căilor bătute sau Încercate de antirasismul militant organizat, susținut de științele sociale, trebuie să semnalăm dificultățile Întâmpinate ulterior de psihologi sau de psihanaliști În tentativele lor de a reduce prejudecățile prin intermediul contactelor interrasiale presupus terapeutice (Allport, 1958, pp. 250-268; Sherif, 1971; Ben-Ari și Amir, 1988). Aceste dificultăți au condus pe nesimțite mediile antirasiste, cuprinse de un negru pesimism cu privire la natura umană, la promovarea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care le despart și legăturile care le apropie (prin trăsături identitare), În funcție de situație și de relațiile pe care le Întrețin unele cu altele. Așadar, prin relație și prin dialog nu doar ia naștere, ci se și Întreține procesul de identificare. Psihanaliștii, psihologii sociali și psihologii dezvoltării sunt cu toții de acord, cel puțin de la Freud, Mead, Wallon sau Piaget Încoace, că fenomenul care constă În a ne identifica cu celălalt și a-l identifica pe celălalt cu noi Înșine este un proces
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
preferau enunțuri ce lăudau supunerea, respectarea strictă a legilor, valorizarea familiei, a apartenenței naționale sau a disciplinei. O asemenea abordare pornea de la ideea că putem asocia și face să concorde anumiți indici pe baza unei interpretări „simptomatologice”, la fel ca psihanalistul care interpretează diferite episoade din viața pacientului pentru a ajunge la structura personalității acestuia și la evenimentele traumatice care-și au originea În familie, În scopul explicării unor comportamente compulsive sau a unei nevroze specifice. De aceea, datele cantitative obținute
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
chiar dacă sunt dispus să recunosc că există o agresivitate tip bolid, una tip mașină medie și alta tip Dacie 1300. Multe lucruri pot fi înțelese dar această agresivitate din jurul nostru nu. Caracterul românului se relevă extraodinar de bine în trafic. Psihanaliștii cred că ar trebui să-și schimbe locul analizării și să-și invite pacienții la o tură-două, ar descoperi mai multe urmărind comportamentul în trafic al pacientului decât multe luni de observație atentă întins pe canapea. Nu-mi face plăcere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
din secția literară a cotidianului „New York Times“ mi-a atras atenția asupra unuia din romanele pe teme muzicale cele mai interesante pe care le-am citit vreodată. Autorul său, Henry Grinberg, născut la Londra, emigrat în Statele Unite în 1948, este psihanalist, după ce timp de mai multe decenii a predat literatură și arta scrisului la City College of New York. «Variațiuni pe tema bestialității» sau, poate mai bine, a unui monstru este primul său roman; un roman scris în mod evident de un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
teamă la iubire... Folosiți verbul „a psihanaliza“. Psihanaliza se numără printre instrumentele de care dispun romancierii de aproape un secol. Fac trimitere la Italo Svevo. În secolul al XIX-lea, romanele erau populate de medici și preoți. În prezent, un psihanalist are un rol important în roman, contribuie la desfășurarea acțiunii sau oferă informații despre trecutul personajelor prin intermediul dialogurilor rapide sau amuzante. În romanele mele, psihanaliștii sunt mult mai vorbăreți decât în realitate. Descoperirea lui Freud și Nietzsche a fost un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
În secolul al XIX-lea, romanele erau populate de medici și preoți. În prezent, un psihanalist are un rol important în roman, contribuie la desfășurarea acțiunii sau oferă informații despre trecutul personajelor prin intermediul dialogurilor rapide sau amuzante. În romanele mele, psihanaliștii sunt mult mai vorbăreți decât în realitate. Descoperirea lui Freud și Nietzsche a fost un eveniment în adolescența mea. Vă recomand să citiți Psihopatologia vieții cotidiene, o carte amuzantă. Sunteți un scriitor capricios? Cuvântul „capricios“ mă duce cu gândul la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
nu-i naratabil și că povestirea ca atare nici nu merită să fie spusă. Iată de ce narațiunea trebuie definită ca o secvență de propoziții ce reproduc evenimente, la care se adaugă propoziții ce evaluează aceste evenimente. Ne întoarcem la observația psihanalistului Freud și ne vedem obligați a vedea că, oricum am descrie un anume eveniment, avem în final aceeași poveste. Dar lingvistul Labov nu se poate opri să nu comenteze că există o diferență stilistică între a relata tern un eveniment
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
rădăcini ontologice mult mai cuprinzătoare. Cheia ne-o oferă un alt mit străvechi al lui Narcis și al nimfei Echo. Interesant că și-n psihanaliză narcisismul ocupă un loc privilegiat. Descoperirea celor două forme de narcisism (primar și secundar) de către psihanaliști ne este de mare ajutor în sondarea profunzimilor ființei. Dar și aici Freud și discipolii săi, reducând totul la libido, și-au barat calea către înțelegerea ființei totale. Disidența lui Jung era inevitabilă". Nici că se putea o mai potrivită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetului. Tânărul polemist, deloc sfios cu "monștrii sacri" ai eminescologiei, demonstrează fără putință de tăgadă că realitatea este tocmai inversă. Nici G. Călinescu nu are dreptate când înclină spre caracterizarea lui Maiorescu. Dacă e vorba de inepții ca acelea ale "psihanalistului" C. Vlad, replica e mai tăioasă. Și încă o răsturnare de percepție: nici mai mult, nici mai puțin, unii denigratori ai lui Eminescu au avut, involuntar, niște "merite" neașteptate, cum ar fi, de exemplu, sugestiile privitoare la stilul "ilogic" eminescian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care prezintă pendulări între conștient și puseurile inconștientului. Din nou, sunt ferm încredințat că analiza acestor pendulări nu poate fi realizată decât de un specialist. Oricâte lecturi medicale ar proba, Theodor Codreanu nu se poate substitui totuși nici psihiatrului, nici psihanalistului, iar folosirea terminologiei vehiculate de specialiștii din cele două domenii nu este defel convingătoare. Aduc, spre exemplificare, chiar discuția despre narcisism, în care sunt invocate tratatele unor somități în materie. Dar nu-i putem așeza laolaltă pe Freud, Lacan, Bleuer
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
îmbracă atare afirmații, chiar exegetul uită judiciosul punct de plecare. Dintre rezervele fundamentale pe care le am față de procedeul folosit de Theodor Codreanu o invoc pe următoarea: un complex psihanalitic nu poate fi stabilit în mod riguros decât de un psihanalist, care îl particularizează în funcție de numeroși factori. De aceea, dacă psihanalistul ratează adecvarea transferului, pacientul se va ridica, de îndată, de pe canapeaua din cabinet și, obligatoriu, îl va strangula pe inabilul terapeut. De aceea, între altele, nu putem vorbi, laolaltă, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dintre rezervele fundamentale pe care le am față de procedeul folosit de Theodor Codreanu o invoc pe următoarea: un complex psihanalitic nu poate fi stabilit în mod riguros decât de un psihanalist, care îl particularizează în funcție de numeroși factori. De aceea, dacă psihanalistul ratează adecvarea transferului, pacientul se va ridica, de îndată, de pe canapeaua din cabinet și, obligatoriu, îl va strangula pe inabilul terapeut. De aceea, între altele, nu putem vorbi, laolaltă, de "complexul Lear" la Eminescu, din Împărat și proletar, din Povestea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
complexele psihanalitice nu pot fi nici "programate" și nici "învățate", oricâte sensuri figurate le-am atribui. Psihanaliza adevărată se întemeiază tocmai pe premisa imposibilității "cultivării programatice" a complexelor. Cel care recurge la "cultivare" intră, nesmintit, în categoria simulanților, pe care psihanalistul îi trimite la plimbare. În plus, complexele nu au caracter "demoniac", așa cum se susține, ci sunt, pur și simplu, complexe, adică asamblări de elemente neutre din punct de vedere etic, tot așa precum o apendicită nu poate fi nici demonică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
oprește asupra unei "abisalitați" ca atare izvorâtă din opera lui Caragiale, fără a face conexiunile necesare cu anul Caragiale, poate mai abisal în existența sa decât a putut-o exprima în opera sa. Theodor Codreanu se dovedește a fi un psihanalist literar, din ce în ce mai rar întâlnit în literatura de gen, care-și permite pe lângă un studiu coerent al abisalității cauzatoare de operă la Caragiale și trimiteri în literatura universală prin comparatism, cum nu le-am mai întâlnit de la mult regretatul Al. Dima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Veneau aici scriitori: Radu D. Rosetti, V. Voiculescu, Dimitrie Iov, Virgil Carianopol, Nicolae Crevedia, Ion Buzdugan, B. Jordan, Mihail Straje, George A. Petre, Eugen Barbu, G.G. Ursu ș.a., muzicieni: Constantin Bobescu, plasticieni: Al. Clenciu ori Florian Calafeteanu, medici: I. Popescu-Sibiu, psihanalistul, pentru a-i aminti numai pe câțiva. Încă de la cea dintâi vizită, m-a surprins cultul izbitor pentru Ion Barbu, într-o vreme când numele lui era completamente tabu. Eram familiarizat cu poezia și chiar cu biografia lui încă din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Andrei Pur, Dumbrăveni și gesturi nevrotice, păi da, ros de unghii, chircit de boală în somn, cine mai spune că nu e boală homosexualitatea? uite crucea, frate, crucea de Mediaș, pe deal, te-ai așezat pe o parte pe scaunul psihanalistului, aici patriarhul! piercingul din sprînceană ți-a căzut la rangul de semn profesional, eu sînt persoană publică, revistă, rar să-ți faci meserie din ce-ți place, din a-ți mărturisi păcatul! cum poate fi cale de mîntuire în aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
variantă agresivă, marasmul sau dezorganizarea interioară. Mai exact, transferă un război lăuntric pierdut în război exterior. El merită înțelegere și, eventual, compasiune. Nu trebuie lichidat, dar trebuie oprit să facă rău altora și, dacă se poate, trebuie tratat: de un psihanalist, de un preot sau de un prieten. Spun asta cu gândul la un „termen tehnic“ al vieții spirituale: „războiul nevăzut“. Termenul desemnează lupta pe care fiecare din noi o are de dus cu demonii alcătuirii sale interioare. Există, în teologia
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și exprimată prin cuvinte, pentru că era ceva din mine, probabil spiritul armâno-balcanic care uneori se revolta, cerându-și poate dreptul la propriile rădăcini. Cu tata era însă altceva, extrem de răbdător, mi s-a părut că are ceva din rafinamentul unui psihanalist, care știa de fiecare dată să acceseze acele pârghii lăuntrice și să ajungă la cerințele tale, poate mai ușor la inima ta. Mama nu avea răbdarea necesară, deși ne oferea tot confortul, însă tata era un artizan în a lucra
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]