1,193 matches
-
nouă abordare, o nouă tehnică psihoterapeutică. El a denumit-o centrată pe client sau non-directivă, pentru a accentua faptul că mai degrabă clientul sau pacientul trebuie să joace rolul principal în terapie și nu psihoterapeutul. Această abordare este opusă celei psihanalitice, unde în centru se găsește terapeutul, care face interpretările și oferă prescripții. În timp ce practica psihoterapia centrată pe client, Rogers a ajuns la concluzia că ar fi mai bine dacă ar stabili câteva condiții. El a precizat că față de client, terapeutul
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
în care toți membrii ei au aceeași opinie privind eficacitatea terapiilor instituite. Apare ca necesară existența unei colaborări profesioniste în cadrul echipei, cu strictă delimitare a competențelor și obligațiilor în interesul pacientului, indiferent de opțiunea particulară pentru o psihiatrie biologică sau psihanalitică. Antipsihoticele în tratamentul debutului schizofreniei 1. Date generale. Tratamentul cu antipsihotice nu este numai apanajul schizofreniei ci este utilizat în accesele maniacale, a stărilor confuzionale agitate, ca tratament complementar în anumite forme de melancolie, sau alte entități nozologice. în schizofrenie
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
medicii și asistenții medicali, având o formație medicală, sunt în general, adepții chimioterapiei . Apare ca necesară existența unei colaborări profesioniste în cadrul echipei, cu strictă delimitare a competențelor și obligațiilor în interesul pacientului, indiferent de opțiunea particulară pentru o psihiatrie biologicăsau psihanalitică. Utilizarea psihotropelor ca tratament de însoțire al celui psihoterapeutic, mai ales în debutul bolii, este preconizatăîn cazurile cu deteriorare mentalăși relațională importantă. Tratamentul sedativ interferează negativ cu cel psihoterapeutic doar în cazul in care dozele sunt foarte importante. Pe măsura
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
puterea de a fi spontan și să-ți lași sentimentele să se exprime (Muller, 1973; Benedetti, 1987; Thurin, 1994); - capacitatea distanțării de relația cu pacientul, de analizăa tendințelor agresive, homosexuale, de dominare, de teamă, etc. 1. Psihoterapii individuale de inspirație psihanalitică. Psihoterapia cu un bolnav schizofren este, mai întâi de toate, o întâlnire interumană; un joc permanent care implică toate registrele relației umane. Cura psihoterapeutică a unui schizofren a fost investită multă vreme ca o întreprindere deosebită, având un obiectiv care
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
cu lumea exterioară, va trăi împreună, iar situațiile ieri destructive vor deveni experiențe pozitive. Psihoterapia implică necesamente, o abordare individualizată și cadrul ei este acela al unei relații intersubiective, dar tehnicile care sunt proprii schizofrenului, nu se identifică cu tehnica psihanalitică clasică concepută pentru pacienții nevrozați. Cinci puncte sunt în mod particular notabile (Thurin, 1994): 1.Luarea în calcul a realității prezente, este cel puțin la fel de importantă ca și cea a realității trecute. {i una și cealaltă sunt dificil de disociat
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
care terapeutul trebuie să reacționeze (contrariul ar echivala cu cauționarea comportamentului corespunzând delirului paranoiac). Tăcerea terapeutului ar putea fi percepută ca o invitație la depășirea unor limite convenționale (Schulz, 1975). 2.Alte tehnici și abordări terapeutice asociate 2.1. Psihodrama psihanalitică. își atribuie "partea leului" și bineînțeles suscită cel mai viu interes chiar dacă există și alte referințe valabile cum ar fi cognitiviștii (Eckman, 1992), sau pragmaticii (Kahn, 1992; Vollmoeller, 1992). Fie că se face referință la concepțiile anglo-saxone spre o psihanaliză
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
nu constituie o deschidere terapeutică care să fie oferită schizofrenilor. încă o dată este vorba de o chestiune esențială, a distinge ceea ce aparține registrului ocupațional de ceea ce reprezintă fundamentul psihoterapiei. 2.2. Psihoterapiile familiale. Nu se pune problema introducerii unei acțiuni psihanalitice specifice, ci de a fi în serviciul unui pacient și a familiei sale, de a-i asculta și redinamiza conflictele lor (Lebovici, 1971). Indicația unei terapii familiale este, în principiu, rezervată cazurilor în care anamneza a demonstrat caracterul distructiv, compromițător
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
asemenea, descris în mai multe variante: tatăl posesiv și ineficient (tatăl "absent" sau "invizibil"), tatăl rigid (hipermoralizator), tatăl aspru și dominator. Portretele "părinților schizofrenogeni" (și în primul rând al "mamei schizofrenogene") au fost zugrăvite în diverse moduri în studiile școlilor psihanalitice: școala americană (Sullivan), școala engleză (Melanie Klein), școala franceză (Lacan, Nacht). Aceste tipuri de personalitate se întâlnesc frecvent la părinții schizofrenilor, însă se înregistrează și la alte categorii de boli psihice și la părinții unor oameni normali. Mulți schizofreni nu
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
ca să-l ajute și membrii echipei de îngrijire. Fiecare va accepta să-și trăiască cât mai mai bine climatul acesta de discalificare personală, care însoțește această criză. Aceste întâlniri triadice sunt bazate pe aplicare unei reguli de loialitate de tip psihanalitic: comunicările dintre intervenanți și familie trebuie să se desfășoare în prezența pacientului. Noi legături se crează între echipă, familia pacientului și cel vizat. Este important de subliniat, diferența clară ce există între practice interviurilor familio-sistemice și ceea ce alții numesc “terapii
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
de rațiune și logică, însă abordarea acestuia pare să lase în urmă dimensiunea spirituală a lumii străvechi și capacitatea acesteia de a da semnificație lumii 230. În secolul XX prin istoria religiilor, noul curent din antropologie, dar și prin studiile psihanalitice, apare o altă perspectivă a mitului, acesta, împreună cu simbolul, fiind considerat răspunsul conștientizării unei anumite situații în cosmos a omului, situație care implică o anumită poziție metafizică. Miturile și simbolurile reiau temele arhetipale, fixează modele exemplare pentru a da semnificație
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
sensuri și semnificații pe care indivizii le acordă lumii și prin care își asigură supraviețuirea spiritului în lumea fizică, sunt înțelesurile pe care epocile le dau realității pentru a o domina și sunt formele prin care se exprimă credințele. Teoria psihanalitică a lui Jung295 susține că simbolul este veșmântul sub care se ascunde arhetipul. Prin simbol, arhetipul devine perceptibil, fie conștiinței individuale, fie conștiinței colective, aceasta din urmă articulând simbolurile în cadrul miturilor. Conform lui Jung, simbolul asigură medierea între conștient și
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
un individ este agresiv din naștere sau prin forța Împrejurărilor. 2.1. Caracterul Înnăscut al agresivității Partizanii caracterului Înnăscut al agresivității vorbesc de un “instinct al agresiunii”. Această poziție este susținută de psihanaliști și de etologi. 2.1.1.Modelul psihanalitic Modelul psihanalitic are la bază existenta pulsiunii de agresiune. Pulsiunea, În concepția lui Freud, este un proces dinamic constând dintr-un impuls, o Încărcătură energetică, care Împinge organismul spre un scop. Pulsiunea Își are sursa Într-o stare de tensiune
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
este agresiv din naștere sau prin forța Împrejurărilor. 2.1. Caracterul Înnăscut al agresivității Partizanii caracterului Înnăscut al agresivității vorbesc de un “instinct al agresiunii”. Această poziție este susținută de psihanaliști și de etologi. 2.1.1.Modelul psihanalitic Modelul psihanalitic are la bază existenta pulsiunii de agresiune. Pulsiunea, În concepția lui Freud, este un proces dinamic constând dintr-un impuls, o Încărcătură energetică, care Împinge organismul spre un scop. Pulsiunea Își are sursa Într-o stare de tensiune, provocată de
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
să apară conduitele violente ce se traduc prin depresie, spirit de revanșă și revalorizare, manifestări de provocare, dispreț reorientat către alții, lipsa de interes față de viață În general. Dinamica specifică relației profesor-elev poate fi Înțeleasă și dacă apelăm la perspectiva psihanalitică asupra educației. Reprezantanții psihanalizei sunt de acord că la baza oricărui proces educativ stau factorii represivi, care se opun tendințelor pulsionale ale copilului; procesul educativ include un nucleu care constă În reprimarea instinctelor primare și În dezvoltarea valorilor morale care
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
procesul educativ include un nucleu care constă În reprimarea instinctelor primare și În dezvoltarea valorilor morale care să le Înlocuiască, contribuind În acest fel la formarea supra eului individului. Relația pedagogică de subordonare și obediență este, din punct de vedere psihanalitic, “relatie oedipiană” deoarece presupune represiune din partea educatorului. Drept care elevii vor percepe școala ca pe o instituție totalitară de tip frustrant. b Decalajul Între aspirațiile / valorile elevilor și oferta/practica școlară, vizibil la urmatoarele paliere: atitudinea profesorilor față de adolescenți: pe de-
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
preferința pentru fotografie și respingerea argumentată a filmului demonstrează un fler mediatic demn de un Voltaire al timpului său. Dar Voltaire avea geniul tactic al trupelor speciale, iar Freud, geniul strategic al unui comandant de oști. Frumoasa aventură a difuzării psihanalitice demonstrează că în comparație cu Freud, cu toată asemănarea în plan științific, Jung sau Groddeck nu aveau aceeași greutate în plan logistic. Doctorul vienez știa că a organiza un grup înseamnă să primești noi membri, să-i controlezi pe unii dintre ei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un studio de radio londonez: "Eu, generalul de Gaulle [...] invit ofițerii și soldații francezi să intre în legătură cu mine". Într-o zi, s-a auzit într-un amfiteatru parizian: "Eu, Lacan, fondez, singur cum am fost întotdeauna în relația cu cauza psihanalitică, Școala freudiană de la Paris". Într-o zi de octombrie a anului 1902, pe Berggasse 19, în apartamentul din Viena, autorul unei lucrări intitulate Interpretarea viselor se întîlnea cu alți trei prieteni. Cîteva săptămîni mai tîrziu boteza această întîlnire cu numele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
menținut în mine până astăzi. Nu acord prea mult credit psihanalizei, dar câteva observații ale lui Freud privind importanța unor trăiri primordiale au promovat în mod esențial psihologia. Constat, în zilele noastre, o invadare a pieții de carte cu literatură psihanalitică. Sunt foarte reticent în fața acestui fenomen inflaționist care introduce în circulație multe valori false din încercarea de a ne "europeniza" cu o psihanaliză europeană (și americană) care este deja depășită. (Eu am voie să fac astfel de afirmații; fiind primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
astfel, încorporate în ceea ce am devenit; ca un fruct care, cu timpul, face parte din copacul unde a apărut. Nu știu, repet, cum se explică persistența unor astfel de amintiri "speciale" și nici nu cred în investigațiile laborioase, de tip psihanalitic, încercând să explice sufletul omenesc prin faptele trecute pe care le reține cu predilecție. Cred că omului, spre deosebire de de animal, nu i se potrivesc măsurile și ritmul testelor care vor să-l înțeleagă. Am reținut însă, nu-mi amintesc de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
descifreze personalitatea celui pe care-l scrutează ori pe care chiar îl... perforează cu întrebări. Dar sunt foarte puțini intervievatorii care înțeleg că intervievatul are el însuși șansa de a-și scruta partenerul de discuție, să facă un scurt demers psihanalitic, dacă nu e prea pretențios spus, prin care să-l citească pe cel care-i pune întrebări. Există, dle Cristea-Enache, o întrebare care vă frământă și pe care nu mi-ați pus-o pe șleau, dintr-o delicatețe pentru care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
posibile „reacții isterice”, ci pentru că o necesară discuție despre „generația de aur” nu poate fi declanșată de o carte în care, spre a-și justifica tezele, autoarea recurge la aproximări inacceptabile și procese de intenție. Dacă este tentată de amatorism psihanalitic, dna Laignel este liberă să-și exerseze datul cu presupusul pe propria existență. Dnii Mircea Iorgulescu, Alain Paruit și Edgar Reichman (într-o masă rotundă organizată de serviciul românesc de la Radio France Internationale) și dl Nicolae Manolescu (într-un editorial
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Laignel. Înțeleg starea de excitație, entuziasmul occidentalilor, căci puțini dintre ei pot ști când, de ce și cum îi induce în eroare autoarea „blindată de o documentare beton”. Performanța aiuritoare declanșată (voluntar ori nu, doar dna Laignel știe) de ieftioarele exerciții psihanalitice ale cercetătoarei pariziene este semnalată de dl Alain Paruit: Gil Jouanard, autor al unei cărți despre Maramureș, exclamând la Paris: „Știți, Ionesco era antisemit”. Ce ne facem, însă, cu victimele autohtone ale „corectitudinii politice” ori expatriații loviți de această cruntă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
pp., Lire 27. 000) va stârni discuții prin originalitatea cu care a fost conceput. Dracula al lui Mincu se povestea pe sine din adâncurile unei celule săpate sub apa Dunării, ilustrând cruzimile vieții lui printr-o bizară formă de autoanaliză psihanalitică. Ovidiu al său, în mod asemănător, îi încredințează unei misterioase iubite, pe jumătate infirmieră și pe jumătate magiciană, adevărul pe care toți ar fi voit să-l cunoască în privința adevăratelor motive ale fugii sale din Roma. S-a presupus întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vampirului, a cărui biografie re-vizionată a dat-o el însuși la tipar (Jurnalul lui Dracula, tot la Bompiani), acum câțiva ani. Prin jurnalul ex-prințului beznelor, Mincu a dislocat critica, atrăgând figura istorică a acestuia într-o bizară formă de autoanaliză psihanalitică; prin acest nou pro-memoria în formă epistolară (cu inevitabilă fragmentare însă, impusă de opțiunea narativă), el reușește mult mai mult. Îl denaturează pe poetul sexului, îi schimbă conotațiile cântărețului hedonismului terapeutic și al lejerității, neagreat de Augustus, dă peste cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în privința limbajului celor doi corespondenți: Eminescu Veronica Micle: "Vorbeam de pasionalitatea sfârșitului de secol XIX deopotrivă în retorica politică, erotică, gazetărească, în moravuri, mentalități, pulsația invențiilor economice, ritmul financiar, în budoar ca și în stilul pamfletar, în teoriile rasiste sau psihanalitice, în activitatea francmasonică, în arhitectură, transporturi... mă rog, pretutindeni se trăiește într-o accelerație aproape hipnotică, într-o locvacitate aiuritoare, cu stiluri flamboiante fie în lumea baroului, a cazinourilor sau a modei, fie în codurile de onoare ale diferitelor caste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]