1,192 matches
-
74 ~ gnostică 151-153 ~ metafizică 23, 48 (n. 35), 64-67, 75, 94-96, 103, 148, 177, 189-190 ~ literală 52, 60, 64, 147 ~ logică 33-34, 56- 62, 76- 79, 99-103, 123, 149, 169 (n. 172) ~ morală 13 (n. 2), 86, 189 (n. 196) ~ psihanalitică 26-27 ~ simbolică 26-27, 33, 44, 49 (n. 37), 84, 135, 140, 184 ~ teologică 65-67, 147-151, 160 (n. 158), 188- 189 inutilitatea ~ 25, 27, 46, 52, 72, 113, 133 134, 150, 184-185, 192 limite ale ~ (vezi „limită“) interval 61 (vezi și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
autori care știu să revină asupra lor. Probabil ar trebui văzut de fiecare dată în ce fel acceptăm noi frontiera dintre sens și nonsens. Acești termeni au făcut deja o carieră impresionantă în diferite cercetări ale timpului, logice și lingvistice, psihanalitice, culturale și ontologice. Însă nu încerc să mă alătur, prin ce voi spune, acestei vaste ofensive în stăpânirea problematicii sensului. Dimpotrivă, caut să înaintez în marginea ei, la o distanță convenabilă pentru o privire mai curând indirectă, speculativă. Acest din
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
74 ~ gnostică 151-153 ~ metafizică 23, 48 (n. 35), 64-67, 75, 94-96, 103, 148, 177, 189-190 ~ literală 52, 60, 64, 147 ~ logică 33-34, 56- 62, 76- 79, 99-103, 123, 149, 169 (n. 172) ~ morală 13 (n. 2), 86, 189 (n. 196) ~ psihanalitică 26-27 ~ simbolică 26-27, 33, 44, 49 (n. 37), 84, 135, 140, 184 ~ teologică 65-67, 147-151, 160 (n. 158), 188- 189 inutilitatea ~ 25, 27, 46, 52, 72, 113, 133 134, 150, 184-185, 192 limite ale ~ (vezi „limită“) interval 61 (vezi și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
la acel excurs erudit în simbologia magic-alchimică de acolo. Ceea ce reprezenta pe atunci sondare a fabulosului totemic animalier, ținând de imagistica ocultă, de exorcismul heraldic sau de șamanism turnat în tipare de basm românesc devine chiar acum substanță reflexivă, matriță psihanalitică și plurisemie a misterului într-o arborescență stilistică de mare finețe. Ceea ce era decriptat științific în Grădina de dincolo este codificat acum în numele colajului straniu a ceea ce am numit (pe urma faimoasei definiri date de Jung eului ca arhitectură imemorială
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
poetică a acestor înșiruiri de locuri și mai ales de obiecte dintre cele mai variate, mai hazardate ca proveniență, oferind, cum spuneam, o probă a erudiției și-un test de măiestrie combinativă, de amplitudine a frazei care creează atmosfera "matriță psihanalitică și plurisemie a misterului într-o arborescență stilistică de mare finețe" (Dan C. Mihăilescu). Exemplific cu un eșantion extras din panoplia de obiecte ciudate a bătrânului: "Un obuz neexplodat din cine știe ce război al neamului; hărțile unor ținuturi imaginare; stranii animale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
inteligibil, ce anume îl doare. Dar, chiar și așa, mă iau la harță, în mod deschis, cu experții declarați în astfel de chestiuni - studioșii, biografii și, mai ales, acea aristocrație intelectuală guvernantă, formată într-una sau alta dintre școlile publice psihanalitice - și mă iau la harță, mai aspru, pe următorul criteriu: ei niciodată nu apleacă urechea la strigătele de durere, atunci când acestea răzbesc. Desigur, nu sunt în stare. Ei constituie o nobilime cu urechi de tinichea. Și cu un asemenea echipament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
subiectul. Vreau să fie foarte clar - chiar agresiv de clar, dacă e nevoie - că nasurile noastre nu erau niște protuberanțe romantice de tip Cyrano. (Ceea ce e un subiect primejdios, cred, din toate punctele de vedere în această minunată lume nouă psihanalitică, în care toți știu cine a avut prioritate, nasul lui Cyrano sau vorbele lui de duh, și în care o tăcere clinică universală, internațională îi înconjoară pe toți indivizii cu nas mare care au, incontestabil, limbile legate). Socot că singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
OK, până aici e bine, da’ noi cum atenuăm consecințele pesimismului inconștient al poporului nostru? Spunându-i „popor, cară-te unde vezi cu ochii”? Sau propunând să nu mai voteze? Disprețuindu-l? 8 noiembrie Primul Sfânt Mihai pe coclauri continentale. Psihanalitic este ca și când aștept și altele. Nu e așa departe. În afara dorului de familia mea și de câțiva prieteni, aproape nimic nu mai este o rațiune tare de nostalgie. Într-un fel, nici măcar casa, deși ea este foarte asemănătoare mie. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
profundă, bucurie, iubire sau ură copleșitoare. Suntem, astfel, adevărați în ficțiune. Suntem reali în irealitatea proiecțiilor noastre. Cel puțin eu mă simt mult mai adevărat, mai autentic, improvizând, chiar și în banalul zilelor. Realitatea mea e o continuă ficțiune. Poate, psihanalitic, toate acestea au o explicație. Dar și psihanaliza este o artă a ficțiunii. Căutăm adevărurile profunde din noi imaginând, ficționând. Poate și de-asta nu-mi pasă de amintiri. Trăiesc doar printre cele inventate de mine. Mă interesează oamenii închipuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atenție: — E interesant că ai ales tocmai cuvântul „barbar“, Rachel. De ce ai spus „barbar“? Aha, mă gândeam eu începând să mă dezmeticesc și pregătindu-mă să evit, cu șiretenie, capcana din întrebarea lui. Mă pricep de minune la trucurile tale psihanalitice! Nu sunt o idioată! Doar am trăit în New York - al doilea oraș, după San Francisco, în materie de psihanaliști! Probabil că aș putea să te psihanalizez eu pe tine! Mi-am reprimat pofta de a-l fixa pe doctorul Billings
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din preocuparea psihologiei, afirmând că nu se știe dacă procesul este reglat chimic sau intervin alte forțe de natură mecanică. Teoria freudiană a fost combătută de behavioriști în primul rând datorită absenței capacității predictive și a limitelor generale ale terapiei psihanalitice (Latham, 2007, p.7). Deci și Ryan (1985, p. 6) consideră că trebuințele sau impulsurile sunt importante pentru a explica tendința de acțiune, fără a fi capabile să furnizeze o teorie adecvată a acțiunii. Abordarea freudiană a motivației subliniază însă
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
în anii '60 și revalorizat de Miner în anii '90. 2.5. Teorii behavioriste despre motivație La sfârșitul secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea viziunea asupra motivației era dominată de concepțiile behavioriste și psihanalitice. Studiile behavioriste, întemeiate pe principiile teoriei condiționării operante elaborată de Skinner, s-au centrat asupra modului în care organismul răspunde la stimuli, fără a lua în calcul dimensiunea cognitivă sau intenționalitatea comportamentului. Latham (2007) sintetizează cele două obiective majore ale
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
parteneri unde fiecare așteaptă ceva de la celălalt”. Mărturisindu-se, penitentul nu își pierde conștiința că se află înaintea lui Dumnezeu, cu care realizează un dialog profund, intim și personal. El nu „execută” un act psihologic de detensionare, sau o acțiune psihanalitică de „eliberare”, chiar dacă se întâmplă și acest lucru, ci celebrează un act liturgic, umil și sobru, dar solemn, pe care îl trăiește într-un raport unic și personal cu Dumnezeu. Procesul dialogic din timpul mărturisirii se realizează printr-un anume
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
traumatizante trăite în contextul războaielor, majoritatea încercărilor de a încadra nosologic fenomenul s-au referit la leziuni fizice, probleme cardiace, isterie sau tentative de a manipula și înșela sistemul. În acest context Freud începe sa organizeze conceptele și abordările teoriei psihanalitice. El definește psihonevrozele ca fiind tulburări de personalitate datorate experiențelor traumatice trăite în copilarie. În anii ce au urmat a redefinit nevrozele, susținând că esențiale în determinismul lor sunt conflictele psihice legate de sexualitate și mai puțin traumele timpurii. Tot
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
în ceea ce privește stresul posttraumatic decât cea din prima ediție, dar a stat la baza elaborării criteriilor de diagnostic ulterioare. Primele două ediții ale manualului de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale au reflectat prin forma de elaborare a conținutului lor paradigma psihanalitică ce a dominat psihiatria primelor decenii ale secolului al XX-lea. Patologia mentală era înțeleasă ca rezultat al conflictelor intrapsihice și de personalitate ce erau structurate în categorii largi. Simptomele erau fenomene simbolice ce dobândeau sens doar prin explorarea univesrsului
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
apoi la o funcționare homeostatică, expunerea cronică la stresori traumatici poate rezulta în disfuncții fiziologice ce includ deteriorarea sistemului imunitar (Miller G. E., Cohen S., Ritchey K. E., 2002) și hipertensiune, boli coronariene, diabet, obezitate și boli de metabolism. Modelul psihanalitic Prima teorie a lui Freud (1896) pentru o etiologie a nevrozei postula necesitatea unei traume externe. Deși a continuat prin a-și dezvolta psihologia în termeni de conflicte infantile, a rămas interesat de nevroza traumatică, mai ales de ceea ce el
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
162 profesional / 17-18, 29, 31, 36-38, 43-46, 48, 55, 60-61, 65, 70, 72-73, 76, 80-81, 84-86, 89, 91-92, 94, 113-114, 117, 120-121, 123, 125, 133, 141, 149, 153-156, 163-164, 168, 178, 188 protecție / 38, 45, 113, 116, 120, 125-126, 176 psihanalitic / 22, 24, 50 R răspuns empatic / 30, 34, 60, 94, 118 realizare personală / 74-75, 95, 124 relație / 14, 30, 40, 42, 49, 63, 76, 79, 82, 90-91, 96, 118, 120, 123, 129, 131-135, 137, 139-141, 143, 160-161, 167, 173-175, 184
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
ridice pe picioarele din spate și să se împungă ca niște berbeci. Dă tare. O stare de bine îl străbătu pe Weber, echilibrul simplu al autoanalizei. Avea chef să-i ciufulească părul doctorului Hayes. Când eram de vârsta dumneavoastră, orientarea psihanalitică dominantă punea Capgrasul pe seama sentimentelor tabu față de o persoană apropiată. „Nu pot fi atras fizic de sora mea, deci nu e sora mea.“ Modelul de cogniție termodinamic. A fost foarte popular la vremea lui. Hayes își masă ceafa, tăcând stânjenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înainte ca remediul să acționeze asupră-le. Prințul Ashargin nu se va destinde într-o singură zi. Oricum, când Nirena bătu ușor la ușă, se pricopsise nu numai cu tihna echivalentă unui ceas de somn, dar și cu o orientare psihanalitică pe care împrejurările nu i-ar fi înlesnit-o altcumva. Se simțea primenit, în stare să înfrunte după-amiaza și noaptea. Zilele treceau; se punea întrebarea: cum să afle ce era cu Venus? Se arătau mai multe posibilități. Dar era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
înainte ca remediul să acționeze asupră-le. Prințul Ashargin nu se va destinde într-o singură zi. Oricum, când Nirena bătu ușor la ușă, se pricopsise nu numai cu tihna echivalentă unui ceas de somn, dar și cu o orientare psihanalitică pe care împrejurările nu i-ar fi înlesnit-o altcumva. Se simțea primenit, în stare să înfrunte după-amiaza și noaptea. Zilele treceau; se punea întrebarea: cum să afle ce era cu Venus? Se arătau mai multe posibilități. Dar era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cînd eram mic. De acord! Am vrut să-l ucid!“. Și, ca prin farmec, durerile de cap dispăreau. Uneori, formula asta magică acționa și Împotriva constipației. Și chiar, s-o spunem pe față, am dorit moartea tatei În cursul curie psihanalitice cu dr. Zscharnack. Chiar așa! În timp ce Încercam să mă vindec de agorafobie! Un băiat de douăzeci și patru de ani, În plină regresie, cinînd cu părinții la restaurantul La Coupole, se uită la tatăl lui și se gîndește: „Dacă ar muri, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
denaturate. Iar aceasta este ispita infidelității, absurdă, cea care Îi oferă un trup nou aceluia care n-a știut să cucerescă un suflet“. Lungit pe divanul zscharnackian, am Încercat adesea să pricep obsesia infidelității din scrierile tatălui meu. Lecturile mele psihanalitice m-au ajutat mai mult decît Zscharnack, mut pe tema asta, infidelitatea ținînd pentru el mai degrabă de sport decît de păcat. Cu ajutorul lui Karl Abraham, trăsesem de aici concluzia că tata adoptase rolul celui ce proslăvește raportul monogam care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
S-a cufundat pe dată În lectură, fără să-mi facă semn să merg să mă lungesc pe divan. Era la fel ca mine: de Îndată ce avea În mînă o carte, nu mai trebuia să-i vorbești. O somitate a lumii psihanalitice lua cunoștință de un paragraf În care părintele pacientului juca cu cărțile pe masă: „Tatăl care cedează iubirii posesive e pierdut, el Își va sufoca odraslele cu prezența lui, iar dragostea lui Îi va Înapoiată sub formă de ură. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dintîi experiență modernistă radicală în cadrul romanului autohton. O experiență comparabilă doar cu cea (ulterioară) a lui Blecher sau H. Bonciu din Bagaj și Pensiunea doamnei Pipersberg: experiența avangardei se dizolvă, aici, în matricea estetizantă, postsimbolistă, precum ceaiul în apă. Intriga psihanalitică freudiană (rivalitatea erotică fiu-tată, născută inconștient în copilărie și devenită nevroză obsesională a maturului), explorarea îndrăzneață a traumelor sexualității infantile (v. „agresarea” micului Darie de către cele două fete prepubere) și elementul oniric/halucinatoriu sînt trăsături afine suprarealismului, așa cum grotescul coșmaresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
romane poetice, manieriste și fantaste, cu intarsii onirice și cruzimi perverse, populate de personaje tarate. La Mateiu Caragiale însă dominanta e dată de bizantinismul arhaizant, de armonia compozițională, „heraldică”, și de limpezimea frazei baroce, în vreme ce la Ion Vinea primează sondajul psihanalitic, disonanța și nota experimentală, amestecul derutant de formule narative. De o parte - o modernitate întoarsă, voit vetustă, „reacționară” (dar, paradoxal, valorizată drept radicală în ultimele decenii, după ce fusese considerată de un decadentism vetust), de cealaltă - o modernitate strident-novatoare, scindată totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]