5,470 matches
-
macrosociali sunt imperios operante și variabilele de personalitate și de context. În acest sens s-au elaborat mai multe modele care încearcă să explice violența domestică, a căror descriere succintă arată astfel (apud Strong, DeVault, Sayad, 1998, pp. 454-455): • Modelul psihiatric, care prezumă ca factori principali ai inițierii violenței (și nu neapărat al celei reactive) tulburările psihice și emoționale, personalitatea dizarmonică, consumul de alcool și droguri. Nu e vorba atât de boli mentale (schizofrenie, retardare), cât de un potențial psihoemoțional favorabil
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ghid foarte popular, privind decizia de a divorța, în care se afirmă că femeile și bărbații sunt prea reținuți în a divorța, gândindu-se la copiii lor sau luându-se după părerile altora. În opinia autoarei, directoare a unui institut psihiatric din Massachusetts, sunt mult prea puține divorțuri în comparație cu câte ar trebui să fie. L. Waite (2000), comentând aceste declarații, susține pe bună dreptate că vocea experților contează nu doar pentru pacienții în cauză, ci și pentru marele public, ei fiind
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
anii ’60-’70, căruia nu îi lipseau, e drept, rigiditățile, mimetismele și naivitățile începutului: „Plictisiți de a fi purtat pe umeri atâta vreme un cap normal, unii dintre eroii acestor prozatori prizează bizareria experimentală, cherhanalele pescărești se umplu de cazuri psihiatrice, traume pitorești în cadru dunărean; Bucureștiul însuși devine sediul unui panopticum reînviat, cu figuri de balet mecanic, fără identitate precisă sau, mai degrabă, cu una violent mistificată.” Se mai rețin, de asemenea, câteva considerații privind „metodologia cronicii literare”: calitățile acesteia
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
CRC, 1990, 37; Faifer, Faldurile, 125-127; Gh. I. Florescu, Exerciții de memorie, CL, 2001, 4; Al. Niculescu, O mărturie obiectivă, RL, 2001, 18; Dicț. scriit. rom., IV, 114-116; Vladimir Bukowski, Și se întoarce vântul, LCF, 2003, 5; Stéphane Courtois, Abuzurile psihiatrice din Europa de Est în perioada comunistă, OC, 2003, 182; Dicț. analitic, IV, 618-621; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003, 388-395. C.M.B.
RUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289399_a_290728]
-
atitudinea celorlalți față de el. Unul dintre reprezentanții de seamă ai interacționismului simbolic este Erving Goffman. Goffman pornește de la ideea că, întotdeauna, în actele de interacțiune într-o organizație (fie ea o instituție „totală” cu reguli foarte stricte ca un spital psihiatric ori o închisoare), normele de natură organizațională sunt negociate de persoanele aflate în aceste instituții. Negocierea este dezvoltată prin sisteme de adaptare care îi permit individului să se integreze în normele organizaționale fără să le respecte conținutul; astfel, Goffman observă
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
utopie» satirică în formulă inedită” (Dumitru Micu) și are două mari secțiuni: o serie de discursuri ale unor personaje ciudate (animale, păsări, obiecte etc., foste cândva oameni și care, în urma „deconspirării” din final, se vădesc a fi pensionarii unui ospiciu psihiatric), transcrierea fiind atribuită unui Anonim, și un masiv corp de „note”, foarte postmodern, asumat de autorul real în pretinsa lui postură de editor și glosator al scrierii Anonimului. În afară de comentariile caleidoscopice și fanteziste (ce includ uneori mici narațiuni independente etc.
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
criză istorică - o tempora, o mores; că semnificația psihologică, privind direcția de manifestare și modul de satisfacere a instinctelor (perversiune instinctualăă sau a caracterului (pervertirea intențiilor, folie morale sau moral insanityă, precum și o conștiință a Răului (conștiință pervertităă; dă semnificația psihiatrică, introdusă și susținută de către V. Magnan, care stabilește trei niveluri de alienație mintală: anomalii, aberații și perversiuni sexuale; eă semnificația psihosexuală, privind aberațiile sexuale, considerate ca perversiuni (E. von Kraft-Ebbingă. Este acceptat faptul, de către majoritatea specialiștilor, că pervertirea are un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
face ca acestea, deși nu sunt normale, să nu poată fi considerate nici bolnave psihic, postulatul degenerescenței este preluat de Pritchard, care include acești indivizi În categoria clinico-psihiatrică denumită de el moral insanity. Ulterior E. von Kraft-Ebbing, plecând de la studiul psihiatric al perversiunilor sexuale, va constitui clasa de tulburări psihice denumite de el psychopathia sexualis. Această categorie de indivizi reprezintă grupa nosologică de astăzi a psihopaților sau a constituțiilor psihopatice, structuri caracteriopatice a căror trăsături sunt marcate În primul rând prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Omul de astăzi este lipsit de repere. El devine obiectul manipulărilor al unor antimodele, care adâncesc și agravează această profundă criză de valori prin care este obligat să treacă. Dincolo de a fi o simplă sau exclusivă experiență nevrotică, de factură psihiatrică sau socială, criza omului modern este experiența ontologică negativă care-l dizolvă rapid, sfârșind prin a nu-l mai recunoaște și prin a-l desființa, așa cum anunța M. Foucault. Viața devine o problemă căreia omul nu-i mai poate Înțelege
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoană precum și modelul său de existență sunt opuse celui descris mai sus. Înțelegem prin tipul de persoană-limită acel tip uman care se manifestă În situațiile-limită sau În situațiile Închise ale vieții. El nu trebuie considerat un tip patologic, În sens psihiatric, ci un tip de personalitate care din punct de vedere psihomoral prezintă o configurație particulară, cu caracteristici proprii. Persoana este tipul uman, tensionat și neliniștit. Modelul de existență al persoanei-limită este unul nevrotic. Nu trebuie Însă să Înțelegem prin aceasta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
punct de vedere psihomoral prezintă o configurație particulară, cu caracteristici proprii. Persoana este tipul uman, tensionat și neliniștit. Modelul de existență al persoanei-limită este unul nevrotic. Nu trebuie Însă să Înțelegem prin aceasta termenul nevrotic În accepțiunea sa psihopatologică sau psihiatrică. Este vorba de o situație-Închisă care determină persoana să fie la rândul ei „Închisă” În interiorul unor limite care-i sunt impuse de condițiile de viață exterioare sau interioare ei. Caracteristicile persoanei-limită sunt: starea de neliniște și tensiune interioară, o mare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
contrar, Între individ și grup vor apărea conflicte, excluderea individului din grup, marginalizarea acestuia etc. Cel care va avea alte „scopuri” sufletești și morale În raport cu cele colective, se va simți frustrat. În multe situații, Întâlnim aceste aspecte În cazul afecțiunilor psihiatrice, În special la bolnavii psihotici, deliranți. Cea mai semnificativă formă În sensul acesta ne este oferită de paranoia. Nu orice acțiune psihomorală este pozitivă. De multe ori greșim prin acțiunile noastre. Voit sau neintenționat, greșeala este o acțiune umană negativă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lui Ahile, Aiax, Hercule, Oreste, Medeea etc.Ă. Nebunia culturală se asociază cu tragicul existenței umane, pentru a-l ilustra Într-o manieră simbolică. În toate situațiile de felul acesta, nebunul nu este bolnav psihic așa cum Îl Întâlnim În clinica psihiatrică, ci un personaj care ilustrează nebunia. El are un rol special care se raportează la un conflict. Acest conflict se construiește Întotdeauna pe o abatere de la normele morale. În cazul acesta, nebunia culturală are În centrul ei vinovăția tragică, complexul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
agresiv, proiectat către viitor, atașat de modelul patern; dă tipul regresiv, nesigur, Întors către trecut, de modelul matern, cu tendințe de refugiu, incapabil de a relaționa cu alții sau de a menține o relație Îndelungată. Există o diferență Între patologia psihiatrică și patologia psihomorală? Răspunsul la această Întrebare este foarte important și vom Încerca să-l schițăm. Ne aflăm În fața a două categorii de suferințe, care Își au „sediul” În persoana umană. Separarea lor implică o segmentare a persoanei Însăși. Cele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lor implică o segmentare a persoanei Însăși. Cele două forme de patologii trebuie considerate diferite, În primul rând din punct de vedere doctrinar și metodologic, dar și În sensul atitudinii epistemologice pe care o adoptă specialistul observator față de acestea. Patologia psihiatrică și cea psihomorală sunt separate, În primul rând, după criterii valorice. Prima are la bază criteriile clinico-medicale ale psihiatriei, cea de-a doua criteriile sau, mai exact, valorile morale, În evaluarea tulburărilor psihice. Este o diferență certă de atitudine metodologică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
după criterii valorice. Prima are la bază criteriile clinico-medicale ale psihiatriei, cea de-a doua criteriile sau, mai exact, valorile morale, În evaluarea tulburărilor psihice. Este o diferență certă de atitudine metodologică, de stil de gândire al fenomenului observat. Patologia psihiatrică este evaluată după criterii medicale sau medico-psihobiologice, iar patologia psihomorală după criterii psihologice și morale, Împrumutându-și metodele de a studia obiectul sau fenomenul din sfera științelor umane și, În primul rând, din morală și filosofie. Cele două patologii sunt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
motiv, deși există criterii de evaluare interpretarea și Înțelegerea bolii psihice, intervine de fiecare dată o doză apreciabilă de subiectivism, care diferă de la un observator la altul. Există un anumit „punct slab”, care limitează metodologia și Încarcă cu subiectivitate gândirea psihiatrică. Se pune astfel Întrebarea dacă este sau nu autentică nebunia? Mai mult chiar decât atât, dacă nebunia există oare În realitate, sau dacă nu cumva este un construct mintal al psihiatrilor? Au existat specialiști și atitudini, ieșite din sfera medicală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tratament medical fundamentat pe principiile unui umanism moral. Cel mai important și mai interesant studiu de psihiatrie morală și, respectiv, de psihoterapie morală Îl datorăm lui H. Baruk, care este și unul dintre principalii inițiatori ai curentului reprezentat de umanismul psihiatric. Pentru H. Baruk, „studiul omului fizic nu poate fi separat de studiul omului moral”, teză fundamentală, pe care acesta o preia de la A. Morel și o dezvoltă. Nebunia nu este numai o stare de tulburare psihică, ci și una de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de Neurologie și Psihiatrie al Academiei de Științe Medicale din România. În această perioadă am abordat majoritatea aspectelor legate de sănătatea mintală, factorii de risc și vulnerabilitatea personalității față de bolile psihice, aspectele particulare legate de suicid, conduitele deviante, alcoolism, socio-patologia psihiatrică a grupului familial, epidemiologia bolilor psihice, adaptarea și inadaptarea psihosocială, activitatea intelectuală și surmenajul intelectual, nevrozele și stările reactive, stresul psihic, aspectele morbidității psihice în grupul familial, aspectele medico-legale ale bolilor psihice, psihoprofilaxia și recuperarea bolilor psihice etc. Deosebit de prețioasă
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
etc. Deosebit de prețioasă a fost colaborarea, în anii de activitate de la Institutul de Neurologie și Psihiatrie din București, a d-nei dr. Alexandra Retezeanu, distins cercetător psihiatru, om de o aleasă noblețe și de mare sensibilitate sufletească, atât de necesare activității psihiatrice. O rog să primească și pe această cale expresia sentimentelor mele de mulțumire colegială. Dar cel mai important moment a fost reprezentat de introducerea igienei mintale ca disciplină de studiu obligatorie la Universitatea din București. Este vorba în acest caz
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
32: Psihoigiena bolilor somatice. Cap. 33: Psihoigiena deficienților. Cap. 34: Psihoigiena persoanelor instituționalizate. Secțiunea V: Aspectele interdisciplinare ale Igienei mintale. Cap. 35: Educația și Igiena mintală. Cap. 36: Aspectele medico-legale, medico-psihopedagogice și morale ale Igienei mintale. Cap. 37: Expertiza medico-legală psihiatrică a bolnavilor psihic și a deficienților. Cap. 38: Recuperarea bolnavilor psihic și a deficienților. Cap. 39: Modelul social și Igiena mintală. Cap. 40: Utopii în domeniul Igienei mintale. Bibliografie. Cuvânt înainte la ediția a II-a Apariția în viața unei
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sănătății mintale (J. Delay și P. Pichot, A. Meili, A. Porot) sunt reprezentate prin scale de evaluare, chestionare, teste de inteligență sau de personalitate aplicate unui mare număr de subiecți, în scopul evaluării nivelului general de sănătate mintală. d) Metodele psihiatrice (J. Delay și P. Pichot, H. Ey, A. Porot) urmăresc nivelul de boală psihică, formele și dinamica acesteia. Ele se bazează pe examenul clinico-psihiatric. R. Amiel și F. Lebigre au propus un chestionar intitulat Test rapid de apreciere a sănătății
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
suicidul, drogul Normalizarea pericolului: nebunia/boala psihică Atribuirea pericolului prin personalizare: nebunul/bolnavul psihic Măsuri social-juridice: urmărire, izolare, sancțiuni Măsuri de prevenire: psihoprofilaxie, alte forme de igienă mintală Măsuri de reprimare: izolare, internare, tratament Nebunia/boala psihică Măsuri medicale Măsuri psihiatrice: internare și/sau dispensarizare Măsuri psihosociale Igienă mintală: psihoprofilaxie, educație, recuperare, resocializare În scopul realizării obiectivelor propuse, igiena mintală organizează, conform unei strategii proprii, acțiunea de psihoprofilaxie și recuperare a sănătății mintale în grupul social. Această activitate complexă se desfășoară
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
nașterii psihiatriei clinice, precum și a igienei mintale, deși încă nu se afirmă direct acest lucru. În anul 1838 este votată de către Parlamentul francez legea privind „regimul alienaților și libertatea individuală”, care își păstrează valoarea juridică până astăzi. În sfera clinicii psihiatrice, E. Kraepelin oferă prima sistematizare nosologică a bolilor mintale, ale cărei principii au constituit modelul clasificării fundamentale a bolilor mintale. În prima jumătate a secolului XIX-lea, J. Falret pune problema readaptării sociale a alienaților psihici, iar în 1897 apar
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
that found himself, în care-și descrie experiența sa de bolnav psihic și emite opinia salutară, plină de speranță, că se poate lupta cu succes împotriva bolii psihice, mai ales prin măsuri profilactice și ameliorarea condițiilor de spitalizare și tratament psihiatric. În 1909 se înființează la New York National Institute for Mental Health, având ca sarcină problematica de igienă mintală, studiată din punct de vedere individual și social. În 1918 se constituie în Franța Comitetul Național de Igienă Mintală, cu participarea unor
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]