1,107 matches
-
intensitate și prezență anormală, cu caracter endogen, dar ele nu constituie încă tablouri clinico-psihiatrice propriu-zise. Dintre cele de mai sus, K. Schneider reține ca fiind mai frecvente și mai importante, tristețea, frica, mânia și angoasa. Ele se însoțesc de manifestări psihopatologice sau de asocierea lor la unele manifestări somato-vegetative, de expresie mimică sau corporală. Vom analiza în continuare aspectele principale ale psihopatologiei vieții afective și anume: stările anxioase, stările depresive, PMD, suicidul. O problemă importantă pe care trebuie s-o menționăm
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta, se revelează ca fiind rezultatul unor înlănțuiri de contraste. Suntem conștienți de noi și de viața noastră prin angoasă, susține K. Jaspers, referindu-se în mod expres la „ situațiile-limită”. Raportul dintre păcat și angoasă, atât în plan psihologic și psihopatologic, cât și moral, este legat de faptul că păcatul generează angoasa. Moartea generează disperarea. În acest tip de relație, angoasa este un act feminin, pe când disperarea este un act masculin. În secolul XX, psihiatria preia angoasa din filozofie și morală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dar și față de sine însuși. c) Angoasa salutară este o experiență care ne ajută ca să înfruntăm atât pericolele externe, cât și pe cele interne. Ea apare ca nu „stimulent” al eforturilor noastre în fața dificultăților vieții cotidiene. Din punct de vedere psihopatologic, stările de angoasă se diferențiază între ele, după următoarele aspecte: fenomenologic, intențional și genetic. a) Aspectele fenomenologice care privesc aspectele anxietății sunt următoarele: spaima, sentimentul de frică, anxietatea ca sentiment, afectul anxios, indispoziția anxioasă. b) Aspectele intenționale consideră teama ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În sensul acesta Binder menționează următoarele: anxietatea vitală, legată de trup; anxietatea reală legată de un pericol din mediul exterior; anxietatea conștiinței, legată, de o reprezentare intrapsihică, a pericolului, cu caracter moral în planul conștiinței individului, anxietatea existențială. Ca organizare psihopatologică, sindromul anxios cuprinde trei grupe de manifestări simptomatologice specifice, și anume: a) Simptomele psihopatologice reprezentate prin următoarele: - stare de neliniște și tensiune internă, - circumscrierea sentimentului vital la impresia de tortură, chin, suferință, - sentimentul vital de depresie și suferință. b) Simptomele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de un pericol din mediul exterior; anxietatea conștiinței, legată, de o reprezentare intrapsihică, a pericolului, cu caracter moral în planul conștiinței individului, anxietatea existențială. Ca organizare psihopatologică, sindromul anxios cuprinde trei grupe de manifestări simptomatologice specifice, și anume: a) Simptomele psihopatologice reprezentate prin următoarele: - stare de neliniște și tensiune internă, - circumscrierea sentimentului vital la impresia de tortură, chin, suferință, - sentimentul vital de depresie și suferință. b) Simptomele psihomotorii care constau din următoarele: - fenomene de expresie mimică specifice, - agitație psihomotorie putând merge
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este reprezentat conform schemei de mai jos: Diagrama pg. ms. 314 Echitimie (starea de normalitate) Tristețe (starea depresivă) Euforie (starea maniacală) La rândul său, R. Tölle, care face o clasificare a psihozelor afective după tipul de evoluție clinico-psihiatrică și caracterul psihopatologic al acestora, ne oferă schema de mai jos, centrată pe psihoza maniaco-depresivă (PMD): Faze clinice repetate Melancolia monopolară Psihoza maniaco-depresivă bipolară Mania monopolară Fază clinică unică Melancolia simplă monopolară Mania simplă monopolară K.L. Kelerman remarcă următoarele aspecte psihopatologice în sfera
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și caracterul psihopatologic al acestora, ne oferă schema de mai jos, centrată pe psihoza maniaco-depresivă (PMD): Faze clinice repetate Melancolia monopolară Psihoza maniaco-depresivă bipolară Mania monopolară Fază clinică unică Melancolia simplă monopolară Mania simplă monopolară K.L. Kelerman remarcă următoarele aspecte psihopatologice în sfera stărilor depresive: a) depresia ca stare de dispoziție normală a persoanei umane, b) depresia ca simptom clinico-psihiatric, c) depresia ca sindrom psihopatologic, d) depresia ca boală psihică. Orice apreciere a stărilor depresive trebuie să plece de la analiza tipului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Mania monopolară Fază clinică unică Melancolia simplă monopolară Mania simplă monopolară K.L. Kelerman remarcă următoarele aspecte psihopatologice în sfera stărilor depresive: a) depresia ca stare de dispoziție normală a persoanei umane, b) depresia ca simptom clinico-psihiatric, c) depresia ca sindrom psihopatologic, d) depresia ca boală psihică. Orice apreciere a stărilor depresive trebuie să plece de la analiza tipului de personalitate al individului respectiv. Se consideră, drept criteriu de apreciere-evaluare, variațiile de dispoziție afectivă, în raport cu tipul de personalitate „stabil-echilibrat” din punct de vedere
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stabil-echilibrat” din punct de vedere emoțional-afectiv. Această stare de echilibru se poate manifesta în două direcții și anume: a) în sfera somatică, cerebral sau visceral, b) în sfera vieții psihice, structural (endogen) sau relațional (exogen). De aici și aspectul modificărilor psihopatologice, de factură nevrotică sau psihotică (vezi schema de la pagina 315???). În aprecierea stărilor depresive, se discută următoarele aspecte: a) Distincția bipolar - unipolar: - un singur tip de manifestări clinice (depresie sau manie). Fig. pg. ms. 315 Grupul cu trăsături stabile de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exogene) (tulburări simptomatice) Depresie exogenă somatogenă tulburări psihotice Depresie nevrotică Grupul cu trăsături instabile de personalitate - o alternanță de manifestări succesive (depresie sau manie), b) Dimensiunea „nevrotic - psihotic”: se apreciază în raport cu formele și gradul de severitate al tulburărilor și evoluției psihopatologice. c) Distincția „endogen - exogen”, sau reactiv (nevrotic) de factură relațional-extremă și endogen (psihotic) de factură structural-dispozițional internă. d) Distincția „primar - secundar” este un aspect care se raportează la următoarele: - tulburarea afectivă primară: PMD, - tulburarea afectivă secundară: tulburările depresive din cursul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este un aspect care se raportează la următoarele: - tulburarea afectivă primară: PMD, - tulburarea afectivă secundară: tulburările depresive din cursul altor boli psihice. Se poate vedea clar, din cele expuse până acum, complexitatea pe care o au, din punct de vedere psihopatologic, stările depresive, marea lor varietate și, de aici, pozițiile diferite adoptate de specialiști față de depresii. Din aceste motive, o încercare de clasificare a acestora este destul de greu de întreprins. Mai mult decât atât, în cazul depresiilor, factorii psihogen și somatogen
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intricați, așa cum se va vedea în continuare. P. Kielholz propune o clasificare a stărilor depresive, utilizând două criterii incriminate în geneza acestora, și anume: criteriul somatogen și criteriul psihogen. În cazul acesta, se va ține seama, din punct de vedere psihopatologic, de „simptomele cheie”, și anume: inhibiția elanului vital, dispoziția fundamentală depresivă, angoasa. În sensul acesta P. Kielholz distinge trei clase de depresii: 1) Depresiile somatogene: depresiile organice, depresiile simptomatice. 2) Depresiile endogene: depresiile schizofrenice, depresiile ciclice, depresiile periodice, depresiile tardive
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de o simptomatologie somato-vegetativă multiformă care „maschează” simptomatologia psihiatrică, de fond a depresiei. Termenul de depresie mascată desemnează procesul depresiv exprimat din punct de vedere clinico-psihiatric prin manifestări de tip exclusiv somatic (P. Kielholz). Ceea ce caracterizează acest tip de tulburări psihopatologice este fenomenul de conversiune a simptomelor. El se observă, în special în cursul evoluției clinice al depresiilor psihogene și endogene, când procesul depresiv este acoperit („mascat”) de o diversitate de tulburări vegetative sau de tulburări organice funcționale. Cele mai frecvente
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
frecvente manifestări clinice ale depresiei mascate sunt următoarele: - insomnii, - cefalee, - impresia de sufocare și de constricție toracică, - tulburări cardiace, - tulburări gastro-intestinale, - sindromul scapulo-cervical, - dureri în ceafă și în coloana vertebrală. Studiul depresiei mascate este foarte important din punct de vedere psihopatologic întrucât el explică, în mare măsură, relația trup/suflet și în particular, corelațiile psihosomatice. Termenul de depresie mascată sau echivalentul acestuia, de depresie larvată a fost introdus de W. Walcher, pentru care depresiile mascate sunt în primul rând depresii endogene
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de depresie mascată sau echivalentul acestuia, de depresie larvată a fost introdus de W. Walcher, pentru care depresiile mascate sunt în primul rând depresii endogene în cursul cărora simptomatologia somatică este predominantă. Ulterior J.J. Lopez-Ibor va vorbi despre o categorie psihopatologică diferită, dar înrudită cu aceasta, reprezentată prin „echivalentele depresive” considerate tot niște depressio sine depressione, iar A.F. da Fonseca va propune termenul de echivalente afective pentru a desemna același grup de tulburări. P. Kielholz descrie depresia de epuizare în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de echivalente afective pentru a desemna același grup de tulburări. P. Kielholz descrie depresia de epuizare în care manifestările psihosomatice de tip neurovegetativ reprezintă principala simptomatologie clinică. P. Berner, H. Katschning și W. Poldinger au remarcat existența unei importante relații psihopatologice între formele atinice, ca tablou clinic și evoluție a tulburărilor afective (sterile mixte, disforice și depresiile mascate) în comparație cu tablourile clinice net conturate și evoluția ciclică a stărilor maniacale și depresive (vezi schema de mai jos). Fig. pg. ms. 317/1
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și faza maniacală a psihozei maniaco-depresive (PMD). Echivalentele depresive De problema depresiei mascate se leagă cea privind grupul particular, cu același caracter atipic, al echivalențelor afective sau al echivalențelor depresive (P. Kielholz, J.J. Lopez-Ibor, A.D. Jonas). Această categorie de tulburări psihopatologice este rezervată unor manifestări clinico-psihiatrice de factură depresivă care se manifesta prin tablouri clinice de o mare diversitate, „mimând” tulburări dintre cele mai variate. În sensul acesta se descriu mai multe tipuri de echivalente depresive, pe care le vom prezenta
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe care le vom prezenta în continuare. 1) Nevrozele și echivalentele depresive Pentru K. Schneider și J.J. Lopez-Ibor, nevrozele sunt tulburări care rezultă din prelucrarea interioară a evenimentelor vieții trăite de individ și ulterior „elaborate” sub forma simptomelor nevrotice. Stadiul psihopatologic al nevrozelor pune în evidență o anumită „structură endotimică” complexă în care distingem două aspecte principale: - tristețea vitală sau endotimică, - angoasa vitală sau endotimică. Angoasa este cea care predomină în cazul nevrozelor, pe când tristețea este cea care predomină în cazul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
paresteziilor. e) Tulburările psihosomatice și echivalențele depresive. În numeroase situații clinice, echivalențele depresive se asociază cu tulburări psihosomatice dintre cele mai variate, fiind adesea imposibil de etichetat cu precizie natura acestora. În toate situațiile însă, la baza lor stau tulburări psihopatologice de natură emoțional-afectivă, de tipul depresiilor, putând lua aspecte clinice de un mare polimorfism și de un tip de evoluție variată. Stările maniacale Stările maniacale sunt tulburări afective complexe, realizând o entitate clinico-psihiatrică specifică și autonomă de tipul unei psihoze
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburări afective complexe, realizând o entitate clinico-psihiatrică specifică și autonomă de tipul unei psihoze, caracterizată printr-o excitație psiho-motorie simplă care poate atinge grade de manifestare violentă și dezordonată, cu o evoluție ciclică de natură endogenă. Din punct de vedere psihopatologic, stările maniacele sunt caracterizate prin următoarele tipuri de tulburări: I) Tulburări psihice caracterizate printr-o exaltare generală interesând următoarele sectoare ale vieții psihice: a) mimică mobilă, privire strălucitoare, expresie jovială și euforică, atitudine amicală, familiară; b) comportamentul se caracterizează printr-
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simplă stare de euforie cu exaltarea imaginației, hipermnezie și logoree, o vervă generală, adesea cu caracter contagios. 2) Mania cronică este tulburarea afectivă care succede maniei acute, evoluând de regulă sub forma unei tulburări clinice continue. Din punct de vedere psihopatologic se caracterizează printr-o stare continuă de excitație psihomotorie dezordonată, logoree, neliniște și instabilitate, polipragmazie. Ea poate îmbrăca două tipuri de tablouri clinico-psihiatrice: a) Mania cronică simplă, caracterizată prin excitație psihomotorie dezordonată, logoree, asociații ideative superficiale, asonanță, putând ajunge la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
endogenă, de tip bipolar, caracterizată printr-o alternanță succesivă de accese depresiv-melancoliforme și accese maniacale, întrerupte de faze de remisiune. Terenul somato-psihic, pe care se grefează această psihoză este reprezentat de „constituția picnică” corespunzătoare „temperamentului ciclotim”. Din punct de vedere psihopatologic, PMD este caracterizată prin apariția periodică, ciclică, a unor accese depresive sau maniacale alternante. Tulburările sunt predominante în sfera afectivă, în activitatea bolnavilor și în comportament. Pot fi și forme monopolare, în care se notează evoluția clinică periodică a crizelor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
liber și procesul psihotic continuă la fel. Fig. pg. ms. 320 Manie-melancolie continuă Manie-melancolie intermitentă Manie-melancolie alternă (+) (+) (+) (-) (-) (-) Indiferent de forma clinică a PMD și de tipul de evoluție al acestor forme clinice, crizele maniacale și crizele depresiv-melancoliforme își conservă caracteristicile psihopatologice proprii. Crizele maniacale se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele tipuri de tulburări psihice: - dispoziție euforică, mimică mobilă, - logoree, limbaj în versuri sau moriatic, - polipragmazie, - agitație psiho-motorie, - fugă de idei, asociații ideative prin asonanță, - hipersexualitate, agresivitate. Crizele depresiv-melancoliforme
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
320 Manie-melancolie continuă Manie-melancolie intermitentă Manie-melancolie alternă (+) (+) (+) (-) (-) (-) Indiferent de forma clinică a PMD și de tipul de evoluție al acestor forme clinice, crizele maniacale și crizele depresiv-melancoliforme își conservă caracteristicile psihopatologice proprii. Crizele maniacale se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele tipuri de tulburări psihice: - dispoziție euforică, mimică mobilă, - logoree, limbaj în versuri sau moriatic, - polipragmazie, - agitație psiho-motorie, - fugă de idei, asociații ideative prin asonanță, - hipersexualitate, agresivitate. Crizele depresiv-melancoliforme se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele aspecte
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
punct de vedere psihopatologic, prin următoarele tipuri de tulburări psihice: - dispoziție euforică, mimică mobilă, - logoree, limbaj în versuri sau moriatic, - polipragmazie, - agitație psiho-motorie, - fugă de idei, asociații ideative prin asonanță, - hipersexualitate, agresivitate. Crizele depresiv-melancoliforme se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele aspecte: - dispoziție tristă, - izolare și închidere în sine, - plâns, - inactivitate, mișcări reduse, - monoideism trist, - dezvoltarea unui delir melancolic de culpabilitate sau cu teme ipohondriace, - anestezie morală dureroasă, - idei sau tentative de suicid datorită autoagresivității, - bradipsihie, bradikinezie, - voce șoptită
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]