KorAP: Find »[drukola/base=psihosociologie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...33 >

812 matches

Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608

am dezvoltat ca „teoria echivalențelor enunțiale” (vezi și capitolul 1, „Dinamica relației dintre valori, atitudini și comportament”) - sau de accente și complementarități descriptiv-explicative. În efortul de compatibilizare a României cu valorile lumii științifice contemporane se înscrie și recenta Enciclopedie de psihosociologie (2003) coordonată de profesorul Septimiu Chelcea și subsemnatul, în care sunt tratate, prin prisma teoriilor moderne, structuri, fenomene și mecanisme psihosociale majore, ea cuprinzând 358 de termeni. În ceea ce privește titlul cărții de față, am optat pentru el după cântărirea mai multor

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
utile. În final, să punem în relief două idei subîntinse în studiul de față, dar nu suficient de explicite: 1) Problematica valorilor, ca principii înalte de coordonare a vieții, a devenit pregnantă în prezent în științele socioumane, în particular în psihosociologie, pentru că în epoca postmodernă oamenii înșiși, la scară statistică, și în primul rând în cultura euroamericană, se conduc în mai mare măsură potrivit unor asemenea crezuri. Numeroase cercetări de psihologie socială arată cum accentul s-a deplasat de la nevoile instrumentale

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
ai ei profesând nevoile expresive și preocuparea față de împlinirea de sine. 2. Atitudine și comportamenttc "2. Atitudine și comportament" 2.1. Definiții, proprietăți, relațiitc "2.1. Definiții, proprietăți, relații" Așa cum evidențiam în cercetările de început al preocupărilor mele în domeniul psihosociologiei axiologicului (Iluț, 1973a, 1973b), atenția deosebită de care s-a bucurat și se bucură termenul „atitudine” - nu numai în psihologia socială, ci și în alte discipline sociale - se datorează mai întâi faptului că el este un indicator sintetic al stării

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
pe tema caracterului imanentist și ineist sau dobândit al structurilor mentale, purtate la un înalt nivel teoretic și de școala piagetiană și de cea chomskiană (Piaget, 1988) și prezentat într-o altă lucrare (Iluț, 2000), să mai menționăm doar că psihosociologii și sociologii, admițând datul esențial al moralei în comportamentul uman general, și cu atât mai mult în cel prosocial, îl operaționalizează în valori, norme, atitudini. Pregnanța motivațională a acestora a fost dezvoltată și în capitolul anterior. S. Chelcea (în Chelcea

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
unor scheme de sine ca persoane prosociale. Teoretic, dar și experimental, au fost reliefate și alte caracteristici de personalitate responsabile pentru conduitele prosociale. Și e firesc să conchidem că probabilitatea realizării lor efective crește atunci când respectivele caracteristici sunt prezente concomitent. Psihosociologii și-au pus problema ce combinație de factori de personalitate face diferența marcantă între cei care ajută în situații de urgență și cei carenu fac acest lucru. Astfel, propunând conceptul de personalitate altruistică, H. Bierhoff și colaboratorii săi (1991) au

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
grupală este prin excelență un câmp de întâlnire și suprapunere dintre psihologia socială și sociologie. De altfel, sunt autori (vezi și Chelcea, 1997) care, pentru a marca mai bine aglutinarea dintre perspectiva psihologică și cea socială, preferă să utilizeze termenul „psihosociologie”, dacă nu ca substitut, atunci cel puțin ca expresie complementară celei de „psihologie socială”. Oricum, dincolo de posibilele nuanțe semantice, să reținem că „psihosociologia grupurilor” și „sociopsihologia grupurilor” pot fi folosite ca cvasiechivalente, problema fiind de accent; prin ultima sintagmă ne

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
care, pentru a marca mai bine aglutinarea dintre perspectiva psihologică și cea socială, preferă să utilizeze termenul „psihosociologie”, dacă nu ca substitut, atunci cel puțin ca expresie complementară celei de „psihologie socială”. Oricum, dincolo de posibilele nuanțe semantice, să reținem că „psihosociologia grupurilor” și „sociopsihologia grupurilor” pot fi folosite ca cvasiechivalente, problema fiind de accent; prin ultima sintagmă ne situăm totuși mai în centrul intersecției dintre abordările psihologiei sociale și cele ale sociologiei. Faptul că grupurile constituie obiect de studiu atât pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
sociopsihologia grupurilor” pot fi folosite ca cvasiechivalente, problema fiind de accent; prin ultima sintagmă ne situăm totuși mai în centrul intersecției dintre abordările psihologiei sociale și cele ale sociologiei. Faptul că grupurile constituie obiect de studiu atât pentru psihologia socială (psihosociologie), cât și pentru sociologie e dovedit și prin aceea că manualele și tratatele generale - care sedimentează și structurează cunoștințele verificate de bază ale unui domeniu - din ambele specialități alocă anumite capitole speciale acestui subiect. 1. Tipuri și caracteristicitc "1. Tipuri

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
coeziunea, „rezultanta globală a relațiilor interne și a succesului comun, efectul cunoașterii reciproce, al însușirii țelurilor grupului și a normelor sale, al climatului de încredere mutuală. Opusă coeziunii ar fi «disocierea grupului»” (Radu, coord., 1994, p. 113). Abordările clasice din psihosociologie vedeau coeziunea ca unidimensională, mergând de la stadiul puternic la cel slab. Mai recent, ea este tratată în termeni multidimensionali, implicând mai mulți factori, care pot varia independent. Se pare, de exemplu, că este prezentă atât dimensiunea sarcină - social, cât și

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
simplă audiență (situații de tip A), cât și ca semeni sau colegi de lucru, coactanți (situații de tip B). Au început însă să apară și date care arătau că nu întotdeauna prezența altora stimulează performanța, ci, dimpotrivă, o poate diminua. Psihosociologii și-au pus întrebarea de ce uneori prezența celorlalți facilitează și alteori inhibă prestațiile individuale. Un răspuns pertinent a oferit R. Zajonc în anii ’60 (apud Baron et al., 1998) prin formularea teoriei răspunsului dominant. Aceasta afirmă că prezența altora produce

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
rar pe ansamblu, grade mai pronunțate sau mai scăzute de omogenitate, în acest caz, reprezentarea despre out-group fiind realistă, și nu neapărat o iluzie; bunăoară, ca înfățișare fizică, românii sunt mai diverși decât, să zicem, japonezii. În analiza in-group/out-group, psihosociologia a început să ia mult mai în serios, de altfel, evidența că distincția dintre „noi” și „ei” apare cu totul relativă în viața practică, în mod deosebit în condițiile societății contemporane. Depinzând de situație, „ei” pot deveni „noi”. Rivalitatea unor

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
discursurile și retoricile de tip parti-pris); c) variabilele de context tind să fie integrate în scheme descriptive și explicative cu cele de psihologie socială propriu-zise (stereotipii, prejudecăți, discriminări) potrivit logicii „circularității cauzale”, determinărilor reciproce. Nerenunțând la acuratețea experimentului de laborator, psihosociologia își extinde, în consecință, cercetările de teren, bazate pe observație și anchetă. Astfel, pentru a se descifra ce legătură există între gradul de similaritate perceput de membrii in-group-ului și gradul de amenințare din partea out-group-ului percepută de membrii in-group-ului asupra evaluării

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
promovată de Henderson-King și colaboratorii săi susține că perceperea unei amenințări reale (frontiere, violențe, locuri de muncă etc.) contează mult mai mult decât cea simbolică, la adresa imaginii și stimei de sine. Și în studierea căilor de reducere a antagonismelor intergrupale psihosociologia se servește tot mai consistent de cercetări nonexperimentale. De altfel, însuși G.W. Allport - cel care a lansat deja clasica și mult invocata ipoteză a contactului (1954), potrivit căreia contactul intergrupal elimină sau reduce prejudecățile și ostilitățile dintre grupuri - afirmă

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
raporturile minoritate/majoritatetc "1.3. Procese adapționale în raporturile minoritate/majoritate" Pornind de la studii de laborator („modelul situațiilor intergrupale minimale”) sau corelaționale (ipoteza contactului extins) foarte riguroase, dar vizând relațiile intergrupale într-un vacuum social, sau cel puțin în micromediu, psihosociologii au resimțit nevoia să lărgească spectrul analitic incluzând macrosocialul. Fenomene precum cel al condiției imigranților nici n-ar putea fi înțelese altfel. Cele mai spectaculoase și masive imigrări s-au produs pe continentul american, iar, timp de mai bine de

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
confundată cu sondajele de opinie publică. Iar sondajele de opinie publică nu se reduc la sondaje pe teme politice, și cu atât mai puțin la cele electorale, cu toate că acestea din urmă sunt mai numeroase și mai spectaculoase. În Enciclopedie de psihosociologie, opinia publică este definită ca „procesul psihosociologic interactiv de agregare a judecăților evaluative, atitudinilor și credințelor referitoare la o problemă socială ale unui număr semnificativ de persoane dintr-o comunitate care se exprimă verbal deschis” (Chelcea și Iluț, 2003, p.

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
renunțarea sau tăcerea, ci și activarea poziției minoritare. Mai trebuie luat în seamă, apoi, faptul că „tăcerea” poate fi strategică, evitând riscuri și costuri prezente și așteptând ocazii prielnice de viitor. 2) Efectul „încadrării” (framing) este unul foarte solicitat în psihosociologia americană, în psihologie în general. El desemnează faptul că același stimul, item, argument, eveniment, aceeași idee etc., puse în cadre de referință diferite, provoacă percepții, interpretări, atitudini și reacții diferite din partea subiecților receptori. Efectul se folosește cu eficiență și în

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
pe parcursul desfășurării evenimentelor; c) schimbarea scalei de contestare politică, de la cea locală la una națională sau chiar internațională. Ne putem întreba, în încheiere, dacă, ocupându-ne de comportamente colective și mișcări sociale la nivel macrosocial, nu am depășit cumva sfera psihosociologiei. Neîndoielnic că nu. Din cel puțin două rațiuni, interrelaționate de altfel: în toate aceste mecanisme și procese sunt implicate cu mare pondere concepte precum „valori”, „schimbare de atitudine”, „încredere”, „solidaritate”, „mobilizare”; în tentația de a oferi o imagine cât mai

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
atitudine”, „încredere”, „solidaritate”, „mobilizare”; în tentația de a oferi o imagine cât mai veridică și completă despre un fenomen, nu trebuie să ne cramponăm de granițele ponosite ale disciplinelor academice. Șovinismul este dezastruos și în perimetrul cunoașterii științifice. Iar vocația psihosociologiei constă prin excelență în integrativitate, adunarea și străduința de a articula cât mai eficient date concrete, concepte și teorii pertinente din discipline multiple. tc "" Bibliografietc "Bibliografie" Abelson, R.P. (1976). „When the polls go wrong and why”, în P.E. Hollander și

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
cognition to behavior, Guilford, New York. Chazel, F. (1993), Action collective et mouvements sociaux, PUF, Paris. Chelcea, S. (1993), „Sondaj de opinie publică”, în C. Zamfir și L. Vlăsceanu (coord.), Dicționar de sociologie, Editura Babel, București. Chelcea, S. (1997), Vademecum în psihosociologie, Editura INI, București. Chelcea, S. (2001), Metodologia cercetării sociologice, Editura Economică, București. Chelcea, S. (2002), Opinia publică. Gândesc masele despre ce și cum vor elitele?, Editura Economică, București. Chelcea, S. (2003), „Comportament prosocial”, în A. Neculau (coord.), Manual de psihologie

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
Chelcea, S. (2002), Opinia publică. Gândesc masele despre ce și cum vor elitele?, Editura Economică, București. Chelcea, S. (2003), „Comportament prosocial”, în A. Neculau (coord.), Manual de psihologie socială, Editura Polirom, Iași. Chelcea, S.; Iluț, P. (coord.) (2003), Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economică, București. Chelcea, S.; Radu, L.; Ciupercă, C. (2000), „Opinia studenților despre dreptate: justiția socială”, Psihologie socială, 5. Cheuk, W.H.; Rosen, S. (1992), „Helper reactions: When help is rejected by friends or strangers”, Journal of Social Behavior and

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
Cunoaștere și asistență, Editura Argonaut, Cluj-Napoca. Iluț, P. (1995b), Structurile axiologice din perspectivă psihosocială, Editura Didactică și Pedagogică, București. Iluț, P. (2000), Iluzia localismului și localizarea iluziei, Editura Polirom, Iași. Iluț, P. (2001), Sinele și cunoașterea lui. Teme actuale de psihosociologie, Editura Polirom, Iași. Inglehart, R. (1997), Modernization and Postmodernization. Cultural, Economic, and Political Change in 43 Societies, Princeton. Inglehart, R. (1999), „Trust, well-being and democracy”, în M Warren (ed.), Democracy and Trust, Cambridge University Press, New York. Janis, I. (1982), Groupthink

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
Embeddeness and immigration: Notes on the social determinants of economic action”, în M.C. Brinton și V. Nee (eds.), The new institutionalism in sociology, Russel Sage Foundation, New York. Postelnicu, C. (2003a), „Analiza rețelelor”, în S. Chelcea, P. Iluț (coord.), Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economică, București. Postelnicu, C. (2003b), „Sociometrie”, în S. Chelcea, P. Iluț (coord.), Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economică, București. Pullium, R.M. (1993), „Reactions to AIDS patients as a function of attributions about controllability and promiscuity”, Social Behavior and Personality, 21

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
Nee (eds.), The new institutionalism in sociology, Russel Sage Foundation, New York. Postelnicu, C. (2003a), „Analiza rețelelor”, în S. Chelcea, P. Iluț (coord.), Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economică, București. Postelnicu, C. (2003b), „Sociometrie”, în S. Chelcea, P. Iluț (coord.), Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economică, București. Pullium, R.M. (1993), „Reactions to AIDS patients as a function of attributions about controllability and promiscuity”, Social Behavior and Personality, 21. Radu, I. (1977), Lecții de psihologie socială, curs multiplicat, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca. Radu, I. (1993), „Principii

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
and loving: An invitation to social psychology, Holt, Rinehart and Winston, New York. Rushton, J. (1989). „Genetic similarity, human altruism, and group selection”, Behavioral and Brain Sciences, 12. Sandu, D. (2003), „Capital social”, în S. Chelcea, P. Iluț (coord.), Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economică, București. Satow, K. (1975), „Social approval and helping”, Journal of Experimental Social Psychology, 11. Scher, S.; Cooper, J. (1989), „Motivational basis of dissonance”, Journal of Personality and Social Psychology, 56. Schneider, M.E.; Major, B.; Luhtanen, R.; Crocker, J.

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
57. Smith, P.B.; Schwartz, S. (1997), „Values”, în W. Berry, M.H. Segall și C. Kagitcibasi (eds.), Handbook of Cross-Cultural Psychology, vol. 3, Allyn & Bacon, Boston. Stănculescu, E. (2003), „Gândire de grup”, în S. Chelcea și P. Iluț (coord.), Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economică, București. Steele, C.M. (1988), „The psychology of self-affirmation: Sustaining the integrity of the self”, în L. Berkowitz (ed.), Advances in experimental social psychology, Erlbaum, Hillsdale, New Jersey. Stephan, W.G.; Stephan, C.W. (1984), „The role of ignorance

[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]