815 matches
-
atenției. În consecință reducerea anxietății eliberează aceste funcții cognitive importante și permite individului să folosească propriile sale resurse pentru a rezolva problema. Trebuie de asemenea subliniat că ameliorarea anxietății duce adesea la reducerea sau eliminarea simptomelor psihopatologice în majoritatea tulburărilor psihosomatice. Asigurarea unui nou context cognitiv Fiecare sistem psihoterapeutic asigură pacientului un nou context cognitiv care permite pacientului să interpreteze sau să înțeleagă propriul său comportament și funcționarea sa psihosomatică, precum și a altora. Cu sprijinul terapeutului situațiile de viață și oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
duce adesea la reducerea sau eliminarea simptomelor psihopatologice în majoritatea tulburărilor psihosomatice. Asigurarea unui nou context cognitiv Fiecare sistem psihoterapeutic asigură pacientului un nou context cognitiv care permite pacientului să interpreteze sau să înțeleagă propriul său comportament și funcționarea sa psihosomatică, precum și a altora. Cu sprijinul terapeutului situațiile de viață și oamenii sunt interpretate ca fiind mai puțin amenințătoare pentru pacient. În hipnoanaliză pacienții pot adesea să își reevalueze experiențele timpurii și aceasta le asigură un nou context cognitiv în care
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
asupra sănătății. Persoana de poate descurca de obicei cu un anumit grad de stres sau chiar cu o creștere a stresului: de exemplu mâncatul în exces, fumatul și așa mai departe. Dacă persoana continuă să fie stresată atunci apar probleme psihosomatice mai serioase, cum sunt morbiditatea cardiovasculară și consecințe posibile asupra stilului de viață ca urmare a diminuării calității vieții (Figura 2.3Ă. TULBURĂRI PROBLEME TULBURĂRI PROBLEME SOMATICE COMPORTAMNETALE EMOȚIONALE COGNITIVE ex. ex. ex. ex. durere de cap, alcoolsim, muncă în
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
funcționarea sistemului imun, în timp ce cea negativă pare să îl afecteze negativ (Stone, Cox, Valdimarstottir, Jandrof și Neale, 1987; Cohen, Doyle și Turner, 2003Ă. Stresul poate afecta sistemul imunitar al persoanei și poate duce la prelungirea oricăror probleme și la simptomatologie psihosomatică ulterioară (Adler, Felton și Cohen, 1991; Walker, Johnson și Eremin, 1993; Black, 1994; Walker și Eremin, 1995; Gruzelier, Levy, Williams și Henderson, 2001; Kiecolt-Glaser, Marucha, Atkinson și Glaser, 2001Ă. Un număr de studii recente arată de asemenea că stresul poate
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
la nivel ascuns și blochează împlinirea nevoilor psihologice de bază. Heron sugerează că dacă nevoile sunt satisfăcute prin interacțiunea sănătoasă cu alți oameni și cu societatea atunci individul va deveni o ființă umană împlinită și sănătoasă din punct de vedere psihosomatic. Una din sarcinile importante ale terapeutului este aceea de a ajuta pacientul în satisfacerea nevoilor sale personale, nu numai prin însuși procesul terapeutic, ci și prin intermediul relației terapeutpacient. Atunci când sunt frustrate nevoile psihologice de bază persoana va experienția „stresul”. Asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
precum tristețea, furia, jena și rușinea, care în mod natural s-ar „descărca” în orice reacții fiziologice și comportamentale (catharsisă. Dar asemenea emoții sunt adesea reprimate astfel încât experiențele asociate lor devin disociate de conștient dar continuă să acționeze ca funcție psihosomatică care afectează dinamica. Heron numește acest proces închistare: „Distresul este ocluzionat astfel că durereacare ar fi prea mare pentru ca copilul să o poată experienția și rezolvanu intră în conștient și nu distorsionează comportamentul, ci rămâne latent ca linie de stres
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
și mai mult decât atât, că toată lumea este capabilă de a ajunge la un nivel adecvat al transei. Rossi (1996Ă spune că munca hipnoterapeutică, facilitată de utilizarea ideodinamică a limbajului și semnalizarea minte-corp poate fi utilizată pentru a efectua schimbări psihosomatice la pacient. Prelucrarea hipnoterapeutică asigură o cale de acces și facilitează vindecarea psihobiologică și creativitatea în gestionarea stresului. Erickson a realizat faptul că pacienții intră adesea în stări naturale de vindecare care durează între 10 și 20 de minute. El
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
acceptate. (p.130Ă. Erickson a numit această utilizare a transei comune de zi cu zi abordarea naturalistă sau prin utilizare, pentru că avea credința că pur și simplu lăsa oamenii să își utilizeze resursele naturale pentru a-și rezolva propriile probleme psihosomatice în timpul acestor perioade ultradiene. Din aceasta Rossi a dezvoltat o nouă teorie a hipnozei terapeutice și auto-hipnozei precum și a comunicării minte-corp și vindecării. El scrie: Stresul cronic și excesiv poate produce simptome prin distorsionarea ritmurilor noastre normale ultradiene/ circadiene; hipnoza
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
120Ă. Acest punct de vedere recunoaște că problemele emoționale presează dinamic înspre rezoluție și că aceasta se poate întâmpla atunci când pacientul se află într-un mediu sigur și suportiv. Rossi (1996Ă concluzionează: O sursă majoră de stres și de boală psihosomatică se regăsește în abuzul cronic al ritmurilor naturale minte-corp referitoare la performanță și vindecare... se speculează că abordările curente în vindecarea holistică (hipnoză, meditație, imagerie, ritual, rugăciune, biofeedback, etcă au un numitor comun reprezentat de facilitarea periodicității adaptative referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
resursele necesare pentru vindecare și autorealizare; pacientul se poate angaja în procesul cunoscut sub numele de „căutare inconștientă” pentru a-și recupera resursele inconștiente astfel încât să găsească soluții la propriile probleme; starea de transă facilitează procesul inconștient intern de vindecare psihosomatică (incluzând procesele de expresie genetică și neurogenezăă; o căutare inconștientă a dinamicilor reprimate care sunt responsabile de sprijinirea și menținerea simptomatologiei este posibilă prin utilizarea variatelor abordări hipnoanalitice, fiind de asemenea implicită în abordarea hipnoterapeutică a lui Rossi. Strategiile de
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
pentru a recunoaște și întări experiențele pozitive și pentru a crea unele noi; gestionarea directă a răspunsului la stres prin utilizarea tehnicilor terapeutice generale cum sunt relaxarea, întărirea eului, recadrarea sau restructurarea cognitivă; accesarea resurselor de vindecare inconștiente pentru vindecarea psihosomatică și recadrare (de exemplu munca hipnoterapeutică a lui Rossiă; gestionarea strategiilor de coping ineficiente, adesea asociate cu stresul, de exemplu fumatul, consumul de alcool, comportamente legate de alimente (cum este supraalimentareaă; gestionarea efectelor pe termen mai lung produse de stresul
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
munca hipnoterapeutică a lui Rossiă; gestionarea strategiilor de coping ineficiente, adesea asociate cu stresul, de exemplu fumatul, consumul de alcool, comportamente legate de alimente (cum este supraalimentareaă; gestionarea efectelor pe termen mai lung produse de stresul cronic, de exemplu probleme psihosomatice, alcoolism, obezitate, diminuarea calității vieții; identificarea stresorilor (actuali sau din trecută și gestionarea lor terapeutică („trecerea prin situație”, catharsisul, recadrarea, restructurarea, consilierea relațională, terapia familială, etcă; asistarea pacientului în identificarea și modificarea factorilor mediatori cum sunt suportul social, exercițiul fizic
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
trebuie îndepărtate cu totul este necesar ca, împreună cu terapeutul, pacientul să stabilească scopuri realiste ale tratamentului. De asemenea este important ca prima ședință de terapie să transmită pacienților că au resursele interioare pentru rezolvarea creativă de probleme și pentru vindecarea psihosomatică. Acest punct de vedere este spirijinit atunci când pacienții sunt de acord că sunt responsabili de modularea și schimbările temporale ale simptomatologiei lor, așa cum a fost deja arătat. Rossi (1995aă scrie: Rolul major al terapeutului este de a „aranja situația” astfel încât
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
că pot ajuta pacienții să contracareze unele din sentimentele trecute și prezente de neajutorare. Frederick și Phillips (1992Ă exprimă acest lucru după cum urmează: Am devenit conștienți inițial de capacitățile de auto-alinare ale progresiilor de vârstă hipnotice în timp ce lucram cu tulburări psihosomatice; am găsit că progresia hipnotică de vârstă poate calma panica la pacienții cu distres acut, astfel permițându-le să folosească capacitatea lor de rezolvare a problemelor și alte facultăți ale eului spre avantajul lor (p.93Ă. Cu toate acestea clinicianul
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
p.154Ă. Metaforele conțin de obicei idei și mesaje întrepătrunse care „deschid” variate posibilități de vindecare. Mulți hipnoterapeuți au subliniat utilizarea metaforei pentru „însămânțarea” abilității de realizare a scopurilor legate de abilitate și redecizie, flexibilitate, gestionarea stresului și realizarea vindecării psihosomatice (Lankton și Lankton, 1983; Yapko, 1990b; Hammond, 1990aă. Poveștile care reflectă speranța legat de vindecare și care duc la o rezoluție favorabilă în cazul unor lupte similare cu ale pacientului pot stimula un punct de vedere mai optimist. Unul din
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
propusă de Breuer și Freud (1895/1955Ă, așa cum este discutat în capitolul 2. Cele mai importante concepte dinamice includ: influența trecutului persoanei asupra funcționării sale actuale; importanța minții inconștiente în determinarea felului în care persoana funcționează din punct de vedere psihosomatic; reprimarea „experiențelor” traumatice; somatizarea (conversia istericăă a emoțiilor negative reprimate; dinamica inconștientă; rezistența; dezvoltarea unor mecanisme de apărare ale eului și a altor strategii de coping care au de-a face cu „dinamica” reprimată. Practica psihoterapiei psihodinamice scurte a crescut
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
echipat pentru a decide în această privință. Semnalizarea ideodinamică Semnalizarea ideodinamică este o abordare prin utilizare care este în mod particular utilă pentru descoperirea evenimentelor traumatice reprimate precum și a sentimentelor asociate cu distresul, care sunt legate de problemele psihologice și psihosomatice actuale (Cheek și LeCron, 1968; Erickson și Rossi, 1979; Rossi și Cheek, 1988; Hawkins, 1994c, 1997a; Rossi, 1995a, 1996Ă. Prin utilizarea abordărilor ideodinamice terapeutul în colaborare cu pacientul poate „controla” nivelul de disociere și în consecință gradul de distanțare emoțională
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
catharctic” poate fi gestionat foarte eficient. Semnalizarea ideodinamică cu degetul accesează rapid informația legată de stare care poate să nu fie disponibilă pacientului la nivel verbal conștient de funcționare și ca urmare permite pacienților să recadreze problemele lor inconștiente și psihosomatice. Rossi și Cheek (1988Ă spun:”Abordările ideodinamice par să fie cele mai potrivite pentru accesare rapidă și recadrarea codării psihologice a problemelor traumatice și legate de stres, mai ales atunci când ele sunt deja pe cale să fie reactivate datorită stresului actual
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Pacientul poate observa, din siguranța unei „bule”, efectele traumatice ale trecutului fără să existe pericolul retraumatizării cu supraîncărcarea efectului. Birere (1992Ă spune că accesarea sentimentelor asociate cu evenimentele semnificative din trecut în timp ce se evită absorbirea în ele facilitează o recadrare psihosomatică puternică care este adesea o componentă importantă a intervențiilor terapeutice în cazul persoanelor care au supraviețuit abuzului sexual în copilărie. Pacing-ul viitor Cu accesarea recursivă și trecerea în revistă a experiențelor, atât la nivel cognitiv cât și afectiv, pacienții (de
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
și fiziologică (de exemplu fără problemele curente legate de stresă pentru a descoperi (recuperaă abilitățile de coping la stres și resursele care au fost uitate sau care nu sunt utilizate în prezent. Atunci când pacientul trăiește aceste „amintiri uitate” la nivel psihosomatic i se poate cere să împreuneze degetul mare și arătător. Așa cum s-a discutat anterior, aceasta crează o ancoră pozitivă și poate fi folosită ca atare atunci când pacientul accesează și revede scenarii negative mai târziu în cursul terapiei. „Ancora pozitivă
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
a fost discutat anterior, explorarea ideodinamică poate asigura o cale sistematică de accesare, trecere în revistă și transformare a experiențelor trecute într-un mod creativ și sigur. Deoarece această abordare funcționează la nivel de integrare inconștientă și rezolvare a problemei psihosomatice există mai puține șanse de redeschidere a leziunilor traumatice. Evenimentele dureroase pot fi restructurate prin folosirea resurselor adulte disponibile pentru a retrăi trauma dintr-o perspectivă diferită în timp ce trecutul poate începe să fie controlat. Evaluarea inițială Terapeutul a realizat o
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
faci nimic decât să simți și să trăiești plăcerea. Poți simți aceleași sentimente, trăi aceleași senzații și plăcerea și funcționarea exact așa cum ai făcut atunci. Totul poate fi exact așa ca atunci când te-ai căsătorit. Această tehnică a accesat amintirile psihosomatice pozitive ale lui John și i-a permis să devină mai încrezător și optimist, crescându-i expectanțele. Abordarea este de asemenea o metodă eficace de gestionare a stresului și poate duce la diminuarea sentimentelor de anxietate și disperare. Nivelul de
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
cu soția ta. Ședința 2 Așa cum s-a discutat anterior, semnalizarea ideomotorie este o abordare prin utilizare care este în mod particular utilă pentru descoperirea evenimentelor traumatice reprimate și a sentimentelor de distres asociate, legate de problemele actuale psihologice și psihosomatice. Prima dată au fost stabilite semnalele „da” și „nu” cu ajutorul degetelor. Apoi John a accesat experiențe prototip care au fost legate de problema sa sexuală. A existat o oarecare conștientizare a acestor evenimente; de exemplu relația sa din trecut cu
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
relevante și ideile din timpul perioadelor de revitalizare și odihnă ultradiene. Găsesc că următoarea abordare generală este utilă pentru pacienții cu dificultăți de somn. Intervenția 42Dificultățile de somn Închide ochii și intră în mintea ta și găsește toate acele amintiri psihosomatice legate de a dormi bine din trecut... lăsând acele resurse să se scurgă prin corpul tău și mintea ta... relaxând fiecare parte a corpului și minții tale... și atunci când știi cu adevărat că poți folosi aceste resurse naturale de vindecare
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
suferinței necesară pentru a trece peste acea experiență și pnetru a reduce probabilitatea simptomatologiei de mai târziu (Spiegel, 1994Ă. Rossi (1996Ă spune că amintirile disociate sau dependente de stare rămân active la nivel inconștient și precipită și mențin dinamic simptomatologia psihosomatică. Aceasta poate explica de ce anumite sindroame clinice sunt adesea rezultatul unei disocieri cronice; de exemplu tulburările de comportament alimentar, depresia, tulburările obsesiv-compulsive, fobiile, tulburările de panică și tulburarea de identitate disociativă. Rossi și Cheek (1988Ă concluzionează că aceasta duce la
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]