625 matches
-
sau chiar un fum de la țigara altui camarad. Acest tratament degradant la care sînt supuși arestații preventiv are rolul de a le reduce orice formă de apărare în procesul juridic, de a-i prezenta instanței în postura de infractori, de pușcăriași. Pentru că, în viziunea cadrelor, orice arestat a făcut ceva rău de a ajuns în închisoare, iar ascunderea faptelor și căutarea chichițelor juridice în vederea absolvirii pedepsei reprezintă o jignire adusă colegilor polițiști care l-au arestat. Dacă deținutul este obligat să
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
militarizate: toți membrii ei sînt egali și au aceleași drepturi. Acest lucru e cerut atît de deținuți, cît mai ales afirmat de personal. În spatele acestei afirmații, relațiile interpersonale sînt însă puternic ierarhizate. Deși nimeni nu poartă trese pe uniforma de pușcăriaș, gradele fiecărui deținut sînt vizibile oricui, ținuta făcîndu-i să capete un aer special, care-i determină pe ceilalți să le acorde exact cît merită pentru treapta socială la care au ajuns. Societatea deținuților are aristocrații, proletarii și devianții ei, ierarhiile
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
foarte mari. Modernizările minimale impuse de regulamentele internaționale (WC-uri și instalații sanitare în toate camerele de detenție, cabinete medicale în toate pușcăriile, hrana la anumite standarde etc.) au necesitat sume foarte mari, cu mult peste cele obținute din munca pușcăriașilor. Reducerea banilor cuveniți deținuților din valoarea muncii prestate de la 33% la 10%, munca în condiții foarte dure, fără asigurarea unui echipament corespunzător, calificarea în meserii neatractive (fierari, betoniști, zidari etc.), încurajarea delațiunii între arestați și între cadre, propaganda comunistă și
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
milițian, securist, ceaușist sau comunist, considerându-le cuvinte de batjocură. Aceștia se consideră oameni de altă structură, de educație "democrată", cu calități noi, curate, cinstite...ha.. te apucă scârba să-i vezi ori să i asculți, unii chiar foști delincvenți, pușcăriași sau impostori de profesie, dar pe care omul de rând nu-i știe și nu cunoaște ce le poate pielea. Noi presupunem că stați la prietenul dvs. din plăcere și de bună voie, nu răpită de teroriști, după cum presupune familia
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
și arătos, avea să fie implicat în mondenitatea scandaloasă a Bucureștiului postbelic. Aiudul era un oraș unguresc, cu tradițiile înscrise pe zidurile solidelor edificii instituționale (școli îndeosebi, dar și penitenciarul voluminos ca o cetate, mai la margine și doar pentru pușcăriași de drept comun), oraș nordic, sobru și înghețat în umbra misterelor lui trecute. Sobru era, în felul său, și Clujul, deosebindu-se net în privința asta de portul Galați, dar mult mai mare decât Aiudul și presărat ici și colo cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
jobenul, constituia un strict necesar al oricărei înveșmântări corecte), când am simțit deodată pe cineva în spatele meu. Era un domn înalt, pal, cam buhăit și mătăhălos, cu cărnuri moi - cam de vârsta lui Wilde, la Paris, după dezastru, când fostul pușcăriaș circula sub numele de Sebastian Melmoth - îmbrăcat în negru, dar, ca și cetățeanul din rue des Beaux Arts, cu ținuta ușor detracată: parcă ar fi avut o pulbere mai fină decât făina presărată pe el, cravata strâmbă, pantalonii necălcați: ceva
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ai noștri, adică de pe meleagurile vecine cu noi, de Alexandru Macedon, nume ca Assur și Sumer intrându-mi în sânge (poate mă întâmpinaseră deja studii de Walter Andreae, citit în orice caz ca student, spre remușcarea de mai târziu a pușcăriașului de la Jilava, care-și căuta vechi păcate spirituale, transpusă în poemul Moire, acolo conceput; desigur, volume din Editura Payot și din seria „L’Évolution de l’humanité“ a lui Henri Berr - dar dintre care eu nu mi amintesc cu exactitate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Dumitriu (emigrat mai târziu în Occident) care a consacrat un roman canalului Dunăre-Marea Neagră, botezat în mod poetic Drum fără pulbere; pe șantierele acestui drum sinistru, mii de Zek* (dar Soljenițîn era încă departe!), hai să le zicem mai bine pușcăriași români, deținuți politici ai acelor ani, și-au lăsat sănătatea și, deseori, și oasele. Acest gen de călătorie se petrecea noaptea, cu un tren ce ajungea pe la ora patru dimineața într o gară micuță, pierdută în plin câmp; alte persoane
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
punea în rânduri separate, aparte pe evrei și aparte pe creștini. După ce se împărția la toți creștinii, începea să se deie la evrei de-abia pe jumătate porția cât trebuia de exemplu la creștini (...)”. „Am fost tratați mai rău ca pușcăriașii pe viață...” Iosif Sclear, născut în 1917, strada Nicolina, vânzător „În ziua de 29 iunie 1941, am fost luat de acasă cu forța și bătut tot timpul până ce am ajuns la Chestură și la Chestură am fost jefuit de suma
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
nici un pic de apă sau mâncare. În lagăr la Călărași am fost întrebuințat la muncă foarte grea și fără să avem hrană îndestulată, am făcut muncă obligatorie în detașament fără a avea concediu și am fost tratați mai rău ca pușcăriașii pe viață. Părinții mi-au fost omorâți în Basarabia și Transnistria, împreună cu doi frați și o soră de care nu mai știu nici măcar locul unde sunt înmormântați. Am avut o casă rămasă de la părinți și după ce a fost trecută la
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
mi se comunică de un caraliu că trebuie să dau În primire chiar În acea zi ce aveam pe inventar (Îmbrăcăminte, Încălțăminte, gamela etc.), deoarece a doua zi urma să fiu eliberat. Înainte de a da În primire hainele vărgate de pușcăriaș și bocancii ce-i primisem În noiembrie 1950 la Peninsula, trebuia să-mi fac rost de ceva Îmbrăcăminte de la colegii mei de detenție, căci de-acasă nu mai primisem de aproape un an nici o veste (scrisori ori pachet); așa că Petru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
bogați, favorizând o guvernare eficientă, bazată pe creștere economică. Franklin, care împlinise 81 de ani, a sosit la Convenția Constituțională dar, fiind grav bolnav, nici nu a avut puterea să se susțină fizic, apelând la o lectică trasă de prizonieri pușcăriași, iar intervenția sa a fost scrisă și citită de James Wilson 7. 3. Thomas Paine 8 (1737-1809), pamfletar, negustor, meșter, orator, revoluționar, emigrant (de la Norfolk, unde s-a născut într-o familie de quakeri) în America. La sfatul lui Benjamin
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
Veneția" cînd, pe neașteptate, discuția a deviat spre... Beavis și Butt-Head. Fred Rogers, din Vecinii domnului Rogers, cînd era recompensat pentru activitatea sa de către presbiteriul din Pittsburg, a deviat discuția centrîndu-și discursul asupra lui... Beavis și Butt-Head. Thomas Grosso, un pușcăriaș a cărui problemă principală era să se hotărască dacă alege să fie executat în statul Oklahoma sau să fie închis pe o perioadă foarte îndelungată în statul New York, a scris de curînd un poem în care guvernatorul Mario Cuomo și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
iarmaroace. De la jandarmerie a fost predat grădinii zoologice unde, nu peste multă vreme, a primit compania unei tinere ursoaice pe nume Marinica. Menajul lor era perfect: se înțelegeau de minune. A fost cea mai suportabilă perioadă din viața lor de pușcăriași. Că, de fericire... nu putea fi vorba în niciun caz. Dar partenera suporta greu regimul de celulă. Tânjea și el, de fapt, după codrul măreț și poienile pline cu zmeură și mure, după libertatea de mișcare și aerul proaspăt al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Cum de nu ne vedeai? Cum de-ai putut răbda o asemenea barbarie? Cum de puteai asista indiferent la drama unei familii?! Tata, arestat și schingiuit de călăii comuniști prin toate închisorile, fiind supus la cel mai draconic tratament de pușcăriaș: regimul de exterminare. Subnutrit, persecutat și torturat pentru acuzații imaginare, inventate. Mama cu cei șase copii, tratați precum cei mai periculoși criminali. Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolilor și îngerilor lui! (Matei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
frunze ale arborelui. Alois Denk, nume încă prezent pe firme, a fost un bijutier al împăratului Franz Iosef. În România, Denk este o familie bucovineană, apoi moldoveană, începând cu Ambrozie, străbunicul, Adolf, bunicul, Gheorghe, tata, silvicultori pe Domeniile Coroanei, apoi pușcăriași în temnițele și canalele umanismului socialist. A.B.Ce pregătiți pentru cititorii Dvs.? După peste 30 de ani de trudă, renunțări și reluări, am pus un punct final poemului "Testamentul din strada Nisipuri", pentru că nimic nu poate fi isprăvit pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
facă 15 ani de pușcărie politică. Mama nu avusese un serviciu niciodată. Mă născuse la 44 de ani. A fost obligată, că să mă poată crește, să între în servicii umilitoare, pe unde i se mai permitea, ca soție de pușcăriaș recunoscut pentru lupta împotriva ordinii sociale. Am simțit ce înseamnă lipsurile de tot felul și hăituirea. Nu mă pot detașa nici acum de însingurarea și spaimele de atunci și am învățat, am fost nevoit să o fac, să îmi deschid
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
astea foarte con‑ crete, faptul că vedeam la Izvoru Mureșului cum autori‑ tatea scârțâie. Nu mai era sustenabil regimul, în Dobrogea, la cules de porumb mai eram doar noi, studenții în anul cinci la Medicină, aproape doctori, aveam pacienții mei, pușcăriașii (eram cazați în pușcăria din Nazarcea) și sol‑ dații desculți, care nu mai erau „băgați“ la ardei, că îi mâncau pe toți. Auzeam apoi de Gorbaciov, de peres‑ troika, de glasnost, de ceea ce se întâmpla în celelalte țări. Iar deși
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și înclină de cîteva ori. Ochelarii negri dau candidatului un aer de milog obsechios, de sărac resemnat și ascultător, cum erau cerșetorii și sărmanii...". Al doilea moment va fi confruntarea cu doamna T., transformată în martor de profesie. Acum e pușcăriaș vechi, s-a înțelepțit și s-a șmecherit, a învățat să se apere, le cunoaște trucurile și, atenție, i-a auzit rîzînd. Nici în procesul lui Negoițescu n-au reușit să-l folosească ca martor, i-a plimbat prin susținerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu dorințele anchetatorului, că bătrîna doamnă Brăiloiu făcea propagandă monarhistă o biată văduvă care, ironia sorții, în fapt îl dușmănea pe Carol al II-lea. Iar el minte, îl ține pe NU în brațe, minte împăcat și detașat, e un pușcăriaș cu experiență. Dintre toate, mai rele ca foamea și setea e frigul, dar cel mai rău e nesomnul. În februarie 1962 ajunge în celula 34 din Reduit, la Jilava. Descrierea ei este apocaliptică, dantescă: e un fel de tunel întunecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mi-l reamintesc.)". După botez se simte ca renăscut, este supus unor repetate asalturi ale fericirii. Realizează sfînta taină a botezului, adevărul ei. Simte și afirmă: Botezul e o descoperire. Botezul din celula 18 îi va deschide una după alta pușcăriașului, izraelitului în care nu este vicleșug, nesfîrșitul șir al porților în care strălucitoare se arată, în marea lor splendoare, fericirile. Va cunoaște noi și nebănuite tărîmuri ale fericirii, va călca pe încă alte și necunoscute și înalte trepte ale bucuriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se cunoșteau prea puțin. Între care, profesorul universitar Nicolae Mărgineanu, fondator de școală în psihologia modernă, era evident că nu avea nici o legătură cu marea finanță. În Adio Europa, cartea postumă, publicată după '90, a lui Ion D. Sîrbu, fost pușcăriaș politic, citim: Adevărata bombă atomică a fost aruncată la Ialta, ea nu a explodat, ea radiază, se întinde, nu mai poate fi oprită, o treime din Europa a fost dată unor comisari cinici, abia ieșiți din cuptorul asiatic al proceselor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prizonier bolnav și rușinos, care încă își mai închipuia că igiena personală ar trebui să rămînă personală și intimă, nu-și putea face nevoile decît dacă își ascundea fața în zeghe sau pătură. Trăiam în promiscuitatea aceea cam optzeci de pușcăriași". Este fascinantă galeria de personalități colegi de detenție, prezentată de Pavlovici cu un condei de autentic portretist, reușind din cîteva tușe să afirme fibra adînc umană a prizonierului, redînd totodată și "povestea" acestuia. La bolgiile dantești, am putea adăuga pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în turmă se potrivea cu teroarea exercitată de caralii, iar teroarea cu înfometarea. Trăiam într-o alarmă continuă, înfricoșați, fără ca frica să ne îmblînzească: eram irascibili pînă la intoleranță. Din pricina foamei atroce, devoratoare, imbecilizante, toată lumea visa că mănîncă". Destinul de pușcăriaș i s-a intersectat, între alții, cu al multor scriitori, unii foarte cunoscuți, sau care au devenit cunoscuți după eliberarea din închisoare. E de tot interesul întîlnirea cu un important poet, condamnat a doua oară tocmai pentru că scrie poezii cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și străvezie, i se transformase într-un vehicul de unică folosință: aceea de a-i purta, asemenea unei monturi ieftine de inel, piatra prețioasă a intransigenței morale. Dacă Securitatea l-ar fi ocolit și l-ar fi lăsat liber, mulți pușcăriași ar fi fost privați de un tipar de comportament impecabil. În persoana discretă a lui Zub, moralitatea era singurul lucru lipsit de discreție. Devenit model fără să o știe, el era, în grupul nostru de tineri, pe plan spiritual, arhontele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]