2,499 matches
-
Era inamicul. Moartea îi strângea din toate părțile. Iar dacă armata clanului Takeda ajunsese deja atât de departe, soarta lui Ieyasu stătea într-adevăr sub semnul îndoielii. Crezând că sunase sfârșitul clanului Tokugawa, o luară la fugă, strigând, spre sunetul puștilor, pregătiți să moară în luptă, cu ochii goi de orice speranță. În timp ce un grup se înghesuia pe poartă, aproape se ciocniră cu câțiva ostași călări care intrau la galop. Mai presus de orice așteptare, călăreții erau proprii lor comandanți, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Inuchiyo și a fiului său, Toshinaga, anunță el. Cu această observație, frână brusc înaintarea năvalnică a avangărzii. Apoi, își reorganiză dispoziția de luptă și-și readuse oamenii în formație. În acel moment, cele două armate se aflau una în bătaia puștilor celeilalte. Genba continua să le comande pușcașilor din clanul Maeda să ia poziție în calea avansării inamice, dar praful acoperea armata lui Hideyoshi, care refuza să-și continue drumul în raza armelor. După ce se despărțise de Genba, Inuchiyo se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Curând, se auzi semnalul de corn. Bătăile tobelor începură să străpungă ceața. Reverberau bubuitoare prin toată tabăra. Asaltul începu fix la Ora Tigrului, așa cum se plănuise. Semnalul de atac fu un baraj de focuri trase de trupele din fața castelului. Pocnetele puștilor răsunau cu ecouri ireale prin pâclă, dar deodată încetară și împușcăturile, și strigătele de război ale avangărzii. Chiar atunci, un călăreț singuratic ieși din ceață, dând pinteni calului dinspre postul lui Kyutaro către scaunul de campanie al lui Hideyoshi. În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o turnură neașteptată. În 1998, Andrei Pleșu, tocmai numit ministru de Externe, pe care îl cunoșteam și ca bursier al Colegiului Noua Europă, mi-a oferit unul dintre cele două posturi de secretar de stat. Vă imaginați că eram un puști de 28 de ani. Prima zi a fost de pomină! Eram privit ca un moldovean din Iași - „cine mai e puțoiul ăsta care vine să ne învețe pe noi?”. Acesta a fost acidul care s-a turnat pe mine în
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
în fine de la tot personalul piesei și plâng. Actul întîi. Actul al doilea are două scene. În cea dintâi ofițerul scrie acasă. În a doua are ziua nămiaza mare o viziune și începe un atac turcesc cu mult foc de puști și s-au mântuit. Al treilea act se petrece la ambulanța din Turnul Măgurele. Vine un soldat rănit din ale cărui vorbe se poate deduce că ofițerul a murit, iubita plânge, află tatăl și plânge, află mama și plânge și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
casă În casă ca să fure sare... La un moment dat au intrat și la noi doi nemți și tata lucra acolo, știu eu ce, și nu știu cum a venit vorba, că tata i-a răspuns În limba germană. Neamțul era un puști de 18-19 ani și tata avea 36, dar arăta de 50, Îți dai seama, În acele condiții... Și-i spune tatălui: „Vino Încoace, puștiule, să-ți pun pistolul la burtă” - adică așa o ieșire din asta curioasă, mă rog. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și nu știu cum a venit vorba, că tata i-a răspuns În limba germană. Neamțul era un puști de 18-19 ani și tata avea 36, dar arăta de 50, Îți dai seama, În acele condiții... Și-i spune tatălui: „Vino Încoace, puștiule, să-ți pun pistolul la burtă” - adică așa o ieșire din asta curioasă, mă rog. Și tata a continuat să bată cu ciocanul mai departe, plin de ură, sigur, i-a părut periculos să facă atmosferă ostilă și s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
secunde, impresia că un dialog, o înțelegere urma să aibă loc între cei doi, căci Bacaloglu îi spuse cu o detașare ironică: "Ei, dom' Nae, ai vrut, domne, să mă muști? Păi nu-ți merge cu mine, domne, ascultă, băiete, puștiule, ia înghite tu", și-i trimise, strîmbîndu-se bestial, un snop de substanțe din vermorelul pe care îl ducea în spinare. Înțelegerea însă nu se realiză, șobolanul țâșni pe lângă el și ieși peste noi. Corpul îi tremura ca o piftie, era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din păcate, în volumul pentru copii La noi, când vine iarna (1979). Eroul este un copil de zece ani, care se îmbolnăvește grav și este dus la oraș în vederea unei operații dificile. Contrastul dintre gravitatea situației și calmul inconștient al puștiului (care e frământat că ratează zile bune de săniuș) dezvoltă un tragism simplu, de mare efect. Proza titulară, Șugubina, este un mic poem nostalgic în căutarea inocenței de altădată, a Poveștii. În rest, personaje cumsecade, răul deghizat în bizarerie inexplicabilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286752_a_288081]
-
în organizație după un prealabil test al bărbăției care constă în a primi un glonț în plin amortizat de vesta antiglonț cu care fiecare este îmbrăcat pentru ritual. O serie de copii conduc niște camioane gigantice pline cu deșeuri, un puști trebuie să se conformeze ordinelor clanului din care face parte și participă la uciderea femeii căreia îi făcea cumpărăturile. Toto (Salvatore Abruzzese) se transformă în dușman pentru prietenul de până atunci, Simone (Simone Sacchettino), pentru că fiecare a ales o altă
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
liberă”, o organizație anti-Castro. Oswald a fost gresor la Reily, dar a fost concediat în iulie „...deoarece prestația sa nu era satisfăcătoare și pentru că petrecea prea mult timp în garajul de alături al lui Adrian Alba, unde citea reviste despre puști și vânătoare." La data de 26 mai, Oswald a trimis o scrisoare sediului Comitetului pro-Castro „Fair Play pentru Cuba” din New York City, propunând închirierea „unui mic birou pe cheltuiala mea, pentru formarea unui oficiu FPCC, aici în New Orleans.” Peste
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
părinți, care nu s-au lăsat înduplecați nicicum de plânsetele copilului. Ba, mai mult, l-au pus să facă și câteva flotări în zăpadă. Totul pentru un motiv specific unei doze de prostie mult prea mare: pentru a întări organismul puștiului care s-a născut prematur și ar avea o sănătate precară.
Copil de 4 ani pus să alerge dezbrăcat prin zăpadă - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/67349_a_68674]
-
strigă cineva: - Nea Bițu, Nea Bițu, bagă-mă pe mine, că le dau două goluri, să mor eu, a visat mama azi-noapte că intru și dau două goluri, bagă-mă pe mine, Nea Bițu! Cel care vorbise astfel era un puști de optsprezece ani, Daniel Ciuleasa, atacant central de felul lui. Jucase opt meciuri în Divizia B, dintre care în patru fusese titular. Antrenorul îl considera un mare talent, dar încă prea tânăr, prea neexperimentat, prea grăbit, prea nesigur. În alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
patru fusese titular. Antrenorul îl considera un mare talent, dar încă prea tânăr, prea neexperimentat, prea grăbit, prea nesigur. În alte condiții nu l-ar fi băgat, miza era prea mare, dar visase și el în noaptea dinaintea meciului că puștiul înscrisese două goluri. Antrenorul nu credea în vise, dar cu atât mai puțin credea în coincidențe. - Bine, măi Dane, zise, asta și voiam să fac. Hai, încheie-ți șireturile și treci încoa’. Avea de gând să-l scoată pe Marinescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ta! urlă Vlădeanu. Îl căută din priviri pe Ciuleasa, care stătea la vreo douăzeci de metri de poartă, așteptând lovitura de colț. Vlădeanu se îndreptă înspre el. Un zalăuan bătu cornerul, o minge înaltă-înaltă, care se îndrepta fix către Ciuleasa. Puștiul o anticipă bine și se pregăti să șuteze din voleu. Vlădeanu zâmbi. Da, zâmbi, și în același timp ridică piciorul. Ținu talpa perpendicular cu gazonul, așteptând. Și într-adevăr, voleul lui Ciuleasa se opri în crampoanele lui. Se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dea înapoi, vânzătoarea zisese... Tramvaiul se apropia încet-încet. Alertată de alți consumatori de pe terasă, mama își strigă din nou odrasla. - Mă joc, răspunse Liviu adâncit în călătoria pe care micul lui tren o făcea înspre cine știe unde. - Pleacă de-acolo, bă puștiule, zise un student la filosofie. - Vezi că vine tramvaiul și te calcă, urlă un bătrân. - Aoleu, fugi! strigă o femeie cu două pungi de plastic. Dar Liviu își vedea liniștit de treabă. - O să-l omoare! - Salvați-l! - Cineva să cheme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
șase pachete de țigări și două brichete și am pornit pe scări în jos. Locuind la etajul unu, am ajuns în stradă în doar patru minute. Copii erau tot acolo, pisoiul și el. Joaca lor imbecilă continua. Îi cunoșteam pe puști, îi chema pe toți patru Nicolae Popescu. Nu erau rude. M-am apropiat de ei învârtind o măciucă. - Bă, lăsați pisica-n pace, i-am întrebat. - Da’ numa’ ne jucăm cu ea, a răspuns unul dintre ei, cel mai bou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sărut interminabil. Mai-mai să leșine biata femeie, de bucurie, de fericire, de plăcere. - Unde este băiatul? am întrebat-o. - Vai, ce sărut... e în camera lui (arătă cu mâna înspre o ușă), se uită la televizor... Am intrat în camera puștiului, care se uită la niște animate japoneze. Văzându-mă a albit la față și s-a ridicat. - Domnule Tocilescu! a exclamat. - Fii atent, Nicolae, i-am zis. În curând s-ar putea să ai un nou tatic, adică pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și vei auzi suflul morții... - Hopa, hopa, ușurel, nene. Dacă e să o luăm cu de-astea, ascultă la mine: tu ai auzit de Baronu’? - De cine? - De Baronu’. - Nu. Am deschis o fereastră prin fața căreia tocmai trecea un copil. - Puștiule, tu știi cine-i Baronu’? l-am întrebat. Copilul albi la față și o luă la goană ca mușcat de șarpe, poticnindu-se și căzând la fiecare cincisprezece pași. - Vezi, i-am zis maestrului, orice copil știe cine e. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de metri de intrare. Avea un noroc aproape proverbial în privința locurilor de parcare. Cinematograful era, de fapt, un Multi-Cine-Movie-Plex, un colos de beton și sticlă cu 34 de săli. Hotărâră să meargă la un film de groază japonez despre un puști de doisprezece ani care este violat de un grup de zece adolescente. Zece ani mai târziu, puștiul a devenit un psihopat și se răzbună crunt pe gagici. Nu le veni greu să ia decizia de a vedea acel film. Shuoke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un Multi-Cine-Movie-Plex, un colos de beton și sticlă cu 34 de săli. Hotărâră să meargă la un film de groază japonez despre un puști de doisprezece ani care este violat de un grup de zece adolescente. Zece ani mai târziu, puștiul a devenit un psihopat și se răzbună crunt pe gagici. Nu le veni greu să ia decizia de a vedea acel film. Shuoke se gândea că Suki se va speria, îl va lua de mână, el o va îmbrățisa, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zâmbet cretin de sub fața bășită, plină de coșuri. Dumneavoastră trebuie să fiți regele, nu? Eram regele, într-adevăr, și nu puteam nega, având pe cap o coroană de aur cât toate zilele. - Da, eu sunt. - Mă bucur de cunoștință, zise puștiul, întinzându-mi o mână scârnavă, pe care o ignorai dezgustat, mușcând din nou din tartină. - Eu sunt cu domnul, este un investor suedez, dorește să cumpere pădurea, va construi un oraș, vedeți, aici va fi biseri... Îl întrerupsei dur: - Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cine ești? - O, eu sunt un fel de makler, un mijlocitor... - Și cate procente-ți ies din afacerea asta? - Șapte virgulă cinci, se lăudă prostănacul. - Ah, da? - Da, de-obicei cer... - Bine. Îngenunchează. Scoasei o sabie marca Excalibur din teacă. Puștiul se trânti pe jos miorlăind: - Maiestate, maiestate, vă rog, milă! Vă implor! - Îngenunchează domne ca lumea, ce pula mea! urlai eu nerăbdător. Omul se conformă și eu îi zburai capul cu un voleu aproape perfect. Suedezul urmări scena cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să aibă păreri despre ce cărți erau cu adevărat bune, un calificativ care coincidea cu gradul lor de periculozitate: cu cît erau mai bune, cu atît erau mai periculoase. Maggie lucrase la Book Universe, un lanț de librării frecventat de puști de facultate și de perverși. Studenților și perverșilor li se permitea să bea cafea În librărie și lăsau În urma lor cărți pătate de cafea după ce ardeau gazul suficient de mult timp sau după ce reușeau un orgasm furișat, pe jumătate mascat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la masă, geanta mea dispăruse... Mă uit de jur Împrejur și zăresc un băiat, cam de doisprezece ani, fugind către ușă cu geanta mea sub braț și numai ce văd un picior lung și superb ieșind de sub o masă și puștiul se Împiedică și cade În nas. Într-o clipită, mă arunc asupra lui, dar puicuța care i-a pus piedică e deja acolo. Așa că pic asupra ei și iată-ne pe amîndouă deasupra hoțului ăla mic, și cînd ne privim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]