4,326 matches
-
că totul va fi în ordine! Ești mare, domnule! Te poți considera student. * Acasă îl aștepta pe Mihăiță o altă bucurie nesperată, o surpriză care avea să-i transporte pe toți membri familiei într-o nevisată lume a bucuriilor. Din puținii lui bani, din economiile strânse de-a lungul a câțiva ani, într-o taină desăvârșită, Vișinel comandase la cel mai bun lutier din Reghin o vioară pentru a o oferi drept cadou lui Mihăiță, pentru prietenia caldă, afectuoasă ce i-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la fund. Prin călătoria mea înapoi în timp, când mă răscolesc gândurile din ceața unor estompate aduceriaminte, îmi simt furia și durerea interioară care mă macină și mă revoltă în fața sorții, zeița Fortuna zâmbindu-mi totdeauna ironic, diminuându-mi bucuria puținelor plăceri. De multe ori mă întreb intrigat, de ce nu am primit și eu un bilet de gală la marele spectacol al vieții?! Iluziile pierdute în copilăria întreruptă, sfâșiată și călcată în picioare mi-au lăsat în urmă cicatrice severe, iar
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
muzica progresivă pop rock promovată de cel mai renumit DJ din lume, românul basarabean Cornel Chiriac, ajuns mentorul meu muzical. Emisiunile lui Cornel, dimineața de la ora nouă și un sfert, și dupăamiaza de la cinci și un sfert, erau unele din puținele orizonturi deschise într-o țară claustrată în propria nefericire. Spre regretul tuturor iubitorilor de muzică de calitate, un fan dezaxat, Mario Grop, îl asasinează în noaptea de 4/5 martie 1975, într-o parcare din München, îndoliindu-ne sufletele mai ceva
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
coada de lemn a ciocanului greoi, cu care Îmi voi deschide calea spre izbândă. A devenit arma mea deosebită, arma mea magică. Arma mea letală. Nu mai pot fi oprit... Nu mă mai poate opri nimeni acum... Luat pe nepregătite, puținul mobilier pe care-l am În bucătărie s-a Împotrivit neconvingător atacului meu dezlănțuit. Cele două scaune au cedat repede, cu gemete scurte, sub ploaia de cumplite lovituri venite dintr-o dată. Masa a tremurat o clipă, Înfiorată și, după primele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de acum. Sau din noaptea trecută... Dar nu mă voi lăsa nici eu. Nepăsarea mea va crește slobodă, odată cu atitudinea lor, câtă vreme mă știam curat și bine intenționat. După ce am dereticat prin casă, aranjând cât am putut de bine puținele lucruri pe care le aveam, am ieșit șontâcșontâc până la alimentara din colț, să iau cafea (spre mirarea mea, nu aveau cafea!), fructe și ciocolată (ce am crezut că ar fi mai potrivit), deși eu nu mănânc dulce (mă-ncearcă un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nopțile, când, pe lună plină, Irina ieșea afară din casă, în drum strălucitor ca un argint viu, presărat cu nisip curat, de rară calitate și se tăvălea, prin el, ca o turturică, ori, ca o guguștiucă, ce se scăldă în puțina apă a unei ploi de vară, din mijlocul drumului. și încet încet, puțin câte puțin, se dezbrăca. și joaca, prin nisipul încă fierbinte, din timpul zilei, devenea tot mai pasionată și tot mai pasionantă. Când pe burtă, când pe spate
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și de după cunoștința și conviețuirea cu leoaica. Coboară, în fiecare dimineață și în fiecare după amiază, la malul râului învecinat cu gospodăria sa, unde undește, după noroc, peștișorii din care-și asigură hrana zilnică, iar în rest, își caută de puținele păsări, de vacă, de vițelul acesteia, de pisica și de câinele care -i umplu singurătatea de om liniștit, harnic, la locul său; mai și răspunde la salutul câte unui trecător, mai salută el pe câte unul, care, din grabă nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Stăpânul, întreba întruna: unde e Groh? Iar ăia i răspundeau: de unde să știm noi; nu ți-am spus, odată, că a fugit? În pădure a fugit! Făurari de pădure Se desprimăvăra. Albinele începuseră să treacă din floare în floare, culegând puțina materie primă, din care ulterior să iscă mierea. Un tip, cam anacronic în acțiuni, dacă luăm în considerare turbăciunea problemelor care sfâșiau lumea a luat o inițiativă. Era lucrător de televiziune, la canalul ‚’’ Realitatea’’. Îl chema Mihai Tatulici. Era bucovinean
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și pe noi? De ce nu. Sau ivit, mai apoi, mulți clienți, care veneau și ofereau ei singuri molozul cu care nu aveau ce face, și pentru care erau admonestați, de către primărie, și nu numai. De la alții îl preluau ei, cu puținele mijloace încropite de la început. Sortau tot ce le cădea în mână. Din urma sortajului rămânea o imagine care încânta multă lume. A apărut, de îndată, și clientela, care căuta moloz, de calitate, gata sortat. și nu a durat mult timp
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ați cunoscut, ca mine, și oameni care rîd fals și incontinent!). Ce dor ne e, uneori, de un zîmbet sincer! Primesc de la Craiova două numere din excelenta revistă de cultură teatrală SpectActor. O citesc cu bucurie, deoare este una dintre puținele publicații bine făcute, din România. Nu pot să nu-mi amintesc, cu plăcere inimaginabilă, pentru dvs., cum așteptam, la 13 14 ani, cînd am des coperit revista Teatrul, ziua apariției publicației (căci, avea o zi fixa, parcă 24 ale lunii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Înțelept Îi arată cu degetul, prostului, luna și-l Întreabă ce-i aia :” Un deget!” - răspunde prostul. „Dorința de succes e semn de vulgaritate” (Mihai Ralea). Cea mai grea zi, se spune, este a doua, după succes. Da. Probabil. Din puțina mea experiență de individ vic torios, nu mi-am dat seama. Dar , din ceva mai consistenta mea experiență de ne cîștigător, cred că-i infinit mai grea a doua...după eșec!... Victor Rebengiuc, Într-un interviu :” E benefic un eșec
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
un singur }EL: REG|SIREA DE SINE {I LINI{TEA INTERIOAR|. Fără această regăsire este greu să înțelegi și să ții piept vitezei cu care se schimbă lumea de azi. Este destul de concludentă această stare de fapt, având în vedere puținele reușite și dezechilibrul colosal care s-a creat între oameni. Oamenii au ajuns să nu mai aibă încredere nici în aproapele lor, uitând cea mai prețioasă deprindere, comunicarea sub imboldul iubirii necondiționate. După umila mea părere cred că, comunicarea între
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
documentele respective au dispărut, s-au rătăcit prin arhive, ori au fost sustrase de persoane interesate, În scopuri ce probabil nu vor ieși la lumină niciodată. Interesant este că sursele se contrazic Între ele parcă dinadins, pentru a relativiza și puținul adevăr ce reușește să răzbată din cele cîteva documente și dovezi care au putut fi recuperate. Presupun - se va vedea Îndată ce motive am să o fac - că nici În viitor situația nu se va schimba prea mult. Ca și În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de firave consolări. CÎnta fals, dar cu plăcere. Căci, să ne Înțelegem, există și plăcerea de a cînta fals, de a contrazice melodia, de a sfida regulile armonice și de a da cu tifla așa-zisei urechi muzicale; una din puținele plăceri ale oamenilor obișnuiți să trăiască În singurătate. Maiorul Smith trăia singur Într-un apartament din „colonie“ și trebuie spus că trăia bine, În sensul că nu-l bătea nimeni la cap. Acasă la el era genial. Dezordinea din bucătărie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pună În legătură cu șefii lor. Și apoi, nici măcar nu erau punctuali la Întîlnirile pe care ei singuri le fixau. Din simplă curiozitate, maiorul Smith Îi lăsă pe cei trei să se Îndepărteze și intră Într-o cabină telefonică, pentru a asculta puținele minute Înregistrate pînă atunci pe casetă. Era și un bun prilej de a verifica dacă sistemul funcționează și a-l regla la parametrii optimi. — Apropo, l-am Întîlnit pe tipul care mi-a furat pardesiul! spunea doctorul. — Lasă-l dracului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aleagă din propria garderobă un costum civil și să decidă dacă să-și pună sau nu niște mustăți false. Iar pînă la lăsarea Întunericului nu mai aveau prea mult de așteptat. PÎnă atunci, Își pregătiră bagajele și goliră frigiderul de puținele provizii pe care le conținea; mai rămînea doar să cumpere pîine și cîteva cutii de conserve. Bineînțeles că soldatul care făcea de gardă la intrarea În imobil nu-i recunoscu. Se uită lung În urma lor și oarecum nedumerit, dar nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
chinuitor de Încet pentru amândoi; au suferit de frig, au avut coșmaruri, au privit prin pereții sparți, stelele și luna, au cerșit, au ars aproape toate șipcile pe care le strânseseră, Încercând să se Încălzească, și au Împărțit cu Ben puțina mâncare. -Ți-a intrat ceva În căpățâna ta ciuruită de himere și bombată ca un fund de matroană? Ai priceput că omenirea n-a stat degeaba, de când a creat-o umnezeu? Trebuie să-ți intre În tărtăcuța ta care sună a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
copii care se joacă, se aud cu mici Întreruperi dinspre zona centrală a ghetoului. Antoniu Își dă seama că, la trei luni de la aderarea țării la Uniunea Europeană, glodul și miazmele , sunt neclintite, și nimeni nu se interesează de ele, iar puținele ziare din care citește când se postează la gura metroului, Îl fac să se Îndoiască și mai mult că cineva se va interesa curând.. Nu-i nimic Își spune, Dumnezeu e mare! De multe ori când traversează calea ferată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca o recuzită macabră, e drumul prin care Înoată zilnic, se zbat, acești paria, ca să ajungă la limanul pustietății și morții. Înăuntru, În Încăperile ca niște orbite sinistre, igrasia și boala se bat ca să ocupe locurile cele mai confortabile În puțina viață care a mai rămas să fie devorată. Europa n-are nevoie de ei. Se preface că nu-i vede. Sau dacă-i vede, o indignare teatrală ia locul silei. Ei, trebuie știut Îi provoacă silă. În mileniul al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cînd stă înzăpezit, trenul pufăie rar, ca un animal ostenit, iar lumina din compartimente a început să scadă. Vîntul, în schimb, s-a întețit, amplificînd senzația de pustiu, și cum nimeni nu se mai mișcă, de teamă să nu risipească puțina căldură adunată în jur, întregul vagon pare gol, ca într-un film de groază. Aura se strînge mai bine în haină, înțelegînd că în curînd va începe să tremure, dacă nu de frig, sigur de teamă. Ce bine c-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
curs în pahare trădează prezența cuiva în acest decor, pe care Mihai începe să și-l închipuie pe o scenă, la ridicarea cortinei. V-am adus cafelele spune încet, plină de zîmbet, Maria Săteanu. Ochii lui Mihai, deși încurajați de puținul whisky sorbit, nu reușesc să se ridice asupra ei, rămînînd undeva înspre ușă, întorși ca o reacție la auzul glasului ei. Și totuși, cu colțul privirii, Mihai observă ținuta maiestuoasă a femeii străbătînd distanța pînă la masa din fața lor, înfiorîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Lazăr superior nu cred să fi avut rival în tot orașul, că de la studenți n-aveam ce cîștiga. Aș! i-o taie printr-un gest scurt profesorul. În pocher, ca și-n fotbal, orice ageamiu se crede expert. Lazăr soarbe puținul vin rămas în pahar. "Ești pocherist, maestre; las' că te verific eu seara asta gîndește el, privind fix, undeva spre sală, vrînd să pară indiferent. Așa se explică înverșunarea cu care ai pledat împotriva pocherului, cînd am fost discutat. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-o pe Ramona să renunțe. Nu avea în nici un caz nevoie de scandal. Dar insistase. Bărbatul acesta mare, cu blazer și pantaloni gri de flanelă, avea ceva foarte vulnerabil. Cât despre Bull, durerea și izolarea îl lipseau, pe moment, de puțina înțelepciune de stradă pe care o avea. — Companie? Îmi pare rău, nu sunt sigur că te înțeleg. — Am o cămăruță, dragă, nu departe, la câțiva pași de aici. Am putea să ne cunoaștem mai bine. Fraza consacrată se lăsase rostită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fapte, sfârșeau omorâți la porunca acestuia. Sătui de abuzurile împăratului, regatele de sub stăpânirea sa s-au ridicat împotriva lui, iar unul dintre acestea, regatul Shang, l-a învins și detronat, acesta fiind conform atestărilor istorice sfârșitul dinastiei Xia. Însă, din cauza puținelor documente descoperite, existența acestei dinastii ridică multe controverse în rândul cercetătorilor. În 1950, arheologii chinezi au început să facă cercetări sistematice în situl de la Erlitou, provincia Henan, unde, conform specialiștilor, s-ar afla cele mai importante urme ale dinastiei Xia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
centralizată în cei șapte ani ai domniei sale. Imediat după moartea sa, îi succede la tron împăratul Hui, în timpul căruia puterea a fost controlată, de fapt, timp de 16 ani, de împărăteasa lui Gaozu, Lǚ Zhi, care a fost una dintre puținele suverane din istoria Chinei. În anul 183 î.e.n., împăratul Wen preia puterea. În timpul dominației acestuia și a fiului său, împăratul Jing (156 î.e.n.-143 î.e.n.), au fost aplicate politici și măsuri pentru refacerea poporului și a țării. A fost restabilită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]