1,107 matches
-
sunt conduite și comportamente elaborate de Eu pentru a lupta, sau mai exact, pentru „a se opune” unor pulsiuni ale inconștientului care caută să i se substituie, cum ar fi de exemplu: - dezgustul, ca reacție împotriva tendințelor canibalice sau coprofage, - pudoarea, ca o funcție reacțională contra exhibiționismului. K. Schneider definește reacția ca fiind răspunsul afectiv al unui individ la evenimentele vieții trăite. K. Jaspers stabilește următoarele criterii-regulă care caracterizează orice fel de reacție. Acestea sunt următoarele: 1) orice reacție are la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Popescu, Un alt Montale, ST, 1988, 12; Tania Radu, „Cumpănă și semn”, LAI, 1991, 9; Adrian Popescu, Un erudit necesar: Marian Papahagi, TR, 1991, 12; Ștefan Borbély, Constructorii. 1. Marian Papahagi, F, 1993, 2; Ierunca, Subiect, 218-223; Maria Genescu, Hermeneutica pudorii, RL, 1994, 8; Octavian Soviany, Critica „filologică” și postmodernismul, APF, 1994, 3-4; Ion Vlad, Orizonturile criticii hermeneutice, TR, 1994, 21-24; Negoițescu, Scriitori contemporani, 336-339; Ioana Cistelecan, O sinteză a perspectivelor, ECH, 1995, 1-2; Mircea Mihăieș, Vitamina M.P., „Cuvântul”, 1995, 2
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
carte, care ar fi trebuit să fie de maturitate, poetul se manifestă ca un june romantic, cu accente de baladist (poate sub aripa lui Radu Stanca sau a lui Ștefan Aug. Doinaș). Era, cum remarcă Nicolae Balotă, „un sentimental cu pudori”, acoperindu-se cu cuvinte („verbe-afecte”, precizează același critic). El ajunge să învăluie totul, mai ales meditația despre condiția umană, în straie neologice, dominate de o luciditate căutată. Renunțarea voită la lirism duce spre o anume uscăciune a versului, de care
NISTOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
face ca spectrul „trecerii” să fie încă mai inchietant sub orizontul unei insuportabile zădărnicii. O mântuire, în noianul acestor risipiri, ar fi în harul primenitor al cuvântului („iar sufletu-mi rămâne de-a pururi în cuvinte” - Rugăciune către luceafăr). Din pudoare, trăirile mărturisite în acest monolog elegiac sunt prefirate printr-un filtru livresc, prin care se străvăd și plăsmuiri de mitologie sau din literatură, ce colindă reveriile contemplativului: Ulise, Oedip, Prometeu, Icar, Don Juan, Romeo, Don Quijote. Și Hamlet, de bună seamă
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
toate registrele expresivității. Aceeași diversitate tematică și întâlnire între generații se manifestă și în proză. Apar proze scurte și fragmente de roman semnate de Sorin Titel ( Mi-am amintit de zăpadă, Fața mirată a copilului), Ion Arieșanu, Radu Cosașu (Penultime pudori), Victor Eftimiu, Anișoara Odeanu, Laurențiu Cerneț, Al. Ivasiuc (Oraș), Nicolae Breban (din Animale bolnave), Henriette Yvonne Stahl (din Lena), Dumitru Țepeneag (Fuga), Radu Petrescu (Prin caleidoscop), Costache Olăreanu (Tablourile fericite), Andrei Oișteanu (din Gornistul cu vertebră de delfin), Daniel Vighi
ORIZONT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
după un debut lipsit de relief și fără consecințe vreme îndelungată, P. intră în actualitatea literară cu o lirică bine articulată sub aspectul expresivității stilistice, mărturisind o tăioasă voință de a se exprima. Este o aspirație specifică ființelor pentru care pudoarea, agorafobia au constituit întotdeauna obstacole greu de depășit. Pulsiunile, aparent dezordonate, ale unui univers structurat fastuos sub aspect metaforic fac să vibreze semnificațiile sentimentului de libertate, ca spațiu dobândit cu trudă: „În crepuscul/trenul tuturor negațiilor gonea/ cu o viteză
PAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288624_a_289953]
-
Eminescu, volum de studii elaborate între 1928 și 1932, prezentat cu modestie drept o minimă contribuție în direcția sintezei pe care epoca, atât de bogată în studii eminesciene, pare să o anunțe. Criticul se ocupă doar de poemele antume, împărtășind pudoarea lui G. Ibrăileanu față de cercetarea postumelor. Altfel, comentariile nu depășesc stadiul de simplă povestire a poemelor, fără investigații interpretative. Se reține sugestia „poeziei pure” eminesciene din Stelele-n cer..., Peste vârfuri ș.a., ca și ideea de a discuta „peisajul transcendent
PAUNESCU-ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
Liviu Rebreanu cât și 1907 a lui Cezar Petrescu, folosesc mănuși atunci când este vorba de capacitatea oligarhiei boierești, pentru că amândoi scriitorii au văzut răscoalele din punctul de vedere al claselor exploatatoare. Petru Dumitriu a rupt un văl care acoperea nu pudoarea ci josnicia unei clase de exploatatori cinici și a arătat fondul adevărat al acestei clase În ceea ce constituia În literatura burghezo-moșierească un teritoriu interzis: critica vieții lor de familie, critica moralei descompuse și perfide a boierimii românești. Piedicile care există
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și termenii deja consacrați de „reeducare” și „demascare”, acceptând formule permisive (permeabile) precum „acțiune” și „evenimente”. Îi respect preferința care simplifică, de fapt, perceperea ansamblului ororii de la Pitești. În schimb, opțiunea mea se desparte de cea a autorului care, din pudoare și solidaritate cu victimele (chiar dacă acestea au practicat efemer maltratări asupra altor victime), evită și refuză utilizarea unor termeni precum „torționar” sau „călău”, preferând formule ca „agresor” sau „bătăuș”. Este opțiunea autorului și, desigur, o respect. Dar, pe de altă
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
reprezentarea ce trebuie combătută. Contrainvestirea înseamnă ca, „în caz de pericol, să adopți opusul cel mai apropiat” (Le Guen et al., 1985). Putem spune că orice contrainvestire se organizează ca formațiune reacțională sau că orice formațiune reacțională este o contrainvestire: pudoare versus exhibiționism, curățenie versus mizerie, tandrețe versus ură. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Ca și refularea, contrainvestirea este un proces ce se menține în permanență activ. Putem observa că, în calitate de energie de investire, contrainvestirea prezintă anumite caracteristici ale stabilității
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei liste aproape complete de trăsături de caracter reacționale. Între ele găsim ceea ce Freud (1905/1987) numește „contra-forțe psihice” sau „diguri psihice” împotriva tendințelor sexuale perverse care se manifestă la individul aflat în perioada primei copilării. Este vorba de dezgust, pudoare și morală, precum și de o serie de trăsături legate de „caracterul anal”, altfel spus de „triada curățeniei”, descrisă de Freud (1908a/1974) astfel: anumite persoane „sunt extrem de ordonate, de econome și de încăpățânate (...). Caracterul econom poate evolua spre avariție; încăpățânarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
normal, schimbarea caracterului unui copil care se socializează are loc progresiv. Corman estimează că acest caracter instantaneu este indiciul unei formațiuni reacționale patologice (1973). Isabelle a manifestat încă de la 5 ani anumite „tendințe erotice foarte accentuate, atingându-se fără nici o pudoare și mergând până la a-i cere mamei să o mângâie pe pântece. Era vioaie, dar dezordonată și murdară. La șapte ani, s-a schimbat brusc, spălându-se foarte des pe mâini și manifestând obiceiuri de ordine și curățenie ce contrastau
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
La șapte ani, s-a schimbat brusc, spălându-se foarte des pe mâini și manifestând obiceiuri de ordine și curățenie ce contrastau în mod straniu cu felul ei anterior de a fi. Să subliniem că, dacă înainte se arăta fără pudoare goală în fața celorlalți, mai târziu a dobândit un sentiment acut al rușinii, ajungând să spună: „Nu vreau să mai fac treaba mare pentru că-i un lucru murdar; aș vrea să nu trebuiască deloc să o fac” sau „Aș vrea ca
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
său fotoliu). Și, bineînțeles, la bucătărie, „nu se poate atinge de mașina de spălat rufe, care a fost în contact cu hainele murdare și mânjite cu excremente”. Giniewski (1978) expune cazul filosoafei Simone Weil, care manifestă încă din copilărie o pudoare excesivă, deci reacțională, antrenând refuzul oricărui contact corporal. Când un prieten de familie i-a sărutat mâna, ea a fugit strigând: „Apă, apă, vreau să mă spăl!”. Pacienta nu voia să intre în contactcu anumite lucruri și nici să atingă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
toate problemele de ordin economic, social și cultural, căutând soluțiile cele mai potrivite împrejurărilor noastre de viață. Probleme de ordin moral au fost atacate cu multă sinceritate și cu un curaj puțin obișnuit la noi, conveniențele sociale și o falsă pudoare înlăturându-le totdeauna din discuții, cu toate că ele sunt de o actualitate dureroasă. Grație legăturilor stabilite cu centrele din apus și a posibilităților de schimb de ordin intelectual și social, femeile noastre s-au sesizat de toate carențele noi, căutând să
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
consternare”, scrisul e un act magic, echivalent cu o sinucidere, dar și cu o „îngrozitoare farsă”, câtă vreme eul continuă să existe. Versurile publicate de B. între 1929 și 1936 relevă căutarea unei forme care să concilieze puternicul impuls liric, pudoarea funciară, precum și tendințele poeziei moderne, îndeobște antilirice. Este încercat mai întâi un registru epico-descriptiv, cunoscut din câteva argheziene „flori de mucigai”, dar și din unele texte ale suprarealiștilor, apoi un altul, mai apropiat de ermetismul barbian. Părăsite, aceste modalități vor
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
întâia oară cât de fragil îi era trupul, cât de fragilă era bătrânețea pe care cu greu ți-o închipui la paisprezece ani. Degetele, în gestul acela grăbit, îi strânseră mâna mutilată. Am simțit un tremur instinctiv, reflexul acela de pudoare pe care-l au unii răniți care nu vor să sperie sau să fie compătimiți. Mi-a zâmbit, mi-a vorbit cu o voce schimbată, care și-a regăsit tonul senin și exact. După câteva minute de mers, mi-am
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Holban, un fragment din Bagaj... s-a citit în cenaclul Sburătorul. Cel de-al doilea roman a fost catalogat, de o parte a presei, drept pornografie. Autorul, chemat în fața justiției, este condamnat la trei luni de închisoare pentru atentat la pudoarea publică. B. continuă să scrie: două volume de poezie, Brom și Recviem, i se tipăresc în 1939 și 1945. Romanele anunțate în 1945, Șarpele cu ochelari și Parada elefanților, nu au mai apărut; manuscrisul culegerii de poeme Concert la contrabas
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
cadru, sursele Psihologiei morale, obiectul, principiile. Patologia psihomorală, patologia morală, imoralitatea, Păcatul, Restaurarea, Regretul, Omul În Psihologia morală, ideea de Om, imaginea Omului, valoarea, Orgoliul, Situațiile-Închise ale vieții, durerea, suferința, chinul, Situațiile-deschise ale vieții, plăcerea, bucuria, fericirea. Separarea, Sentimentele morale, pudoarea, mila, atașamentul, spiritul de disciplină, atașamentul față de grupele sociale, autonomia voinței, Singurătatea (vezi; Însingurareaă, Preferința interpersonală, Teoria scenariilor În Psihologie, Vinovăția, Voința, * Pe bărbatul drept și tenace În hotărâre Nu-l clintește din hotărârea lui trainică Nici aprinderea cetățenilor care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trădarea fetelor prin roșele febrile În diminețile vizitelor doctorului Philobosian, cât și natura afecțiunilor lor, care mergeau de la glezne sucite pe ringul de dans până la julituri mai intime, ceva mai sus. Lucruri față de care fetele nu arătau nici urmă de pudoare, deschizându-și dintr-o mișcare capoatele de mătase și spunând: ― E foarte iritat, doctore. Fă ceva. Trebuie să ajung la cazinou până la unsprezece. Toate fetele astea erau acum plecate, scoase din oraș de părinții lor Încă de la primele lupte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
privit corpul. Era acolo, ca de obicei: pieptul plat, șoldurile inexistente, picioarele ca niște prăjini, pișcate de țânțari. Apa lacului și soarele făceau să mi se cojească pielea. Degetele mi se zbârciseră cu totul. Mulțumită ramolismentului doctorului Phil și a pudorii lui Tessie, am ajuns la pubertate fără să știu prea bine la ce trebuia să mă aștept. Doctorul Philobosian Încă mai avea un cabinet lângă Spitalul de Femei, deși spitalul Însuși fusese Închis. Clientela lui se schimbase considerabil. Îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
complexată. ― Atunci de ce ți-e frică? ― Nu mi-e frică. Obiectul știe că nu-i adevărat. Dar intențiile ei nu sunt malițioase. Nu Încearcă să mă pună la colț, ci doar să mă facă să mă simt În largul meu. Pudoarea mea o derutează. ― Nu știu de ce ești așa de Îngrijorată. Ești prietena mea cea mai bună. Mă prefac că sunt absorbită de revistă. Nu sunt În stare să mă uit În altă parte. Dar pe dinăuntru debordez de fericire. Erup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
angajată Într-o perioadă când se simțea slăbită. Apoi școala. Îmi povestea viața lui aproape zi cu zi. — Fără să menționeze locul? — Da. În ultimul timp, se pare că voia să se facă medic. Îl privi pe comisar fără falsă pudoare. — N-a existat niciodată? — Ba da... Dar n-a fost fiul dumneavoastră. — Un alt bărbat? Lecoeur scutură din cap. — Francine Lange a născut un băiat la Mesnil-le-Mont. Până când nu mi-ați spus, recunosc că nu știam că băiatul fusese Înscris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
răbdarea. Dar, oricum, nu asta e o poveste de dragoste. Am văzut odată o coniță uitîndu-se la mare prin face-à-main. Apa nemărginită în veșnică legănare, cu imensele ei bogății de culoare, cântece și parfumuri, dezgolindu-și întreaga ființă fără nici o pudoare meschină, arătîndu-și toată tulburătoarea ei nuditate, și, în față, minuscul și artificial, tremurând capricios deasupra unui nas ștrengar, două sticluțe pe un bețișor de abanos, la capăt cu un funduleț de mătase. Am râs nebunește la imaginea grotescă. Mă rezimasem
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
marea erezie a epocii noastre... Comunismul nu distinge, în furia sa distructivă, greșeala de adevăr, binele de râu, dreptatea de nedreptate. Puțin îi pasă de istorie și de experiențele seculare ale umanității, de viața și demnitatea inteligenței, de onoarea și pudoarea femeii, de existența și măreția națiunilor, atâta timp cât prin falsa sa concepție a umanității ar putea duce sclavia omului la maxima sa abjecțiune..." (28 ianuarie 1934). În fața acestui pericol, Salazar, atât de ponderat și de tolerant, nu îngăduie nici o tranzacție și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]