1,270 matches
-
alături de ea. Mă, tu ai polipi? îl întrerupse Erjika din visare cu o întrebare pusă hotărât, aproape amenințător. Nu, de ce? Fiindcă stai cu gura căscată. Mestecă și nu mă mai dezbrăca din priviri că o să ți se facă rău...! și pufni în râs chiar dacă gluma o făcuse chiar ea. Sini se ridică de la masă vizibil supărată, îndepărtând scaunul de sub ea cu un gest brusc, de parcă ar fi spus „până aici”!. A privit-o de sus, din picioare, cu dispreț, dar nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mea, vedeam ca prin ceață parul ei creț și din când în când, ceva îmi picura drept în ochi, ca dintr-o pipetă. Nu mai plânge că mă chiorăști, i-am cerut eu moale, abia mișcându mi buzele amorțite. O pufnise râsul, dar nu se putea opri încă din plâns. Ești nebun... putea să te omoare... Cu el ți-ai găsit să te pui? L-am iertat ca să nu mergi în oraș cu un mascat, i-am șoptit la ureche... Ea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
totul pentru ca domnișoara Creața să fie de față.Voia să-i arate cât e de iubită în realitate și să o facă să nu se mai laude atât cu marile ei cuceriri. De Gonzales avea să se ocupe mai târziu. Pufni zâmbind a batjocoră și acel zâmbet se strânse la colțul gurii într-o grimasă. Nimeni nu mă poate face să sufăr, niciun băiat nu merită dragostea mea, își repeta coborând furioasă scările internatului. Ajunsă în fața clădirii, opri primul coleg întâlnit
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cerești. Un copilaș bine Înfășat, lăsat Într-un cărucior roșu, urla de mama focului. Un tînăr roșu În obraji de frig, pe o bicicletă făcută dintr-un aliaj ușor și cu un sistem de transmisie strălucind de-ți lua ochii, pufni parcă dinadins Într-un rîs zgomotos cînd trecu pe lîngă mine. La prima vedere totul părea normal, dar, dacă priveai atent În zare, oamenii lăsau impresia unor reflexii stranii. Probabil că dacă te obișnuiai cu atmosfera de aici, n-aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că genunchii și coatele băiatului vor avea aceeași nuanță. Ieși de sub mașină cu mingea Într-o mînă. — Cu cît mergeți pe oră? Cu o sută. — Ohooo! exclamă el și coborî În fugă panta de peste calea ferată. Fără să vreau am pufnit În rîs și la fel și tînărul de lîngă mine. Mă simțeam foarte relaxat. Tare-ar fi bine să avem puțin mai mult timp la dispoziție să ajung și eu să mă mai Împrietenesc cu Tashiro. Am Închis geamul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În fața mea. În punctul cel mai apropiat, distanța dintre noi nu depășea cincisprezece-șaisprezece centimetri. Părul lung lăsa impresia unor valuri ciudate și subțiri, și groase. Curba umerilor, perfectă, mi-ar fi Încăput În căușul mîinilor dacă mă străduiam. M-a pufnit rîsul fără să vreau și l-am Întrerupt pe șef: — Vă mulțumesc pentru plăcuta dojană. Zilele acestea n-am făcut altceva decît să umblu de colo-colo În căutarea cuiva. Nu e deloc neplăcut să știu că cineva Îmi poartă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la acea vreme ca și astăzi. Să mă fi văzut Keti îmbrăcat astfel, în croiala cea mai burgheză a timpului, pe mine, elevul de altădată, care-și păstra în buzunar bucata de postav cu numărul matricol de la mână, ar fi pufnit în râs și mi-ar fi sărit de gât sărutându-mă: - „Ești prea grav, dragul meu!” Dar atunci... Mă simțeam în seara aceea, printr-un ciudat absenteism al ființei, detașat de realitatea ce mă înconjura. Dădeam impresia a privi totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
multe năcazuri îți aduce. Stam, îmi făceam socoteli fel și chip, și ploaia curgea deasă, îmi umezise obrajii și mânile. Întorsei pușca cu țevile în jos și așteptai. Bucățile de coșcoavă ardeau încet, înăbușit, fără flacără; din când în când pufneau și împroșcau fire alburii de fum luminos. Îmi răsucii o țigară, o aprinsei de la un tăciune de jos, mă învelii mai bine în tunica subțire de vară și, coborât de pe cal, rezemat de șa, așteptam gândindu-mă. Dar noaptea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cucoane, am ieșit, cum să nu ies?... Am cercetat, am dat glas din corn pădurarilor, mi-au răspuns... Nu era nimica... Liniște, pace... Numai de sus ploua... De trei zile plouă. Cum să intre în codru pe așa vreme? Boierul pufni mânios. Chihaia Gavril mai încercă domol, două vorbe: —Poate-acu să fi intrat... pe furiș... mai știi?... Da’ cum? izbucni Costea. Vrei să treacă pe lângă casa ta?... Chihaia tăcu. Stăpânul își îndemna cu pintenii calul, care-și înfunda copitele adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dumneata ori să intru într-un pacat! Iaca harapnicul. Iaca, pune-ți gluga-n cap, că te plouă. Suie-te pe Alba și du-te la bordeie. Și pe mine n-ai să mă mai vezi!... Ce spui tu, mă? pufni Faliboga vânăt la obraz. De ce n-ai dat cu buzduganul? Eu credeam că nu-i la tine. Credeam că te-ai dus fără buzdugan la fata lui Tentea. —Bade Sandule, lasă-mă... Eu n-am inima dumnitale... Își trase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
supuse coada și se duse cu grăbire înapoi acasă. Nana Floarea își trase broboada peste gură. Bolnava zâmbea; părea a avea în ea o putere nouă; îi înfloriseră obrajii. Un răstimp de jumătate de oră, sania merse destul de bine. Calul pufnea în răcoarea dimineții și răsăritul încununa cu aur depărtările de codri. Apoi calea poticni într-un loc râpos. Culi coborî cu mișcări rupte și luă pe Murg de căpăstru. Îl duse până la altă așezătură. După acea așezătură se grămădeau grunzuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
podea: —A murit. Oh, îmi pare foarte rău, tu, copilă, a zis Eugene. Și soția mea a murit. Sunt văduv de aproape cinci ani. Oh, Doamne. Nu îmi mai pusesem problema în termenii ăștia până acum. —Sunt văduvă. M-a pufnit râsul. Oricât de bizar ar părea, era prima dată când mă descriam astfel. Imaginea mea despre „văduve“ era aceea a unor băbătii cocârjate, antice și de demult, înveșmântate în mantile negre. Singurul lucru pe care îl aveam în comun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fost singură toată noaptea? — Da. —Și toată ziua? — Da. —Te-ai distrat aseară? am întrebat, degajat. —Mda. Apoi, super-super degajat, am zis: —Ți s-a părut vreodată că Joey seamănă puțin cu Jon Bon Jovi? Moment la care ea a pufnit în râs. Dar, curios, nu mi-a răspuns. —Vin pe la tine, a zis. A apărut, purtând pantaloni scurți albi (Donna Karan) și un tricou alb minuscul (Armani), lăsând să se vadă brațele și picioarele lungi, bronzate, și cu o geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
clătinat din cap. Nu cred, a zis foarte, foarte încet. Încerc ceva nou. Metoda soțului bogat? —Mda. Dar mi-e dor de voi toți. Ce face Nicholas? Hm, bine. Ce scria pe tricoul lui săptămâna trecută? —„Jimmy Carter Președinte.“ A pufnit în râs. —Retro. O, Doamne, e adorabil. E un scump. Mi se pare mie sau e, știi ... sexy? — Nu sunt persoana cea mai în măsură să mă pronunț. —Desigur. Scuze. A oftat, destul de trist. — Ei bine, spune-i lui Nicholas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
între Franklin, Teenie și Lauryn. —...împrăștiata dracului, spunea Lauryn. N-ar fi trebuit s-o primim în veci înapoi după ce bărbată-su... Franklin era alb ca varul. Apoi s-a întors și m-a văzut și aproape că m-a pufnit râsul când i-am văzut expresia. Era prea ușurat ca să mai fie furios. —Ai ajuns. —Mda. Teenie, îmi pare foarte rău că te-am încurcat. — Nici gând, a zis. Este prezentarea ta, este creația ta. Mi-a dat un pupic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fantomă. Chiar acolo, în Pottery Barn, Kevin a început să zbiere: — Ăsta este fiul lui Aidan! Aidan a avut un fiu! Mama are un nepot! Cine ar fi zis? Anna știe? De ce mie nu mi-a spus nimeni? Apoi a pufnit în plâns, și eu încercam să îi explic, dar au venit gardienii și ne-au rugat să plecăm. I-am zis: —Kevin, haide să bem o cafea și o să-ți spun totul. Dar îl știi pe Kevin. E puțin cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
acasă la Jessie Cheadle! Jessie Cheadle era unul din clienții ei; era directorul unei case de discuri. —Ba da, chiar acolo. —Cu ce te duci acolo? Nu-mi spune - trimite un avion personal să te ia. A dat din cap, pufnind în râs când mi-a văzut expresia invidioasă. — Și acolo o să fie angajați care îmi vor desface valiza pe rotile LV1 și un majordom care să-mi pregătească băi cu petale de trandafir. Și, la plecare, o să-mi facă bagajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
una de cealaltă și să ne scuzăm în fața asistentei, nu foarte convingător, pentru comportamentul nostru scandalos. De fiecare dată când ne opream, una din noi spunea „Ciufuțica, fă-ți curat în cameră“ sau „Ciufuțica, mănâncă-ți morcovii“, și iarăși ne pufnea râsul. Nu puteam să-mi amintesc ultima dată când râsesem cu atâta poftă și îmi dădea o senzație minunată, de parcă mi se ridicaseră de pe umeri două greutăți de zece kile fiecare. În taxi, în drum spre casă, am spus: — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Cu toate celelalte chestii pentru travaliu. Aș fi vrut să nu mai repetăm cuvântul „travaliu“. Am găsit cronometrul, m-am întors lângă ea pe podeaua din bucătărie și am zis: —Bun. Oricând vrei tu. Hai, bagă o contracție. Ne-a pufnit un acces de chicoteli nervoase. —Cel puțin n-am avut o scenă în care să mi se rupă apa ca în filmele de comedie, a zis ea. —Cum adică? Știi cum în filme cuiva i se rupe întotdeauna apa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mi măcar o prăjitură, una. Dacă pui să fiu ucis, cine va mai fi bucătarul tău personal? Nimeni nu știe să facă mâncărurile pe care le gătesc eu. Listarius o porni repede pe cărare. — De asta ești așa de arogant, pufni Vitellius, șchiopătând în spatele băiatului. Fiindcă ești sigur că nu mă pot lipsi de tine. — Trebuie să ne grăbim. Dacă soarele apune, n-o mai găsești pe vrăjitoare - mai făcu câțiva pași, apoi se opri. Și ai grijă să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Și băieții ăia de la universitate se duc special - nu ca să vadă vreun film, doar ca să stea afară și să vadă cum li se trag jos hainele fetelor! Vai, vai, vai, mi-e prea frică să mă mai duc. Tatăl ei pufni. — De ce nu-l iei pe Sampath cu tine? spuse Ammaji, încercând să-i găsească domnului Chawla o pereche de șosete bune și să soarbă ceai dintr-o farfurioară în același timp. Te poate apăra. — Sampath! spuse Pinky. La ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
așa, n-o să ajungă nicăieri. Hai, lasă-l în pace, spuse Ammaji. Stelele îi sunt prielnice. E doar o etapă temporară. Dacă îi faci în fiecare zi un masaj zdravăn la cap, piedicile din calea progresului vor dispărea imediat. — Pfu, pufni domnul Chawla. Progres! De când s-a născut, băiatul ăsta a progresat consecvent în direcția greșită. În loc să încerce să avanseze, a luat-o la vale și acum aproape că a ajuns cât de jos se putea. — Dar lumea e rotundă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care pozează în șofran, toți acei guru la fel de corupți ca politicienii... — O, murmurau ei plini de satisfacție, Baba al lor nu era așa. Era o sursă neîntreruptă de mirare. Ba chiar își aruncase vraja asupra animalelor sălbatice din piață. — Hmmm, pufni spionul, care era, dacă e să spunem adevărul, puțin neliniștit de această nouă întâmplare. Fără-ndoială că e doar o interacțiune om-maimuță extrem de bine dezvoltată, spuse el. — Interacțiune om-maimuță, zise domnișoara Jyotsna, extrem de jignită de lipsa de respect în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
i-o lua bine de tot înainte. Nu merge așa repede, o implora Ammaji. Încerci să depășești un jeep Maruti? Eu sunt prea bătrână pentru așa ceva. Uită-te la fratele tău cum stă liniștit. Nu aleargă de colo-colo, ca tine, pufni ea. În cele din urmă, după trei sferturi de oră, renunță și se așeză ca să se odihnească. Spre satisfacția lui Pinky, de atunci înainte, se posta în fața magazinului de cereale în toate drumurile lor la oraș, ca să povestească împreună cu celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ci de o antologie criminală de emanații grase, de dâra lăsată de miile de bețivani și nespălați care o folosiseră până la mine și o vor folosi după mine. Oare cei din spatele meu aflaseră de existența mea? Martina se încrunta și pufnea. De fiecare dată când mă foiam pe locul meu, haina selecta o altă noxă din tolba ei. Ori era vorba de o paranoia a nărilor, ori eu exalam tot ce se poate în materie de mirosuri: scrumiere, explozii din cantina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]