914 matches
-
arbori, și ei smulși, sau stâlpi de telegraf doborâți, case mărunte, din chirpici, aplecate într-o rână, cu pereții găuriți de șobolanii apelor mâloase care purtau scânduri, brațe de copaci, păsări moarte, oameni înghesuiți în câte o barcă, speriați de puhoi, grupuri cu cizme până la șolduri căznindu-se să acopere spărturile dintr-un parapet uriaș de pământ, valuri izbindu-se unele în altele, năvălind în față, gata să-l înghită pe cel ce filma. Apa ca un bivol negru, își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
era lipsă de curaj, nici lașitate, nici derută, nici dezgust pentru câte se întâmplaseră, ci doar că trece într-o altă etapă a vieții și încă, printr-o întâmplare, în modul cel mai fericit cu putință. Intraseră în iarnă și puhoiul fremătător de lucruri ce trebuiau făcute a prins-o în vârtejul lor și nu-i mai era frică, nici chiar atunci când sunetul ciocănelului izbind în toacă nu se mai auzea, acoperit de glasul lupilor ieșiți în haite din pădure. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chiar În miezul tuturor lucrurilor. Lily mă implorase să o duc la sala asta de mese, dat fiind că era menționată În toate ziarele și revistele din Manhattan pentru calitatea și diversitatea felurilor de mâncare - ca să nu mai vorbim de puhoiul de oameni senzaționali care o populau - dar eu Încă nu mă simțeam pregătită pentru așa ceva. Și apoi, din cauza strategiei foarte complexe privind paza biroului, pe care o negociam În fiecare zi cu Emily, ar fi trebuit să petrec acolo mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eu. Dar n-ai decât să te vezi cu el după aceea! Ei hai, doar n-ai În fiecare zi ocazia să-l cunoști pe cel mai talentat specialist În vopsele de păr din lume, nu? Și o să fie un puhoi de celebrități, și toată lumea o să arate bestial și... ei bine, sunt pur și simplu convins că o să fie cea mai fabuloasă petrecere din săptămâna asta! Doar o organizează firma Harrison & Shriftman, ce Dumnezeu! Ceva mai bun nu poți găsi. Spune da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe chestia asta, cu aceeași ocazie, Îi va va ferfeniți de tot și unghiile acelea impecabile date cu lac roșu. Încă nu avusesem noroc. Mi‑am notat repede să caut restaurantul acela dis‑de‑dimineață - În carnețelul În care notam puhoiul de cereri În veșnică schimbare ale Mirandei - și m‑am năpustit la mașină. Am sunat‑o pe Lily de pe celular, iar ea a ridicat receptorul tocmai când eram pe punctul de a intra În apartament, așa că i‑am făcut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
va fi despre mine. — Luna viitoare se Împlinește un an, Miranda. — Și crezi că ai Învățat câte ceva care te va ajuta În viitor? M‑a privit, iar eu mi‑am suprimat pe loc tentația de a‑i descrie pe larg puhoiul de lucruri pe care le “Învățasem“: cum să găsesc un anume magazin sau un restaurant cu foarte puține indicii, sau nici unul, despre ele; cum să fac sluj În fața preadolescente care aveau deja mai multă experiență de viață decât ambii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
doamna Ionescu zări două fete în canadiene colorate, una galbenă și una roșie, alergând prin zăpadă și trântindu-se pe spate în troiene, înțepenind acolo, ca niște mane chine de plastic fără viață, peste care continua să se prăbușească un puhoi de fulgi. Doamna Ionescu icni speriată, își spuse că fetelor li s-a făcut rău, se gândi chiar să dea fuga la supermarket și să roage pe cineva de acolo să cheme o ambulanță. Apoi însă, tot uitându-se prin
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai răscolitor eveniment: claustrarea în subteran a unui grup de mineri, prinși în labirintul galeriilor de o revărsare de ape, care a explodat cu furie oarbă în interiorul Masivului montan găurit de noi, oamenii. Acești mineri au stat sechestrați de năvala puhoiului timp de douăzeci și una de zile și de nopți în pântecele muntelui, rezistând sub amenințarea izolării, a fricii de moarte prin înecare sau prin asfixiere, a foamei, a frigului, a epuizării... Între ei, s-a aflat cel pe care-l caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
s-a defectat curentul Iar când am ajuns aproape de nișa de unde năboia apa, am băgat de seamă, tulburându-mă, că unda creștea spre noi, vălurindu-se și sporind din vale în deal, dacă s-a mai văzut așa ceva Deci, prima dată, puhoiul făcuse cum face normal apa, luând-o spre ieșire, dar la 100 m, mai încolo, se afla locomotiva minieră, pufăind cu câteva vagoane după ea, pentru a le scoate afară, cu ceva încărcătură de minereu în ele Însă când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
toată de spumă, i s-au zbătut intestinele în el de spaimă și din cauza pericolului, mai ager decât iepurele de câmp, a desprins vagoanele, lăsându-le baltă și țâșnind pe locomotivă, a zbughit-o și tiva! afară cu ea Atunci, puhoiul cel negru și iabraș, purtând traverse de lemn, pietroaie și armături, a ajuns la vagoanele părăsite, blocându-se în ele, ca fumul în hornul necurățat și nemaiavând scurgere la vale, s-a întors din drum, luând-o spre fundul galeriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
l-am auzit în urmă chemând pe cineva, care răcnea, cu disperare în glas, rugându-ne, cum n-am mai auzit, de zilele mele: fraților, salvați-mă! Fraților, nu mă lăsați! Atunci eu mi-am cârmit cu grijă nasul, prin puhoaie, către înapoi, cu grijă, să nu-mi intre apa cea rece ca gheața în nări și numai ce m-am crucit, când l-am văzut pe Ilarion Cărare, care nu se mai știe de unde apăruse și care nu degeaba chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nopții, în bătaia lămpii de miner la cele ce sfătuim noi Ba încă, pe deasupra, Corneliu Braiu, care-i la vârsta zburdăciunii, ca să ne mai răvenim la fire și ca să ni se șteargă năucirea ce urcase în noi, după prăbușirea în puhoaie a colegului nostru, a șăguit Zicând: măi, Străilaș, dacă ți-ai îndrepta benoaclele tale de african spre apa aceasta vrăjmașă și ai făcea ca leii-paraleii, cei cu gurile căscate, din Țara ta, precis că viitura s-ar speria și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mâncare a lui badea Enea, să-l ajut să-și desfacă nodul de la baieră și la scos merindea și să prânzim în afara amiezii, terminam pușcatul la timp și acuma nu ne mai găseam în măruntaiele cele dușmănoase și pline de puhoaie ale Muntelui Deci, Enea Căpută a priceput spre cine bate șaua Daniel Mărăcinescu și că pe el îl prepune de vinovată întârziere, deoarece fiind pofticios și rob al pântecelui, s-a dedat șederii cu bucatele dinainte și îndestulării, așa, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și o pereche de pantaloni, au ieșit din barăci, pornind-o să ne salveze pe noi Și se porniseră tustrei, cu tot cu Ilarion Cărare, de la care au auzit că bântuise zvonul prin barăci, dar când au răzbit la nișa de unde forfotea puhoiul, l-au repezit pe cel de al treilea, pe Cărare, înapoi, după un clește-patent sau un topor de pompier, ca să taie sârma la coloana de burlane de aeraj, să culce burlanele pe apă și mergând pe ele, să răzbată, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Îngustă e acum blocată de un autobuz, Icarus cu burduf, prea mare ca să se strecoare printre mașinile care Încalecă degeaba jumătate de trotuar. În spatele autobuzului, șoferi nervoși. Claxoane, fum gros, Cătă aruncă țigara. Rămâne Însă În pragul librăriei, așteptând altceva. Puhoiul de mașini se scurge Încet, de-abia destupat. Un Cielo, parcă bleumarin, trage pe dreapta, cu chiu cu vai, claxonat. Coboară din el trei bărbați, Între două vârste și-n costume de culoare Închisă. Rămân o vreme adunați În jurul mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
orice misiune pe front nu-și asuma riscuri inutile și acum era ferm hotărât să folosească arma la prima provocare. Indiferent din partea cui venea. VII Strada amorului tarifat este la fel de zgomotoasă și aglomerată ca oricând. Mașini, trăsuri, biciclete. Printre ele, puhoi de oameni, mai ales bărbați, mișcându-se dintr-o parte în alta, haotic. La terasa restaurantului de pe colț, lumea petrece în compania unui pahar cu vin. O femeie în costum popular cântă de veselie în fața unui taraf: "...Ionel Ionelule, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
avea, avem, un nou primar stăpân pe mijloacele de rezolvare a drăceștii moșteniri a circulației prin urbe? A canalizării unor străzi/ulițe, din Capitală, totuși? A electrificării unor cvartale de neplătitori ereditari? Vor deveni Bucureștii un centru de interes turistic, puhoaie de străini îi vor potopi muzeele și parcurile, ocupând până la ultima cameră hotelurile, năpădind în toate restaurantele, încântați a fi dat lovitura? Sau în chiar cea de a doua săptămână de la instalarea noului primar ziarele, televiziunea, prin vocile așa de
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
de o necesitate" (Petrescu, Ilie și Totoiu, 1935, p. 217), "Mihai a luptat ca un erou pentru binele Europei creștine" (Constantinescu, 1928, p. 175). Starea obiectivă de înapoiere a societății românești a fost compensată simbolic prin mitul sacrificiului creștin în fața puhoiului otoman întru salvarea Europei (Boia, 1997, p. 180). Conclusiv, discursul istoriografic din perioada interbelică etalează un naționalism critic, în care excesele interpretative ale naționalismului romantic sunt drastic temperate. Coexistența unor multiple manuale școlare de istorie națională face ca discursul epocii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
legea sa cea veche, adică credința ortodoxă și cu aceasta s-a mântuit de pieire" (Constantinescu, 1928, p. 71). Un alt topos de mare însemnătate al spiritualității românești o reprezintă teza românilor ca apărători ai creștinătății europene în fața islamului. Stăvilirea puhoiului turcesc și salvarea civilizației apusene devine un titlu de glorie în baza căruia este revendicată recunoștința statelor occidentale: "epopeea de o sută de ani, a răsboiului nostru cu turcii, luminează ca o măreață faptă de istorie universală, trecutul nostru și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
întru poezie: „Singura certitudine: poemul. Singura cuminecătură: poemul. Luați, mâncați, acesta e trupul și sângele nostru: poemul”. Dacă adăugăm elogiul visului ca factor destructurant al legilor și formulelor („Dar în curând, peste toate rădăcinile smulse, apele visului vor veni în puhoaie albe, și înfățișările cu legi și cu formule vor fi duse în prăpastie”...), vom putea observa în ce măsură neoromanticul Voronca se apropie acum de programul avangardei suprarealiste, privit altădată, din perspectiva „constructivismului”, cu suspiciune. Chiar dacă nu numește direct „automatismul psihic pur
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
aurie am auzit multe povești la Hanul Ancuței. Dar asta s-a întâmplat într-o depărtată vreme, demult, în anul când au căzut de Sânt Ilie ploi năprasnice și spuneau oamenii că ar fi văzut balaur negru în nouri, deasupra puhoaielor Moldovei [...] - Pe vremea aceea, tot în acest loc ne aflam, în preajma focurilor și a carălor cu must, cu alți oameni care acuma-s oale și ulcele; și-n jurul nostru umbla Ancuța cealaltă, mama acesteia, care și ea s-a
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
împing ca s-o scoată din râpă, feliază aerul din mânuțe în stânga și în dreapta, cu un vag surâs pe figură. Finalul însă era mult mai groaznic. Mulțimea care vine de la meci se revarsă peste podeț și malul râului ca un puhoi de pitecantropi scăpați la lărgime. Figuri monstruoase, prostificate, animate de rânjete animalice, dobitoci râzăreți care- i aruncă lui Vuică, năucit de lovitura mortală la cap - „De ce bei, bă ? Ce-ai servit, Cotești, Odobești ? Era sifonu’ tare ? Nu mai bea, bă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
un acoperiș nou, o cale de acces lesnicioasă, un trotuar în jurul zidului de protecție și cu acces în interior, o mică poartă tăiată în zidul de protecție. I. 3. Evoluția vremii consemnată de Nicolae Lucanu în „Cartea de însemnări” 1875 - puhoi mare, a rupt drumul în Lunci, la Tâmpescu; 1876 - luna mai a fost îngheț, pomii și pădurea s-au uscat; 1888 - anul în care a venit trenul, în săptămâna patimilor, vara a fost puhoi mare, a rupt drumul la Secătura
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
Lucanu în „Cartea de însemnări” 1875 - puhoi mare, a rupt drumul în Lunci, la Tâmpescu; 1876 - luna mai a fost îngheț, pomii și pădurea s-au uscat; 1888 - anul în care a venit trenul, în săptămâna patimilor, vara a fost puhoi mare, a rupt drumul la Secătura; 1906 - în Ziua Crucii, 14 septembrie, a fost omăt și viscol, ger cumplit, a înghețat agheazmatarul; 1907 - a fost iarnă grea - ger de -32 grade, în ianuarie; 1911 - în zilele de 22,23 și
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
în Ziua Crucii, 14 septembrie, a fost omăt și viscol, ger cumplit, a înghețat agheazmatarul; 1907 - a fost iarnă grea - ger de -32 grade, în ianuarie; 1911 - în zilele de 22,23 și 24 iunie a plouat și a fost puhoi, a rupt ogoare în Lunci, mult lemn a fost luat de ape; 1925 - de la Crăciun până la lăsatul secului de carne în 22 februarie nu a nins, ci a fost frumos și cald. Primăvara bună, vara ploioasă, la fel și în
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]