921 matches
-
cuprins iarăși de un fior prelungit, de un fulger de lumină: gândul la Trupul mistic al lui Cristos, Care suferă în membrele Sale. Atunci, din tainice adâncuri, a izvorât în el un izvor care i-a inundat sufletul ca un puhoi «luminându-i cunoașterea slavei lui Dumnezeu, strălucind în chipul lui Cristos» (2 Cor 4,6). Lumina credinței își regăsea în El aurora-i magnifică. A avut loc o erupție de energii misterioase, a fost începutul unei vieți noi, pătrunderea într-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
au vrut să se refugieze odată cu armata. Ne-a povestit Paul Anghel într-o șuetă la Scânteia tineretului. Era ceva cutremurător, era o harababură generalizată cu lumea care nu știa ce să ia cu ea și cum să fugă din fața puhoiului sovietic... A.M.P. : Exact ! Toată istoria asta basarabeană a noastră e tragică. Adică familia, parte grecească din Basarabia, era o familie burgheză în care totul părea așezat pe zeci de ani înainte, cu proprietari de hotel, cu fete aranjate cu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pur și simplu, în foarte multe feluri, coopera cu puterea. Iar ei, securiștii, încurcați în propriile tertipuri și în plasa ambițiilor de a controla tot, strângeau, deseori, mai multe informații decât puteau citi ; nu aveau cum să urmărească tot acest puhoi de lume. Asta am văzut, când m-am uitat prin dosarul soțului meu, 20 de ani mai târziu. Au exis‑ tat lucruri care n-au fost niciodată puse cap la cap de Securitate. De exemplu, ei interceptaseră toate scrisorile lui
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Împunge!! Lovește!! Omoară!! Mamăăă!! Ce tăiere am făcut în turcime! luptă Mihail tăind văzduhul harcea-parcea cu latul palmei. Dar ei veneau! Buluc-buluc veneau! Nu mai pridideam tăind la turcime!... Dar ei veneau valuri-valuri veneau!... Allah ekbeeer!! Allah!! Allah!! Ne copleșise puhoiul! Eram sleiți! Sfârșiți! Nu mai aveam strop de putere! Cădeam sub iatagane, ca muștele cădeam!... Ne vindeam scump pielea! Începusem să dăm îndărăpt! Eram în primejdie de moarte! Atunci, am alergat, m-am prăbușit la picioarele Măriei sale, și cu ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și la greci, spune Țamblac. Numai cei ce n-au avut istorie, n-o cunosc. Și cei ce-au scăpat de fierul nostru și-au aflat mântuirea în Dunăre, că veniseră apele mari, cu sloiuri, de numai hoituri umflate cărau puhoaiele spre Marea cea Mare! adaugă Șendrea, un zdrahon de bărbat, un uriaș ce ridica în spinare un cal cu călăreț cu tot, mare hatman al oștirii și cumnat, ce ținea de soție pe Maria, sora mai mică a Domnului. Mici-mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se Înroșea Încet, Încet. și nu mai erau decât sânge și țipete de groază. * * * Călărise zi și noapte spre miazănoapte. Trecuse Dunărea pe podul umblător și neliniștea Începuse să-l cuprindă ca o boală. Pe la popasuri, oamenii povesteau Îngrijorați: alte puhoaie de barbari năvăliseră jefuind și distrugând totul În calea lor. Se știa de la puținii care scăpaseră că erau galbeni la chip, cu ochi pieziși, că purtau mustăți mari ca niște semilune În jurul gurii cu buze subțiri și că se Îmbrăcau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tocmai se Întreba dacă ai lui vor putea sau nu să țină piept când, deodată, ca la un semn, se auzi Înspre pădure un vuiet adânc, de parcă valuri uriașe s-ar fi prăvălit peste țărmuri, și dintre pomi apăru un puhoi de țărani, Înar mați cu ghioage, securi, țepușe, fiecare cu ce apucase. Johannes Îi adunase În graba mare și-i conducea acum ca un cumplit zeu al răzbunării. Alături călărea Ludovic din Ottmarsheim, cu oamenii săi. Gloata furioasă mătură totul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din 18 feb.1741 (7249), dăruiește mănăstirilor Sf. Vineri și Frumoasa o parte din moșia Tatomirești, din ținutul Vasluiului. - Parcă am mai vorbit noi că după bine vine și răul. De această dată, răul n-a fost nici focul, nici puhoiul de ape ori trăsnetul. Ci mănăstirea Frumoasa a fost „prădată și jăfuită de toate bucatele ei de nepriiatinii puternicii împărății moscalie, ce-au vinit cu sabiia asupra acestui pământu și rămâindu sfântă mănăstire la slabă stari...” după cum spune Grigorie Ghica
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
fără putință de apărare. Se părea că ne ajunsese vedenia lui Ezechiel cu Gog și Magog. Samavolnicia, sila și uciderea se vesteau la tot pasul. Prostia agresivă, de asemeni. Nici o atrocitate nu mai putea să surprindă, toate alcătuiau un unic puhoi al teroarei și barbariei. Totuși, asasinarea lui Nicolae Iorga i-a tăiat țării întregi răsuflarea. Fapta aceasta a fost resimțită de toți ca o decapitare a nației. Furia bestialității împotriva spiritului, ura dementă ̀ mpotriva culturii și inteligenței și-au
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
enervată că atunci cînd zici despre cineva că „s-a dus“ înseamnă că a murit. Doamne ferește ! De cum ajungeau la gară, confruntat cu toată forfoteala de oameni și bagaje, elanul lui Dănuț începea să scadă, pentru a se spulbera definitiv în fața puhoiului de nestăvilit de la urcarea în tren. Înăuntru, după ce bagajele erau ridicate cu opinteli la locul lor, copiii erau întinși imediat pe genunchii celor mari și puși să doarmă. În fiecare compartiment erau cel puțin doi-trei care sufereau fără excepție același
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Primarele. Scena când a sculat pe cumnatu-său din somn, ca să culce pe Savel. Gavril Boca Popa Gheorghe Ortoanu și Nicu Ortoanu. Sciagamozzi = Șaga Mâții Acti bombei Cioc berbelei Canis Kras Xictir was Siti sitirli parle Mămăligă cu cafe. Pe vremea puhoaielor, la rapidele Toancelor, vin năhlapii până-n pieptul plutașului. Un câne la o casă evrească bate încet și leneș, parcă cu oarecare tristețe, parcă-ar grăi " Ia, și eu o slugă la Ovreiu!" Pe Neagra plutele Pe Bistrița apoi doi flăcăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
viața (o Noră rusoaică) și ca să premenească lumea... Un povestitor elegant, cu ochelari de aur, sceptic și zâmbitor... În Prusia Orientală când au năvălit Cazacii, o fată cu mama ei cearcă să stăvilească vandalismele. Dau dovadă de civilizație și demnitate Puhoiul trece peste ele inconștient și sălbatic. Reversul: grozăvia sumbră de la bălțile Mazuriei... Aceiași oameni (arătați cu nume) cari au rânjit necinstind și omorând două femei, pier înecați în noroi. Doctorul de la Buzău. De patru săptămâni are "toate semnele" că nevasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ștefan-Vodă proștii au puțină căutare. Simion caută pe femeia lui cu totul în altă parte decât o caută alții, căci ea nu se duce după mintea altora, ci după a ei; și dacă ar fi să se înece, Doamne ferește, în puhoiul Moldovei, ar trebui căutată la deal, căci ea ar face dimpotrivă și nu s-ar duce la vale, după cursul apei. Unul dintre curtenii Măriei Sale auzind vorbind pe Măria-Sa de căderea Țarigradului unde au intrat spurcații ismailiteni, pângărind pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Rudi în sanie după naștere coborând la Sebeș din pârăul Prigoanei. 12. Când s-a dus Loiz Broz să spuie o vorbă femeii cu care se avusese bine, tocmai la Maramureș. 13. Căpâlnarii și Lăzurenii lucrează la plăvii. 14. Dramele puhoaielor când vine Frumoasa mare și se frământă buștenii. 15. Vorbele și comenzile lucrătorilor la jipi și ce face caimanul la colibă filologie complicată. 16. Primăvara când încep a trece poienarii cu oile în sus. Muntele Pătru. Drum la Tărtărău și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rai al oamenilor primitivi; de aici s-au adus cele mai multe fructe ale regiunilor temperate. Cireș, vișin, zarzar, piersic, măr și păr. Munții s-au pustiit; se fac încercări de replantare. Aici, la țărmul mării pontice, unde a fost adus de puhoaie pământul vegetal, pădurea e încă în ființă și parcurile de specii diverse, aduse de pretutindeni din celelalte părți ale lumii, izbutesc. Am văzut în grădina botanică castani buni, care tânjesc din pricina unor boli criptogamice. Castanii noștri de la Tismana probabil că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am adormit. Nu știu cât timp a trecut, dar la un moment dat, trezindu-mă, am tras puțin perdeaua pentru a privi "afară". Ce-am văzut m-a determinat să trag perdeaua rapid la loc o furtună cu tunete și fulgere și puhoi de ape! Ne aflam deasupra selvei braziliene, așa că... Soția dormea ca un copilaș, și la trezirea ei furtuna încetase și s-a bucurat găsind lângă fotoliu o ofertă generoasă de excelente ciocolate braziliene. La aterizare, am fost preluați de serviciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ore înainte de plecare, ne adunasem cu toții în salonul mare și am ciocnit câte o cupă de șampanie la ceasul când începea Anul Nou acasă, respectiv cu 6 ore înaintea celui brazilian. Autoturismele noastre având număr diplomatic, ne-am strecurat prin puhoiul de mașini, ajutați și de polițiștii amabili, și am ajuns pe la ora 22,30 la "destinație". Vestita plajă Copacabana are de la un capăt la altul 7 kilometri, pe care în noaptea de Revelion se aflau peste un milion de "cariocani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
neîncetat? Cin-l-a semănat? Cine i-a fost slugă și stăpân? Care dintre neamurile vechi sau noi are îngropați în sânul lui atâți eroi? A cui doină de veacuri pe aicea plânge? Cin-l-a apărat de-al năvălirilor puhoi și l-a adăpat, de-atâtea mii de ori, cu sânge cu sudori ca noi?» (Aron Cotruș) În dimineața aceia de sfârșit de septembrie a anului 1934, domnul învățător Nicu Budac, directorul școlii intra la clasă, pentru prima oară indispus
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
era un bun cunoscător al moșiei sale plină de ascunzători primitoare, unde se rătrăgea până trecea urgia. Și totuși, peste satul nostru, ca de altfel peste tot ce grăia românește se așterne aproape un mileniu de tăcere, vreme în care puhoaie de năvălitori barbari traversează țara în lung și în lat, fiecare încercând să se stabilească aci, să se contopească cu localnicii, să-i asimileze, sfârșind prin a dispare, căutând alte meleaguri în care să jefuiască, epuizându-se pur și simplu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Dumnezeu nu mai are loc în izolarea deplină a rugăciunii solitare, ci între oameni, între problemele aparent mărunte ale unei lumi deifuge. Cei doi Părinți își iau ca ancoră împotriva înstrăinării de Dumnezeu, Rugăciunea lui Iisus și citirea Sfintelor Scripturi. Puhoiul de voci din jurul lor crește însă, ajungând o mare învolburată, în care celor doi li se cere destulă credință cât să poată păși pe apă. Aici însă cei doi se despart: Paisie Velicikovski știe că izvorul cu apă limpede pe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
străzile orașului în automobile furate - ba chiar în echipaje cu cai - beți morți, cântă din balalaică și dansează căzăceasca pe lângă câte un colț de stradă... În Predeal au furat trăsura primarului...“ În același jurnal, în 11 septembrie, Sanda nota: „Continuă puhoiul rusesc: în căruțe, în camioane și trenuri, trec zi și noapte. Azi, la restaurant, la masa vecină, trei ruși - un ofițer și doi subofițeri - mă mir că n-au mâncat cu picioarele, păreau tot timpul pe punctul de a o
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
să primească și un pod. Tocmai în acel loc era îngămădită sumedenie de zăpadă, derdeluș cuminte sub care nimeni nu ar fi ghicit mișcarea apei topite. și la mijlocul canalului m-am trezit scufundat până la piept, cu picioarele rupte de năvala puhoiului subteran. Partea de sus țintea spre casă, partea de jos era împinsă către Dunăre. Conform teoriei malului, tot o creangă, sărmana, mi-a venit în ajutor. Am luat-o pe câmp, prin grădinile oamenilor, a dat sfântul și am ieșit
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
familii, fie ele de români , de sași sau de șfabi luaseră copii și se purtau cu aceștia normal, adică părintește. M-au chestionat acolo, la primărie, despre toate acestea. Le-am spus adevărul. Un adevăr care mi-a adus un puhoi de mulțumiri pentru multe, foarte multe săptămâni. Eram de-a lor! Eram de-ai lor! Cum Făgetul era aproape sau mai exact noi eram undeva, la marginea depărtată a orașului, nu de puține ori copiii făceau expediții: vindeau flori de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
făcea pozne și bunica îl batjocorea și-l blestema. Și a împlinit Dumitru 2o de ani și a venit vremea ca să plece la armată. S-a schimbat și îmbrăcat frumos și a sărutat mâna bunicăi și biata bunică plângea cu puhoi de lacrimi. Și am întrebat pe bunica: "De ce plângi bunică, când știi cât îi de obraznic și rău Dumitru?" Și-a zis ea: "Cum n-oi plânge dacă-i băetul meu drag!" Pe coasta satului Bogata unde am crescut eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Când lacrimile amare inundă fața mea Când nu mai sânt în stare să alin durerea grea, Atunci îți iau portretul, îl eau și îl sărut, Dar plânsul mă îneacă și sufăr mult mai mult". Și pe obrazul ei supărat curgeau puhoaie de lacrimi. Aicea venea și picherul 19 Neculai Vlahuță, fratele picherului Alexandru Vlahuță [13]și aicea venea și picherul Constantinescu care trăia în str. Broscăriei și avea o doamnă frumoasa ca din povești. Și mai beau vin și cântau foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]