723 matches
-
Apostol, în fața lor, în hăinuțe noi, mai palid și cu ochii aprinși de emoție. Doamna Bologa lăcrima și tremura, închinîndu-se înfrigurată și frământând neîncetat cărticica de rugăciuni... Apoi venind momentul rugăciunii, se plecă speriată peste strană și-i șopti: "Acuma, puișorule..." Cu fruntea sus, cu mers apăsat, Apostol trecu în fața ușii împărătești, căzu în genunchi, împreună mâinile... Peste o clipă glasul lui subțire ca un fir de mătase albă fâlfâia în tăcerea înecată de respirații, se ridica spre tavanul înstelat, se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spune, ieșiți, vă rog, dar eu mă opun, vreau să știu ce se întâmplă aici, de ce nu îmi explică nimeni, este soțul meu, sunt soția lui, adaug eu, iar cuvintele se strivesc de podea, țopăie la picioarele medicilor ca niște puișori abia ieșiți din găoace, fără să fie încă în stare să zboare, ei se adună în jurul lui ignorându-mă, doar cel mai tânăr dintre ei, cel care a intrat ultimul, îmi spune, așteptați afară, după vizită va veni cineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu cumva, ținând în mâini o astfel de armă „letală“, nu te-ai dovedi mai puțin bun decât te crezi, dacă nu te-ai transforma treptat într-un Înger Exterminator, posesor al adevărului și al soluției finale. Cujetați... Noapte bună, puișori... Chuck Palahniuk, Cântec de leagăn, traducere din limba engleză de Radu Garmacea, colecția „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2007 TRIMISUL NOSTRU SPECIAL O poveste cu bătaie Florin L|Z|RESCU De-o vreme, când am chef să mă relaxez, mă uit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
pentru farmacia la care Gery ne-a pus responsabili. Acum în primăvară, natura cântă din toți mugurii și florile ei, ciripituri voiase se aud din copaci și tufișuri. Cred că anunță și ele veniri pe lume de noi vieți de puișori. Vasili m-a ridicat în brațe ca să ajung la niște muguri de brad. Nu știu de ceam simțit sângele urcând în obraji și inima bătând mai repede... Am cules un buchet de lăcrimioare pentru mama iar pentru Gery frunze fragede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mirosul acela de pământ tânăr, de transpirație și sânge. Plecă și Carmina după ce semnă statul de plată. La marginea târgului întâlni o femeie care culegea ultimele urzici.O întrebă ce face cu ele și ea îi răspunse că are niște puișori scoși mai târzior, le dă urzici cu mălai, să mai prindă putere, poate se mai zboară și ei până să dea frigul de-a binelea. E atât de dificil, concluzionă Carmina, în timp ce se apropia de casă, să poți discerne măreția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de lucru și s-au încălțat cu cizme din cauciuc, albe. Colivia era, de fapt, o adevărată „casă“ cu păsări, amplasată într-un părculeț din spatele terenului de tenis. Era înconjurată de straturi de flori, tufișuri și bănci. Am văzut acolo puișori, porumbei, păuni, papagali și multe alte păsări. Doi bărbați, între patruzeci și cincizeci de ani, probabil și ei pacienți ai sanatoriului, greblau frunzele de pe alei. Reiko și Naoko s-au îndreptat spre ei ca să-i salute, iar Reiko a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dă frunte. Acu vin cu vorba coaptă că-i crimă, care așa ne murdărim cu toții. Că ce să vă spui: Între crimă și sinucidere, io sunt pentru a doua, care și ea ie ceva care nu ie. — Uite ce-i, puișorule; de atâta vorbărie, Îmi pare că celula mea e Belisario Roldán. Cum nu-s atent o clipită, mi se și strecoară-n ea un clovn, ba cu gogoașa zodiilor din almanah, ba cu a trenului care nu oprește nicăieri, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sala de ședințe plină de lume, unde se așezară pe unde găsiră loc. Keith Wilson își scoase biscuiții Garibaldi și îi întinse unul lui Stevie. Mike Wooley, care lăsase în sfârșit telefonul din mână, vru să se servească. — Ah, nu, puișorule, clătină Keith din cap. Trebuie să cotizezi la clubul Garibaldi, prietene. 10 pence pe săptămână. Mike Wooley dădu ochii peste cap. În acel moment sosi Sean McGee, unul din stagiari, având încă pe față masca antipoluare pe care o purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
iluzie în privința asta. — Mulțumesc pentru votul de încredere, Murray. Am spus întotdeauna că ești un lider care ne inspiră. Admir mai ales faptul că soliciți părerile altora ca să-ți bagi picioarele în ele. Ar fi mai bine să ai grijă, puișor. Jack avu impresia că petele roșii de pe nasul de bețivan al lui Murray aveau să plesnească și se întrebă ce avea să iasă. Vin Porto îmbuteliat târziu? — Nimeni nu e de neînlocuit, să știi. — Cum așa, Murray, întrebă Jack candid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tot am rămas perplex în clipa când m-a fulgerat bănuiala că amintirile la care se refereau bătrânii puteau fi, în întregime sau în parte, pură închipuire. Asta s-a întîmplat într-o zi în care Mopsul se lăuda: "Hei, puișori, în meseria mea n-aveam voie să greșesc. Dacă nu prindeam bara, adio. În câteva secunde ar fi trebuit să-mi fac formalitățile pentru lumea cealaltă. De aceea am învățat să fiu mai atent decât alții. Siminel, tu dacă greșeai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ianuarie Înoți într-un râu, fiind în același timp dus de curenții apei. Așa e viața. Chiar dacă am înotat, curenții m-au dus unde au vrut ei. 12 ianuarie Augusta m-a văzut abătut și m-a întrebat: "Ce ai, puișor?" Proasta! Crede că sufăr de gelozie. 14 ianuarie Noi îi spuneam "Zerou". Făcuse nu se știe ce ispravă, iar prenumele său începe cu Z. L-am întîlnit azi. Mi-a explicat: "Îmi ador neputința. Ea e salvarea mea, mă scutește
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Cu alte cuvinte, nemernicul vroia să-i spun și "merci". 28 mai Doctorul B. mi-a recomandat o nouă coborâre în salină. Dar acum nu pot pleca. 19 mai Augusta mi-a făcut cadou un pulover. "Ca să nu răcești seara, puișor", mi-a zis. 20 mai Două lucruri nu le împarți probabil cu nimeni. Așteptarea și moartea. 21 mai Dar ce fel de psihiatru sânt eu dacă nu reușesc să mă educ nici pe mine? Știu bine că nu sânt vinovat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ăștia și pregătește împărăția cerurilor, căci se va umple curând... Eram cardinal și l-am slujit cu credință pe bunul meu stăpân câtă vreme a trăit. Pe urmă, viii cu viii. Am devenit acuzator în procesul papei Formosus. Iar rîdeți? Puișorilor, hotărîți-vă, vreți sau nu vreți să vă povestesc ce-am visat? ― Sigur că vrem, săriră toți. ― A fost un proces care a făcut vâlvă, proștilor, mă mir că n-ați auzit de el. Dar ce pretenție să am de la niște
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de Leon? dar alungam aceste întrebări, cum alungi o muscă nesuferită, și ajungeam la gesturi caraghioase. Când Filip a întredeschis într-o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu o furie rece: "Nu, puișorilor, nu vă mai zgâiți la mine. Încă n-am poftă să crăp. Mai bine trăiesc și vă pun eu cu botul pe labe. Aveți răbdare numai." Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lăsat lucrurile în tindă fără să dea vreo explicație cuiva, să spună de ce a venit sau ce s-a întâmplat cu ei sau cât or să stea, a coborât repede treptele, îndreptându-se, prin iarba moale și înaltă în care puișori albi, gălbui și roșcați ciuguleau gângănii, către livada cu meri ce urca pieptiș coasta dealului în spatele căruia se întortochea printre pietre râulețul pe care, fără prea mari eforturi, îl puteai sări cu piciorul, dar abia a doua zi sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Să-mi alungi un vechi oftat! Cucule cu glas egal Cânți pe luncă și pe deal, Mult mă rog cucule ție Să nu pleci în pribegie! Vântul n - are - o țar-aleasă Cum nici tu nu ai o casă, Îți lași puișorii-n sat Și tot stai neînsurat! Ea te caută - n umbriș, Tu-ți iei zborul pe furiș Iar eu te întreb cinstit: Cucule-ai îmbătrânit? Sau cu falsă fericire, Când de dor eu mă usuc, Tu îmi cânți despre iubire
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
GOGU PINTENOGU Puișorii de găină mici și drăgălași, ca niște gogoși de borangic stăteau pe trotuarul din spatele casei lăsând razele soarelui să le încălzească trupurile mici și firave. Cocoșul Gogu Pintenogu era permanent în preajma lor având grijă să nu le lipsească nimic și
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
grijă să nu le lipsească nimic și nici să se atingă cineva de ei să le facă vreun rău. Prin preajmă era și motanul Silvester care tot își răsucea mustățile. Se gândea: Ce bine mi-ar prinde la stomăgel un puișor mic de găină. Dacă aș mânca câte unul în fiecare zi mi-ar ajunge pentru o lună și mai bine, și aș putea să trăiesc fără să fiu nevoit să mai muncesc. Și nici nu stă prea mult pe gânduri
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
mânca câte unul în fiecare zi mi-ar ajunge pentru o lună și mai bine, și aș putea să trăiesc fără să fiu nevoit să mai muncesc. Și nici nu stă prea mult pe gânduri, se apropie tiptil, tiptil de puișorii de găină gata gata să înhațe unul. Văzând toată scena Gogu Pintenogu s-a făcut foc de mânie, s-a umflat în pene, și-a înroșit creasta și s-a repezit spre motan. Motanul Silvestru a înlemnit căci știa ce
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
spre motan. Motanul Silvestru a înlemnit căci știa ce poate Gogu Pintenogu. A început să spună ceva cu glas tremurat: - Eu nu am vrut să fac nimic. Voiam doar să mă joc cu ei. Vreau doar să fiu prieten cu puișorii căci sunt singur și nu am nici un prieten. PRINTRE PRIETENI Cel mai frumos lucru e să trăiești printre prieteni! Păcat că aceștia sunt foarte puțini și îi găsești foarte greu. Dar cine sunt prietenii? Cei care te acceptă așa cum esti
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
se cerneau pe seară Poveștile către copii. B Berzele-au făcut cuibar Cât o roată de la car, Colo sus, lângă un nor, La poarta bunicilor, Între ramuri și frunziș, Cerul li-i acoperiș. Și de-alaltăieri, din zori, Berzele au puișori. Îi întreabă: -Vreți halva? Iar ei dau din cap că “da”! C Casa, când o faci, îi pui Lemne, cărămizi și-un cui... Ba mai multe cuie-mi pare, Că și casa este mare; Nu e cât a lui Azor
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
Am plecat la Sculeni, să schimb în lei dolarii aduși. Doamna Rugină și măicuța Natalia s au hotărât să sădească varză, să facă puțină ordine prin curte. Când am revenit, o cloșcă cu pui stătea pe lângă măicuța Natalia: „Cloșca cu puișori văd că este pe lângă dumneavoastră. Vorbiți toată ziua cu puișorii.” „Abia astăzi i-am scos afară. Iată, am o pisică care se suie pe masă. Aproape nu am nimica, doar vreo două găini (oftează). Nu mai vine băiatul meu. Nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Doamna Rugină și măicuța Natalia s au hotărât să sădească varză, să facă puțină ordine prin curte. Când am revenit, o cloșcă cu pui stătea pe lângă măicuța Natalia: „Cloșca cu puișori văd că este pe lângă dumneavoastră. Vorbiți toată ziua cu puișorii.” „Abia astăzi i-am scos afară. Iată, am o pisică care se suie pe masă. Aproape nu am nimica, doar vreo două găini (oftează). Nu mai vine băiatul meu. Nu te mai văd, dragul mamei! Parcă te-au furat, nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
educatoare, totuși a mai lucrat cu mine acasă, dar eu nu prea aveam chef să stau să scriu... acasă, mai ales. și când m-am dus, țin minte și acuma, la caligrafie, nu știam nimic, efectiv, și era un caiet «Puișorul Moțat», se chema, și când trebuia să scriu temele, mama mă verifica la teme, și Îmi rupea toate paginile din caiet și iarăși trebuia să scriu și stăteam până noaptea târziu și scriam; tot timpul la teme stătea lângă mine
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
educatoare, totuși a mai lucrat cu mine acasă, dar eu nu prea aveam chef să stau să scriu... acasă, mai ales. și când m-am dus, țin minte și acuma, la caligrafie, nu știam nimic, efectiv, și era un caiet «Puișorul Moțat», se chema, și când trebuia să scriu temele, mama mă verifica la teme, și Îmi rupea toate paginile din caiet și iarăși trebuia să scriu și stăteam până noaptea târziu și scriam, tot timpul la teme stătea lângă mine
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]