2,739 matches
-
din Extremadura sau din vecinătatea Granadei asupra locuitorilor cavernelor are ceva aproape visceral, patetic, ca o declarație de dragoste imposibilă între protagoniști, om și natură. Dacă românul e frate cu codrul, ei bine mă încumet să zic că spaniolul e pui de stâncă. Locuitorii cavernelor spaniole, vestiții troglodiți, dispun de locuințe departe de luxul celor din Lanzarote, dar dotate cu tot confortul necesar, comode și igienice, nelipsindu-le apa, telefonul sau televiziunea prin satelit. De încălzire nu duc lipsă, temperatura din rărunchii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
să contribui lunar mai mult, pentru a acumula o sumă similară cu cel care a început mai devreme). De asemenea, depinde de venitul lunar de care dispui acum și nivelul cheltuielilor curente, ca să estimezi cam cât îți vei permite să pui deoparte lunar. De exemplu, dacă ai 20 ani și alegi să economisești într-un fond de pensii privat câte 150 lei / luna, timp de 45 ani (până la 65 ani), vei beneficia de o pensie suplimentară de aproximativ 1257 lei, timp
Cum și cât să economisim pentru pensie? [Corola-blog/BlogPost/93293_a_94585]
-
în buzunar, a scos o bancnotă și i-a întins-o, fără să o privească, de parcă valoarea înscrisă pe ea l-ar fi interesat prea puțin. „Ia asta și pleacă, i-a strigat. Și să nu te mai prind că pui piciorul în curtea mea! Vagabondule!...” Fragment din nuvela „Teritoriul” (revăzută) Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Ultimii Rolleri / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1681, Anul V, 08 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Florița Seracin : Toate
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
ierta. Îi făcea observații când era cazul. — Ce face Carmen? întrebă Ecaterina. Aș vrea să stau de vorbă puțin cu ea! — Intră, mamă, în camera ei! E tristă de câteva zile. Cred că e bolnavă, a mâncat ieri la prânz pui cu smântână și nu i-a căzut prea bine. Ecaterina bătu la ușa nepoatei și intră. Carmen, cu părul ei bogat, răsfirat, stătea întinsă pe pat ținându-se de cap. — Bună, draga mea! Să-i spun mamei să-ți aducă
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383257_a_384586]
-
că... Mă rog, e ceva grav. — Vorbește. — Azi dimineață, slujitorii de la bucătării aranjau buțile de vin rezervat priorilor... așa zic ei. — Așa zic ei? După mine, Încercau să tragă o băută pe cheltuiala Comunei, hoțomanii aceia. — Așadar? Ai venit să pui În discuție sobrietatea servitorilor de la palat? — Nu. În timp ce le deplasau, așa zic ei, o bute a căzut și s-a spart. Poetul Înaintă spre om, Îndreptându-și umerii ostentativ. — Dorești un ajutor pentru curățenia din pivnițe? — Nu, firește. Bargello roșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Stejeran. Hai, mă Parnasie, că vorbești prostii! Acum lămuriți-mă și pe mine, grăi Parnasie fără să-l bage în seamă pe Stejeran - ce le trebuia lor pământ? — Era pământ bun? - se interesă Cancioc. — Pământ gras, pământ strămoșesc! - întări Parnasie. Pui un bob, din el răsare, așa, ceva de speriat! Dar de ce l-au luat, asta nu mai știu. Căzură pe gânduri. Povestea lui Parnasie îi tulburase. Chiar, ce le trebuia ălora pământ? — Fraților - șopti înfrigurat Cancioc - nu-i a bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deschizând ochii, Amada văzu în locul acelor minunății șoarecele lihnit care în fiecare noapte ieșea din gaura de lângă ușă și privea cu deznădejde spre spațiul gol al camerei lor unde nu mai căzuse o firimitură de ceva de pe vremea când era pui. Degeaba încercă apoi Amada să se viseze din nou prințesă: nu reuși. în ceea ce-o privește pe Fibbia, ea visă cam același lucru, cu deosebirea că ei nu-i plăcea să citească, așa că marchizul de Camposanpierro, ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zece ani își dădu brusc seama cât e de urât. Suferi cumplit vreo șase luni, cum numai un copil poate s-o facă, dar apoi descoperi în grădina înconjurată de garduri înalte unde era lăsat să se joace, că dacă pui răsadul de usturoi în desime dublă și-l plivești de mai multe ori, scoți o recoltă îndoită cu condiția ca pe locul acela să fi fost înainte morcovi. La paisprezece ani asistă impasibil la ivirea semnelor bărbătești pe trupul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din păduchelnițele Odorheiului, bag mîna-n foc că-i prăsit cu vreun țigan, ce să respect la el, murdăria de sub unghiile pe care și le roade tot timpul de zgîrcit ce-i? țlingușește-mă porcule, lingușește-mă că parcă văd că-mi pui iar maldărul de reviste În brațe să-ți traduc ultimele noutăți În tehnica fotografică și titlurile tablourilor expuse cine ți le găsește și de ce mă cari tu pe mine la frații Chivu și la Inter că la „Athenee Palace mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aș vrea să te menajez, ți-aș da niște bani și o casă undeva la șes, pentru cel puțin un secol de acum înainte. Vrei? În curând vei fi mare. Hai să calculăm. — Să nu calculăm nimic. Ce vrei? Mă pui să aleg? Nici vorbă. Numai că aș vrea că mă înțelegi exact. Mi-e teamă că ai să spui ce gândești. Că vrei să discutăm și eu nu am argumente. Adică am, dar nu le folosesc, pentru că nu e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fi pus ție în cârcă câteva tablouri care lipsesc de ceva vreme. Dar asta venea prea curând. Nu puteai să-ți asumi riscul să te întrebe cineva de Guthrie - fața te-ar fi trădat imediat. Așa că te-ai decis să pui la cale un furt. Ce zici de asta? Harriet a șoptit ceva ce nu am înțeles. A spus din nou: Nu am fost eu. —Fii sinceră, Harriet, am spus tăios, dacă nu ai fost tu, atunci cine? E scrisul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Locuitorii îl priveau cu neîncredere, iar pentru forțele supranaturale de aici el reprezenta o țintă. Ei, Doamne ferește, iată că ajungea să gândească la fel ca dânșii. Își alungă gândurile acestea din minte și porni spre ieșirea din sediu. Unde mai pui și observațiile așa zis părintești ale lui Pop. Pe de o parte îl înțelegea pe bătrân. Atâta fată avea și fără discuție că își dorea s-o vadă măritată înainte de a închide ochii. Acum, desigur că Pop era încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aveau câmpul negru și cu dungi paralele în față; culorile cele mai folosite erau galbenul, roșu și verdele. Catrințele se purtau cu colțul părții de deasupra ridicat. Pe dedesubt se purta o fustă din pânăză care avea la poale fie pui, fie horbotă lucrată, care se vedea pe sub catrință. Vasile Tomescu, plecat din Lunca la București, își amintește că luncașii au venit din Bucovina cu costumul lor, dar că nu sunt fotografii cu bătrânii pe care i-a apucat în viață
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ce-i drept e drept, cînd a prins a se-ncălzi, nimeni n-o mai poate opri. Ca furnalele Înalte din Viscaya. Am cîntărit teoriile termodinamice ale lui Fermín. — Prin urmare, asta faci și dumneata cu Bernarda? l-am Întrebat. Pui fierul de călcat la Încălzit? Fermín Îmi făcu din ochi. — Femeia asta e un vulcan În pragul erupției, cu un libidou de magmă Încinsă și cu o inimă de sfîntă, a zis el, lingîndu-se pe buze. Pentru a stabili o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
înscrisă în analele familiei ca o demonstrație clară a faptului că nu se pierduseră toate virtuțile rasei umane. Nu e același lucru să transporți o persoană într-o mașină, în liniște, cu meteorologia în repaus sau să fii nevoit să pui ștergătoarele de parbriz să lucreze ca nebunele ca să îndepărteze perdelele de apă care cădeau din cer. O problemă gravă, care avea să fie minuțios dezbătută de comisie, a fost aceea pe care a pus-o în fața ei întrebarea cum aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
talentul. Simțeai că pur și simplu că îți va rămâne îndatorată dacă îi vei accepta înțelegerea compătimitoare. Când, în entuziasmul tinereții mele, am comentat acest lucru față de Rose Waterford ea mi-a spus: — Laptele e foarte gustos, mai ales dacă pui și o picătură de coniac în el, dar vaca domestică se bucură din plin să scape de el. Un uger umflat e foarte incomod. Rose Waterford avea o limbă ascuțită. Nimeni nu era în stare să spună răutăți mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
coloane, acuma, nici nu mai primesc pe oricine, selectez, odată, am avut un client din Chitila, unul din lumea interlopă, și-am zis că nu-mi mai trebuie o mie de ani, își pierduse orice contact cu chiloții, mie-mi pui ghiuvetăăă, striga, avea impresia că trebuie să-i stau la picior, nu pot lucra cu ăștia, au bani și, de fapt, vor pedigri, să creadă lumea că sunt sânge albastru, n-au apucat să se împace cu persoana lor, nu știu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de ce te joci cu bărbații? ROSALIND (Înclinându-se conspirativ spre el): De dragul primului moment, când bărbatul este vrăjit. Există o clipă... of, chiar Înainte de primul sărut o vorbă șoptită... Ceva ce merită. GILLESPIE: Și pe urmă? ROSALIND: Pe urmă Îl pui să vorbească despre el Însuși. Cât ai bate din palme, nu se mai gândește decât să rămână singur cu tine... Se Îmbufnează, nu mai luptă, nu vrea să se mai joace - Victorie! (Intră DAWSON RYDER, douăzeci și șase de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Oare trebuia să plătesc eu și consumația lui? — Ai consumat vreodată așa ceva? La Întrebarea mea, Yaguchi reacționă privind circumspect În jur, apoi Își duse degetul arătător la buze, fâcându-mi semn să tac. — Miyashita! N-ai putea să nu-mi mai pui Întrebări așa de directe? Și mai ales hai să nu discutăm despre așa ceva Într-un loc public! Ne aflam Într-o cafenea obișnuită de la marginea cartierului Setagaya Înspre zona Chofu, În care lucrau două chelnerițe care urmau cursurile unei școli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
imaginam un pui de canar zgribulit În palma mea. Nu mai țin minte când anume, dar cunoscusem pe cineva care creștea un canar. Pentru a se obișnui cu prezența oamenilor, Îl ținea cu gingășie În podul palmei Încă de când era pui și Îi dădea grăunțe pe o spatulă de bambus, Însă mai Întâi trebuia să i le Înmoaie În apă călduță. Încă nu-i crescuseră penele și pipota nu-i era acoperită decât cu o membrană semitransparentă, astfel Încât se puteau zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Duminică, 11 septembrie Prefer roșiile când nu sunt încă perfect coapte. Atunci sunt dulci și tari, cu coaja netedă și rece, numai bune de salată. Dar atunci când o roșie a stat prea mult, capătă câteva riduri, devenind prea moale când pui mâna pe ea, și începe chiar să aibă un gust un pic cam acru. La fel e și cu femeile. Numai că femeia asta era poate un pic prea verde pentru mine și e posibil să fi fost prea rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
foarte mult rahatul ăsta de dispozitiv. — Și cum rămâne cu un bărbat care vrea să agațe ceva? Unde sunt toate albinuțele din orașul ăsta, acum când toate bordelurile au fost închise? — La saloanele de masaj. Dacă vrei să i-o pui unei fete, trebuie mai întâi să o lași să te frece pe spate. Kuhn - el e șeful de la M2 - nu le deranjează prea mult. Vreți să întrebați câteva curve dacă au fost nevoite să facă masaj vreunui țicnit în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
s-a întâmplat ceva rău. Kindermann privi spre Lange, care nu se mișcase, și apoi la dosarele de sub brațul meu: — Nu știu care este jocul dumitale, Herr Steininger, dacă ăsta ți-e numele real, dar cred că ai face mai bine să pui alea jos pe birou și să ridici mâinile sus, ce zici? Am pus dosarele pe birou și am început să spun ceva despre mandat, dar Reinhard Lange luase deja inițiativa, dacă așa poți să numești când ești îndeajuns de prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
VRĂJIT... Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 951 din 08 august 2013 Toate Articolele Autorului SUFLET VRĂJIT... Îmi dai prilejul să te cânt, La fiecare nouă întâlnire, Știi că nu voi putea să plâng, Poate doar de fericire. Îmi pui în inimă jăratic, Să-mi ardă dorul mai intens, Și cu un aer primăvăratic, Totul mi se face vers. Mi-ai adus cerul albastru Alungând negrii nori, Mi-ai pus în față un pilastru, Să mă sprijin uneori. Drumul meu
SUFLET VRĂJIT... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364331_a_365660]
-
Valentin Marica (aflat, și ca poet, în volum) - și cartea de publicistică „Timpul iubirilor” de Mariana Cristescu. Au citit din creațiile lor, sau doar au comentat evenimentul, poeți antologați, dar și intelectuali din public: doamnele Mariana Cristescu, Mariana Ploeșteanu, Rodica Puia, Cornelia Hetrea Jinga, Ileana Ludușan (profesoară de Limba română pentru diaspora din Roma), Violeta Petică, Rodica Lazăr, Doina Felegean, Veronica Vasilescu, domnii Lazăr Lădariu, Nicolae Băciuț, Răzvan Ducan, Mircea Dorin Istrate, pictorii Marcel Naste și Liviu Ștef, dr. Ioan Sita
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA TÂRGU MUREŞ , ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364382_a_365711]