3,620 matches
-
de șoaptele aersoanelor ce stăteau pe scaunele albe, ca de marmură, sau negre, ca lemnul de abanos. Atunci l-am văzut, pentru prima oară, pe Eminescu, discutând pe tema cimitirelor cu Sadoveanu, ce-și mânca din brici o bucată de pulpa de iepure. - Dragă, Coane Mihai, „dacă vrei să cunoști un popor, cercetează-i cimitirele”. - Ai dreptate, frate Eminescu, numai acolo, la cimitir surprinzi relația omului cu divinitatea, situarea sa față de ceea ce îl transcende, raportul dintre finitatea să și infinitatea de
AVENTURĂ ÎNTR-UN PEISAJ EPIFANIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348598_a_349927]
-
o îmbrățișare tandră și am simțit-o imediat lipindu-se toată de mine, cu sfârcurile micuțe, pe care mi le închipuiam de o roșeață delicată, produsă de apa fierbinte a dușului, cu șoldurile ei impecabile, genunchii frumoși, curbura atletică a pulpelor și curba delicată a stomacului, care se sfârșea în triunghiul blond acoperit de chiloțelul minuscul și transparent. Când a simțit pe pulpele ei calde protuberanța adamică, a scos un geamăt de plăcere și m-a strâns și mai mult în
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
o roșeață delicată, produsă de apa fierbinte a dușului, cu șoldurile ei impecabile, genunchii frumoși, curbura atletică a pulpelor și curba delicată a stomacului, care se sfârșea în triunghiul blond acoperit de chiloțelul minuscul și transparent. Când a simțit pe pulpele ei calde protuberanța adamică, a scos un geamăt de plăcere și m-a strâns și mai mult în îmbrățișarea ei... Îi simțeam dorința de a se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
amestec straniu de fragilitate și hotărâre, acea duritate a gingășiei care o făcea să plutească în alte lumi. Buzele mele explorau fiecare porțiune din frumosul său trup, nu lăsam niciun centimetru pătrat de piele nesărutat, coboram din ce în ce mai aproape de scobitura dintre pulpe, în timp ce degetele ei fremătau nerăbdătoare prin frizura mea ciufulită. Suzana, cu capul lăsat pe spate, cu gura larg deschisă, ajunsese aproape de agonie și, cu o voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
tinerei sale partenere, sărut ce-i răscolea întreaga ființă. Cu mâinile sale dibace, începu să-i descheie bluză și să o ajute să se elibereze de aceasta, urmând același traseu și fusta. Rămasă în chilot și sutien, Săndica își freca pulpele de pantalonii lui și cu mâna stângă a început să maseze umflătura din dreptul șlițului lui Mircea. Simțea cum umflătura crește, devenind din ce în ce mai învârtoșată. Începu să tragă de cureaua pantalonilor, în timp de dințișorii săi mărunți savurau dulceața buzelor cărnoase
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
a două corpuri descătușate de orice inhibiție și pudicitate. Nu mai existau taine ale preludiului care să nu fie experimentate și puse în aplicare. Întârziau cât puteau mai mult momentul cuplării, pentru că plăcerea să fie cât mai mare. Împunsăturile în pulpe, ca și mângâierile fetei pe bastonul oțelos, îi purtau pe alte tărâmuri ale plăcerilor erotice. Locul neastâmpăratelor degete, ce se jucau cu mugurelul acoperit de petecuțul de blăniță șatenă, a fost luat de vârful limbii lui Mircea care se mișca
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
pentru a încinge și mai tare interiorul și așa înfierbântat. Săndica îl trase ușor de cap, invitându-l să-i stingă arșița buzelor cu sărutările sale și să încarce cuptorul cu lemnul de esență tare ce-i lăsa urme pe pulpele picioarelor sale fine. Pătrunderea în adâncuri nu se lăsa fără urmări. Simțea cum ceva se rupea în interiorul ei, dar nu era pătrunsă de durere, ci de o adevărată plăcere divină. Senzațiile ce o cuprindeau erau de visare, de extaz și
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
O ipocrizie crasă. Iubești animalele și le vrei în libertate, poate chiar cu drept de muncă, poate și de vot deoarece și omul îl are. Dar mănânci cu plăcere o friptură de purcel, un șnițel de vițel sau chiar o pulpă de pisică. Acestea nu sunt animale? Nu mai zic de găină căreia îi sugi și oasele și te delectezi cu târtița. Și mai ieri purtai țanțoș mănuși din piele de cuțu-cuțu. Oare astăzi nu mai este rentabil să faci mănuși
INTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 8 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349854_a_351183]
-
de parcă nici nu le-am fi avut pe noi. Căldura și umiditatea cupei era dulce și primitoare, iar puful pubian electrizant. Mă cutremuram de plăcere și mă temeam să-mi grăbesc prea tare simțurile, stârnite de febrilitatea căutărilor ei printre pulpele mele. O mână fină și pricepută a călăuzit pe drumul plăcerilor magnifice principalul pion al simțurilor ajunse la paroxism. Corpul mi se încorda. Dacă ai fi încercat atunci să înfigi un ac în el, cu siguranță nu ar fi pătruns
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
putea... Nu-i ascultam vorbele, ci chemarea instinctuală. Flămând de dragoste, începeam să uit de mine, pierdeam noțiunea timpului, o sărutam îndelung, îi mușcam cu nesaț buzele subțiri, dând asediu prin sărutări prelungi, coborând din ce în ce mai jos, spre abdomen, apoi printre pulpele sale Simțeam relaxarea corpului său la atingerea gurii și a mâinilor mele grăbite și poziționarea lui cât mai comodă pe spate, cu picioarele răsfirate pe pătură. Era deschisă total, aștepta doar primirea plăcerilor. Încă ne mai jucam prin mângâieri și
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
mâna fremătând de nerăbdare i-am scos petecuțul de material, care stătea în calea dorințelor vizibil manifestate de amândoi, slipul meu având acelaș destin. Perișoarele sale coapte și tari la pipăit erau preocuparea buzelor mele și a mâinilor, iar printre pulpele sale bronzate ușor își făcea loc flămânzenia pământului... Căldura cavității și umezeala m-a făcut să tresalt de bucurie, mai ales atunci când am auzit oftatul partenerei și am simțit strângerea drăgăstoasă a brațelor ei. Nu pot descrie ce se întâmpla
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
care imperiul nu-i mai cunoaște sunt inofensivi Macro! Iar asta înseamnă că imperiul e mai puternic decât acești zei! Iar împăratul... ce este? dacă nu cumva un zeu coborât pe pământ? Macro care se servise până atunci cu o pulpă de pui se opri și păru a se gândi la cele spuse. -Cum spui ilustre! Știi bine că te voi susține! Caligula dădu pe gât vinul dintr-o cupă strălucitoare. -Voi avea nevoie de tine Macro cât de curând, însă
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 4 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348156_a_349485]
-
otravă ar rezolva problema. Ah! unde ești Livia Drusilla? De ar mai fi trăit câțiva ani bătrâna ... -Nici eu nu cred că Tiberius vă dorește pe amândoi la cârma imperiului, spuse Macro gesticulând prin aer cu ce mai rămăsese din pulpă. Bătrâna Livia într-adevăr ar fi fost acum de neprețuit dacă mai trăia. Păi nu ea la curățat pe bătrânul Octavian cu smochinele și pe Germanicus... -Destul! se răsti Caligula. Cine ești tu să spui asemenea lucruri?! -Iertare ilustre...dar
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 4 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348156_a_349485]
-
pe acolo Să ascultre guguștucul într-un concert pe post de solo. Eu stau și pun umărul să-ndrept ziua, mai pun măduvă în coloană de lumină și beau mustul din via ce-și fierbe seva în cană. Privesc la pulpele femeii visând la sânii nopții copți în palmă , cu gândul acesta îndrept coloana zilei ce devine înaltă și calmă. Mă dor umerii... Am adunat, Doamne, am adunat Mulți ani pe crucea vieții mele De mă dor umerii cerului înstelat Și
MAREA CU SAREA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348226_a_349555]
-
ea și o posedă cu toată sălbăticia de care era în stare. Nu sesiză că Săndica nu are nici o reacție la tot ce se întâmpla cu ea. O mușca cu sălbăticie și se repezea cu forță și cu ură între pulpele sale. Când își slobozi tot fluidul în cavitatea inertă a fetei, parcă se rupeau bolțile cerului deasupra sa. Se ridică, își încheie liniștit șlițul pantalonilor și îi spuse cu năduf: - Nu era mai bine dacă o făceai de plăcere? Până la
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
Acasa > Stihuri > Momente > DE-O VIAȚĂ EU TOT URC GOLGOTA... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 736 din 05 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului De-o viață eu tot urc Golgota, Călcând pe poale redingota; Îmi curge sângele din pulpă Și mă întreb de am vreo culpă. Tot sui și vârful e în ceață; Abia-l văd dis-de-dimineață. La prânz sunt mistuit de sete Și vrea Morgana să mă-mbete. Adorm, spre seară, din picioare, Cu o creang ă , -n
DE-O VIAŢĂ EU TOT URC GOLGOTA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350205_a_351534]
-
se lăsau pe bluză împingând-o către în jos, părând a fi mai mari decât în realitate. Fusta era săltată și prinsă cu poalele la brâu, astfel că picioarele i se dezgoleau mult peste nivelul genunchilor, lăsând a se vedea pulpele netede, cu carnea tare sub pielea ce-i lucea ca abanosul, în timp ce se târa cu genunchii pe fiecare metru pătrat în parte. Mișu rămăsese cu privirile ațintite pe bazinul fetei. Nu-i venea să creadă că mijlocul ei poate fi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
el, găseau suficiente metode de a-și scurta cât mai mult sarafanele ridicându-le în talie cu ajutorul unor centuri și curelușe, iar când erau scoase la tablă, căutau să scrie cât mai sus pentru a-și dezgoli și mai mult pulpele apetisante. Mircea era amuzat de aceste trucuri feminine ale elevelor și se făcea că nu observă interesul lor de a-i atrage ostentativ atenția. Acum nu se putea gândi la ghidușiile elevelor, ci la necazul iubitei. A început să analizeze
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
nu-l scape din „hățuri” în șanțurile de pe ambele părți ale șoselei. Cei doi tineri se tot înghesuiau unul în celălalt, iar Săndica, aflată între cei doi bărbați, îmbrăcată într-o fusta scurtă, lăsând la vedere două picioare frumoase, cu pulpele apetisante, mereu cădea peste tânărul inginer agronom sau „scăpa” mâna pe picioarele acestuia încercând să se „sprijine”. Nea Cârâc trăgea cu coada ochiului și mustăcea vesel, începând să-și dea seama de jocul tinerei tehniciene. Parcă era o pisicuță care
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
o rochie vaporoasă, de zefir. Trecea de la un om la altul, în ochi adânci furând zâmbete, vise, să le ascundă în ani neașezați la rând în calendar. Rochia vaporoasă flutura peste chipuri în valuri Alergam să prind clipele, atinse de pulpele ei, metafore bronzate, multe mi se spărgeau în amintiri, începutul versului nu își găsea locul și titlul nu avea rădăcini îi e dor poeziei de valurile mării, dar azi... în valurile străzii înotând într-o mare de ochi, cu valuri
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
de lângă Florin, mutându-l în față, alături de Cati, eleva cea mai sobră din clasă și poate din tot liceul. * Cati nu mai înțelegea nimic și pe deasupra se simțea destul de tulburată. Simțise doar că poalele sarafanului îi sunt trase, constatase ca pulpele îi fuseseră dezgolite, era cât pe ce să scoată un strigăt dar nu o făcuse deoarece nimeni, nici măcar colegul de bancă, nu observase situația jenantă în care se afla. Își frământa mintea să descopere cum de putuse să se întâmple
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CĂȚELUL PĂMÂNTULUI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 758 din 27 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Ruginește într-un sălaș închis el, cățelul pământului nu mai latră la stele plânge de singurătate. Admiră pe furiș pulpele femeii, nu-i crede cuvintele, urmărește cum se îmbracă cu haine roase de invidii. Când timpu-i fuge de sub picioare de-l face să mârâie se umple cu masca preaplinului de golul e tot mai întins. Ascuns de lumina din care
CĂŢELUL PĂMÂNTULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364858_a_366187]
-
să vină la mine?”. Până la urmă el îndrăzni să rupă tăcerea. - Ce faci spre seară Maria? - Nimic deosebit! - Atunci să facem amândoi ceva ... deosebit! Te invit pe la mine, la un ceai. Ce zici? - Cu mare plăcere. Sorin, înseninat, îi privi pulpele frumos rotunjite și sânii ca două piersici coapte. „Arată bine. Ca Femeia la 40 de ani, a lui Balzac...”. La rândul ei, Maria îl privea pe sub sprâncene. „Nu arată a fi așa de bătrân. Cred că mai poate ... El se
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
Ca Femeia la 40 de ani, a lui Balzac...”. La rândul ei, Maria îl privea pe sub sprâncene. „Nu arată a fi așa de bătrân. Cred că mai poate ... El se întinse pe cearceaf atingându-i, ca din întâmplare, cu genunchiul pulpa piciorului stâng. Un fior plăcut îi străbătu tot corpul. „De mult n-am mai simți o astfel de plăcere!”. Ea, își ridică piciorul, ștrengărește, și-l puse peste piciorul lui. „Ce plăcut e să-l ating”. - Ești pensioner? Îl întrebă
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
și a venit apoi încet cu el între pi- cioarele mele. În timp ce-l mângâiam, și-a ridi- cat capul spre fața mea și apoi și-a ridicat și laba piciorului drept din față, pe care mi-a pus-o pe pulpa piciorului meu stâng. Eu i-am prins-o cu mâna stângă, în timp ce cu dreapta am continuat să-l mângâi pe cap. - Așa! Acuș du-te șî adăi un bruș de mămăligă șî dă-i să mânce - mi-a mai zis
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]