5,835 matches
-
fără casă, adică fără un adăpost unde să se poată ascunde de toți cei ce l-ar fi putut recunoaște. Îi lipsea și doamna Purvis, care-i aducea În fiecare dimineață ceaiul; se obișnuise să-și măsoare zilele cu ea; punctate de bătăile ei În ușă, acestea se scurgeau lin spre deznodămîntul lor firesc - moarte, iertare, pedeapsă sau pace. Îi lipseau și cărțile, David Copperfield și Magazinul de rarități; nu-și mai putea Îndrepta mila asupra suferințelor fictive ale micuței Nell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acrișor, poate pentru că asta îți sugerează cuvântul cu sonoritatea lui, poate pentru că în simfonia mirosurilor, a gusturilor și a cuvintelor simți nevoia unei note acrișoare. Tăvălind carnea tocată prin făina amestecată cu ou, brațele roșii și zdravene ale lui Brigd, punctate de pistrui aurii, se acoperă cu o pulbere albă și cu fărâme de carne crudă. De câte ori pieptul ei se ridică în sus și în jos deasupra mesei de marmură, poalele fustei ei se ridică în spate cu câțiva centimetri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
gata de plecare. Va duce cu sine Pe covorul de frunze luminate de lună de Takakumi Ikoka, ca să-l citească în timpul călătoriei. Pe covorul de frunze luminate de lună Frunzele de ginkgo-biloba cădeau ca o ploaie măruntă de pe crengi și punctau cu galben pajiștea. Eu mă plimbam cu domnul Okeda pe cărarea de pietre netede. Am spus că aș fi vrut să separ perceperea fiecărei frunze de ginkgo de perceperea tuturor celorlalte, dar mă întrebam dacă ar fi fost cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Flash. Dă-mi o față. Răspunsul lui Brandy era pălărioare cu văluri. Și pălării mari cu văluri. Pălării turtite și pălării țuguiate tivite de jur-împrejur cu nori de tul și tifon. Mătase de parașută sau crep greu sau plasă deasă punctată de pompoane cu șnururi. — Cel mai plictisitor lucru din lume, zice Brandy, e nuditatea. Al doilea cel mai plictisitor lucru, zice ea, e sinceritatea. — Gândește-te la asta ca la o ațâțare. E lenjerie pentru cap, zice. O cămașă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
celălalt. Înăuntrul ruinelor, terenul e plat și stâncos, acoperit cu cioburi de sticlă și iarbă aspră de pomărie. În jurul nostru, în toate direcțiile, mai puțin spre drumul care urcă, laturile dealului Rocky Butte sunt costișe stâncoase înălțându-se de la harta punctată de lumina felinarelor. Te-ai putea sufoca de atâta tăcere. Ce ne trebuie nouă e-un loc unde să stăm. Până să-mi dau seama ce-o să se întâmple după. Până reușim să strângem niște bani. Avem două, poate trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
În plus, incongruența celor două concepte. Deși el căuta să tempereze acel „sau‑sau“ kierkegaardian, exemple din istoria ideilor și Îndeosebi din literatură vor dovedi că dilema era aproape insurmontabilă. „Arta este creația vanității, iar morala este absența vanității“, va puncta el În mai multe rânduri tălmăcind biografii de titani, de la regele David până la Juda Halevi și Solomon Ibn Gabirol. Gruparea În fruntea căreia se va afla Ben Haas (după unii fiiind vorba de cinci persoane, după alții de șapte) Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
până acum ascultase în tăcere, dintr-un colț al imensei încăperi. Ce-o să se-ntâmple dacă se-ntorc și ne-atacă din nou? — O să fim nimiciți, răspunse RoonuíRoonuí fără ocolișuri. Un pret cam mare pentru onoare... — Onoarea n-are preț, punctă, fără drept de apel, Roonuí-Roonuí. E vorba de totul sau nimic. Hiro Tavaeárii făcu un semn cum că discuția este încheiată și concluziona cu voce gravă: Să ridice mâna cei care sunt de părere să uităm incidentul și să începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
te căsătorești cu mine? — Până atunci o să fiu prea bătrână ca să mai pot avea copii, răspunse ea, în timp ce-i urma, cu degetul, curbă buzelor. Dar daca Miti Matái te accepta că discipol, am s-o fac. —E o promisiune? — Da, punctă Maiana cu fermitate. Și Taaroa să mă facă să mă-ngraș că o scroafa dacă nu mă voi ține de cuvânt. —Și ai să-mi fii fidelă chiar dacă va trebui să petrec luni întregi pe mare? — Știi ce pedeapsă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tapú Tetuanúi. Cea care spune că nici un tânăr care nu a fost inițiat nu poate fi trimis la război, îi aminti regentul. Iar această lege este chiar mai veche decât cealaltă. — Dar în cazul acesta nu ne trimiteți la război, punctă cu șiretenie băiatul. După spusele Omului-Memorie, legea prevede că un război între insule începe doar după ce s-au încheiat trei luni de negocieri pentru pace. Își arată dinții, într-un zâmbet discret, ca de iepure. Și din câte știu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu violența dinspre tribord, făcând că nava să devieze atât de tare către vest, încât deseori nici nu era nevoie să vâslească pentru a observa că înaintau cu o viteză considerabilă. Nu trebuie să ne lăsăm înșelați de acest curent, punctă totuși Navigatorul-Căpitan. Este adevărat că acum ne poartă către vest, dar de cum am slabi vigilenta, ne-ar putea împinge către sud, ceea ce ne-ar îndepărta de obiectivul nostru, care se află la nordvest. Peste câteva zile va trebui să începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
celor mai mari călduri, după care vor începe iarăși să scadă. Se părea că acum își punea pentru prima oara această problemă. S-ar putea ca, navigând spre nord, să dăm iarăși de frig. — Ar fi de-a dreptul absurd, punctă RoonuíRoonuí. Ar fi ca si cum am accepta că deasupra lumii noastre ar exista încă una, pusă invers, în care susul e jos, iar josul e sus. Nu era nici locul, nici momentul pentru ca niște oameni care nici măcar nu știau cu precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prăbușit în ocean, foarte aproape de Bora Bora, ridicând nori de stropi în momentul impactului. Poate că dacă ar fi căzut pe insulă, acum am fi avut și noi cuțite și oale, argumenta grăsanul. — Sau poate că ar fi distrus-o, punctă, ironic, Roonuí-Roonuí. Eu sunt de acord cu Miti Matái, si anume ca nu sunt zei. Sunt niște simpli oameni, chiar niște oameni foarte murdări. Noi trebuie să-i ajutăm și apoi să ne vedem de drum. Hotărâră așadar, de comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ar încăpea, s-ar vedea. — Exact asta este ceea ce vreau să creadă, răspunse. Te-Onó n-ar bănui niciodată că într-un loc atât de mic se ascunde o navă atât de mare. Și cum vrei s-o ascunzi? — Demontându-o, punctă Miti Matái. Ei caută un catamaran mare, însă noi o s-ascundem o carena într-o parte și una în altă parte. Se puseră pe treabă, grăbindu-se mai mult ca niciodată. Traseră catamaranul pe plajă insuliței, unde dulgherul și ajutoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
detalii și informații tehnologice specializate, care pot fi citite sau ignorate. Nu am insistat asupra particularităților unor aparate sau procese tehnice, deoarece uzura morală a tehnologiei fotografice, mai ales a celei digitale, este din ce în ce mai ridicată. Pe cât posibil, am încercat să punctez principiile general valabile care guvernează acest domeniu, considerând că cititorul va reuși astfel să înțeleagă tehnica și tehnologiile fotografice. Am încercat să includ o bogată documentație de imagine care, sper, va ajuta la asimilarea mai ușoară a informațiilor. Sunt conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
-se de mirosul de mâncare care-o îmbolnăvea pe ea și prin extindere, ca de obicei, pe toată familia ei. Se coborî până la a-i lua oglinda de pe perete, cine știe în urma căror asociații create de mintea ei bolnavă. Ca să puncteze caracterul infect cu care o împovărase mama natură ori poate mama ce-i dăduse viață și apoi o abandonase, avea momente când renunța la calitatea de șefă și se reîntorcea la cea de prietenă. Se apropia, mieroasă, de Luana și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atât de sinceră și profundă ca a lui Escu nici un alt bărbat nu era în stare. Dar Noia fusese alegerea Luanei și femeia o lua ca atare. Educată, inteligentă și bine intenționată, Iuliana nu intra în amănunte. Ea dorea să puncteze doar faptul că Luana avea nevoie de atenție și iubire. Tânjea după vorbe de alint și tandrețe. Încerca să-l facă să înțeleagă că orice ar fi oferit acestei femei nimic nu valora mai mult decât un gest de mângâiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un vis, până când s-a lovit cu botul de tablă și a căzut. Albeața tundrei canadiene a ieșit pe geam Într-un zbor arcuit, În sus, spre lumina prăfoasă; iar suprafața tăcută a Oceanului Pacific, pe care Adam Îl iubea nespus, punctată de insule (Fiji? Tahiti?), zăcea pe pardo seala crăpată de ciment, În așteptarea cuiva care s-o calce-n picioare. La sfârșitul acelei prime zile de școală n-a mai fost În stare să se Întoarcă până acasă pe bicicletă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Ministru important. Imediat, ministrul Hartono. Telefonați imediat biroul lui confirmare. Soldatul a râs și dinții i-au strălucit În soare. — Hartono, Hartono! a strigat el la ceilalți, repetând numele de câteva ori. Margaret i-a auzit râzând În valuri staccato, punctate de o tuse tabacică. Omul de care vorbiți, omul care-i marioneta voastră mizerabilă, coruptă, nu mai e ministru. Nu mai e unul dintre ăia care lucrează pentru voi. Nu crezut. Sunați ministrul Hartono imediat! Soldatul a dat din umeri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să ai Încredere În mine. Adam ar fi vrut ca durerea din piept să Înceteze. Îl făcea să se simtă slăbit, amețit și gata să izbucnească În lacrimi. I s-a părut că aude paraziții unui radio, un bâzâit neclar, punctat de voci mormăite, un fragment dintr-o arie de coloratură, știrile, ura, ura, progresăm, mândrie pentru nația noastră. I s-a făcut greață și a simțit că se clatină pe picioare. Sunetele Îi dădeau târcoale fără să le mai deslușească
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și neputința lor de a privi lumea așa cum este de fapt. Spuneți-mi, concret, ce-i puteți reproșa acestui om? Multe, răspunse vag profesorul și trase adânc din mucul țigării fără filtru. Hă, hă, hă! se auzea și vocea femeii punctând tăcerea. Anume? Voi să rămână la obiect poetul. Altă dată, când vei fi mai puțin aprins... Poetul plecase nemulțumit, după rostirea unor formule sărace de rămas bun, luând cu sine încordarea creată de vehemența limbajului său, dezvelit de învelișul spumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cotit pe șoseaua principală, au rămas în poartă cu brațele fluturând. Carmina își aminti de un sfârșit de august, culegea cei câțiva maci crescuți pe marginea cărăruii din vie, știa că este un gest inutil, că florile roșii, cu mijlocul punctat de negru, se vor muia pe lujeri închinându-se către pământ, dar voia să alcătuiască un buchet, să-și încânte privirea fie și numai pentru câteva clipe, chiar dacă pentru această dorință sacrifica atâtea plante ce împodobeau cu nuanțele lor grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bere. Haidem! Era încântat. O ducea de umăr. Pietricelele scrâșneau sub tălpile lor, făceau un zgomot asurzitor în liniștea nopții. Mirosea plăcut a beznă și a apă. Urcară trei trepte sub formă de semicerc. Acum erau sub cupola de lumină, punctată de gâze de noapte, împingeau ușa grea din stejar. În hol îi aștepta un bărbat scund și voinic, cu fața umflată de somn, Carmina își spuse că, desigur, omul acela avea probleme serioase cu rinichii, un început de chelie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ultimă reverență. Suntem în luna lui Răpciune. Adierea vântului începe să fie mai răcoroasă seara și dimineața, căldura soarelui nu ne mai mângâie atât de mult, zilele încep să se micșoreze, iar nopțile să se lungească; ici-colo vezi frunzișul copacilor punctat cu galben roșiatic. Din când în când, câte o frunză împreunată de boabele de rouă se desprinde, plutind ușor spre iarbă mirosind a răcoare. Din ce în ce mai des, cerul își plânge cu lacrimi mărunte și dese seninul pierdut al verii. În școli
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
semn de carte. Ce caută Sahia aici? N-ai nimerit, Îl sancționă prompt Grațian. Nu? se miră el. E Victor Iliu. Îți spune ceva numele ăsta? Vocea lui Grațian venea parcă din altă lume. Am citit ceva. Nu știi nimic, punctă fără milă Grațian. E regizor de film. A lui e Moara cu noroc. Nu a lui Slavici? Ești un dobitoc! tună Grațian. Nu se supără. Era obișnuit cu limbajul violent al lui Grațian. Ce face un regizor de film? Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
au trecut mai departe: nici tata mie, nici Iordan lui Brăduț. Încercase de-a surda să ne învețe, pe mine și pe Brăduț, să cîntăm la pian. Mi-a rămas în urechi rîsul scurt, tăios, din ce în ce mai tăios, cu care ne puncta neîndemînările. Pînă ne-a întors spatele, dezgustat de lipsa noastră de chemare pentru muzică. I-aș putea povesti lui Șichy că la început a fost sărutul? Sărutul acela care mi-a complicat viața? 4 iunie. De ce evenimentele vieții mele or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]