1,221 matches
-
acelea ale secutor-ilor aveau o creastă metalică. — Proculus, la ce servesc crestele de pe coifurile gladiatorilor? — Întreabă-mă asta mâine. Acum hai să ne gândim la antrenament. Dar a doua zi Valerius era prea obosit ca să vorbească. Ochii larg deschiși și pupilele dilatate dădeau o expresie pierdută chipului său bronzat, cu obrajii supți din cauza foamei și a oboselii. Trupul lui slab devenise puternic. — Valerius... Vino. După prânzul obișnuit - Valerius devoră felia de pâine de orz și bău dintr-o înghițitură carafa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sus. Sampath rămase la intrare, cu ochii bine închiși, parcă pentru a le da timp să facă trecerea de la soare la umbră. În definitiv, nu dormise în noaptea aceea și trebuia să fie deosebit de atent. Deschise pleoapele încet, permițându-le pupilelor să exploreze semiîntunericul, aerul care semăna cu umbrele, cu apele tulburi ale unei bălți. Era vară; peisajul oferea doar câtva culori șterse, iar simțurile îi erau în cea mai mare parte copleșite de întuneric și de lumină aflate într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
straturile lor de esență... astfel, malformațiile sunt radiografiate, capriciile desființate și întreaga structură arhitectonică se prăbușește pe domeniul derizoriului... Data 3, E cum se poate mai ciudat...ne-am întâlnit ieri, la galeriile de artă... o văd parcă și acum: pupila-i e învăluită într-un cafeniu aurit, care atrage mai întâi privirea printr-o aparență veselă: îți vine s-o privești, în toată splendoarea inocenței ei, mirosind proaspăt a tinerețe, a vitalitate și a fitness mental; cafeniul înflorește apoi cu
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
sânge și limfatice în subordine, și coloană vertebrală atinsă de cifoză și dantură chelită de majoritatea dinților și nări imense - care ar putea pompa aer pentru o întreagă familie și care-i devorează jumătate din față. Dar, cu toate acestea, pupila respiră pe gură, gâfâind puțin, privind gol în depărtare... o privire asemănătoare celei pe care o arunci după câteva clipe de răgaz asupra petrecerii care tocmai s-a terminat. Praful s-a așezat demult pe drum, dar vântul continuă să
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
dar vântul continuă să-i aducă, cu intermitențe, glasurile celor mici, venind de departe. Zgomotele domestice, bâzâitul automobilelor, lătrăturile - deși vii - pătrund ca sunete fade și molatice în urechea bătrânei; vocea nepoților străbate tenebrele și ajunge până la ea. Atunci realizează pupila-i ostenită că nimic din solitudinea ei tragică n-o să oprească lumea în loc si că tot ce ia rămas e puțină puritate goală... ....capătă brusc curaj, străbate strada cu toată viteza labelor ei și se oprește o clipă în fața statuii
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
ca poze într-un album - au încetat să mai simtă alunecarea, atingerile timpului... și gologanul refuză să se-arate...o fi din cauza soarelui, care poleiește vag pâcla murdară a hainelor ei, plutește în aer pe deasupra-i, se strecoară apoi în pupila tristă - gălbui, foarte palidetalând undeva, în adâncimi de suflet, câteva reflexe terne și false... și ce comoară vede el acolo, dincolo de foietajul incolor, inodor și insipid al aparențelor... dar frumosul nu ține loc de foame și soarele se retrage repede
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
nici nu mă pot gândi la asta. Belinda probabil de-abia sosise de la toaletă. Vorbea mai repede decât un glonț în mișcare, iar ochii îi ardeau, ca de obicei. Irisul îi era atât de negru încât nu-i puteam vedea pupilele, dar, dacă erau de mărimea lor normală, eu eram regina Angliei. M-am scuzat și m-am aventurat prin mulțime, dorind să fac o vizită la toaletă. Măcar acolo nu trebuia să vorbesc cu nimeni. Dar, înainte să ajung, liftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vânzare. Biserica era la câteva minute de mers pe jos. Am găsit intrarea pe lateral. Nici o matahală la intrare, doar un băiat care purta cu mândrie un tricou vopsit cu pete, o pereche de blugi evazați și o pereche de pupile inexistente. Am spus că mă aflu acolo ca să mă văd cu Tom și Alice și să-i ajut să instaleze decorul. I-au lucit ochii. I-am vorbit ferm: oi fi venit eu aici să îl văd pe Tom din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
auzit? Am Încuviințat, tremurînd. Fumero Îmi apăsa cu putere țeava revolverului În pomete. Am simțit cum Îmi taie pielea, Însă n-am Îndrăznit să clipesc. — Te Întreb pentru ultima oară. Unde-i? M-am văzut pe mine Însumi reflectat În pupilele negre ale inspectorului, care se contractau lent În timp ce apăsa cu degetul arătător pe trăgaci. — Nu-i aici. Nu l-am văzut de la prînz. Ăsta-i adevărul. Fumero rămase nemișcat preț de vreo jumătate de minut, brăzdîndu-mi fața cu revolverul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o cardiacă de celea!. O cicălea prietenește, cu accentul moldovenesc, pe care îl relua de îndată ce aveau vreo preocupare familială, dar se vedea bine că medicul Lina nu era mulțumit. Se uita în ochii Lenorei, ca și cum ar fi văzut acolo în pupilă ceva interesant, și o netezea mereu pe gât în stânga, unde vâna sta încordată subt carnea albă, grasă. Elena, totuși, nu se mișcase. Zisese numai cu glasul ei grav ca și al bronzului pendulei: ,,Mamă!" și cu oarecare nerăbdare poruncitoare - dar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
stai liniștit, prostule mic. Pran începe să suspecteze că cerșetorul a mai făcut încă o glumă cu el. Curând, îi dau drumul, doar pentru un moment, ca să se uite perplex în oglindă. Cu hainele străvezii și ochii săi mari, cu pupilele dilatate de picăturile de beladonă, nu mai seamănă deloc cu băiatul murdar, care a apărut la poarta dinspre alee. Un alt pocal de lassi special îi este pus sub nas. Scutură din cap refuzându-l, dar Balraj îi deschide gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe-o șină Niște mîngîieri aldine Și-un sărut fără vreo vină De mă duc, nu îmi priește Trenu-ntorc și-ți vin în drum Tu ai gura ce-mi sfințește Să nu doară-al tău uium Cer albastru ți-e pupila Eu măsor și socotesc Locului să-i pun șindrila Unde tot să te iubesc Și la un sfîrșit de vară Tu cu mine-ți va fi tors Fir-ar să-ți fie de gară Drum să ai numai de-ntors ... Beție
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Yehonala! Shim se lasă în genunchi și își pironește ochii în podea. Nu trebuie să fiți atât de formală. Ca sclav al Domniei Voastre, Shim nu merită un asemenea respect. Face o pauză și își ridică ochii spre genunchii mei. Pupilele care se văd doar pe jumătate îl fac să semene cu o șopârlă. Nu vreau să critic, însă ar trebui să fiți atentă, doamnă Yehonala. Ne puteți băga pe amândoi în necaz. Sunt disperată, Shim, îi zic. Te rog ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
crede, decid să-i dovedesc: — Navele străine au intrat pe gura de vărsare a fluviului Zhu Jiang și au tras în gărzile noastre din Canton, zic eu, aducându-mi aminte ce mi-a povestit tata. Majestatea Sa privește în gol, pupilele sale fixând capul de dragon sculptat care atârnă din tavan. — 27 iulie... cea mai tristă zi din viața tatălui meu, articulează el. A fost ziua în care... barbarii au distrus forțele noastre navale și au cucerit Kowloon. Împăratul își trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ți-a luat casa foc? zic eu. ― Nu! ― Și nici tu n-ai pățit nimic? A clătinat din cap și a negat mut și parcă autofas-cinat de viziunea care parcă îi trăia încă înaintea ochi-lor și îi dilata nu numai pupilele, ci și sufletul său turburat de această predispoziție care nu-l părăsise cu trecerea anilor: pornirea irezistibilă și inconștientă de a ieși din real și de a intra în lumea închipuirii în care însă începi să crezi și tu că
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
reușisem să-mi ascund destul de bine euforia în spatele meșelor căzute pe față. Dar Luke m-a tras spre el, obligându-mă să mă uit în ochii lui și, în secunda în care mi-a văzut fața, și-a dat seama. Pupilele i s-au contractat din cauza furiei și a unui alt sentiment nelămurit. Dezamăgire? —Ai luat droguri, mi-a spus el pe un ton mușcător. N-am luat, am răspuns eu făcând ochii mari. Nu mă minți, a zis el îndepărtându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
terminate cu degete lungi și ele, foarte bine delimitate, picioare care nu s-au canonit prea mult cu încălțările, și cu un mic inel argintiu pe degetul penultim. Și în întunericul de-acum îi strălucesc ochii negri, tot rotunzi, cu pupilele și irisul care nu mai lasă aproape nici un pic de alb la vedere. Gura croită pe zâmbet nu i se-nchide bine peste dinții cu strungăreață. Avea obiceiul cumva nenatural să-și muște tot timpul buzele cu dinții din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
curmezișul străzii principale, dar asta-i îngăduit în oraș de când au venit americanii), astăzi deja sunt în București. Mama e tot unde-am lăsat-o, în fotoliu cu trupul aplecat mult spre televizorul care difuzează telenovele și reluări, până când din pupilele ei micșorate chiar am impresia că or să erupă actorii latino. Să știi, dragă, că soacra lui Cami are vreo șapte telenovele pe care le urmărește, eu nici măcar asta nu-mi permit dacă sunt femeie la treabă (aici începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de ziarist, blugi cu turul jos și adidași, se instala pe scaunele de la spate. A trebuit să mă deprind să merg cu spatele spre sensul autobuzului, pentru a observa pe fața ei creolă trăsăturile aspre, nasul ascuțit, ochii mici numai pupile și mai ales faciesul pe care tunsoarea părului roșu îl face pătrățos. Pe urmă, pe măsură ce primăvara ne ia mințile, mă invadau stări de care mă credeam secătuit în anii de rutină serviciu-acasă. Stări neortodoxe, de mărturisit doar într-un fragment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
uscată. Era respectat de orășeni, pentru că făcea lucurile să meargă. Are pielea aproape prea fină pentru un bărbat. Bărbă de țap. Poartă niște ochelari cu lentile groase, cu rame aurii. În spatele ochelarilor se află o pereche de ochi de pește. Pupilele ieșite mult în afară, ca niște mingi. E subțirel și se mișcă elegant. Pe vremuri, purta o robă gri, lungă până la glezne. În timpul războiului, poartă uniforma Armatei Roșii, cu niște buzunare în plus, iar după eliberare va purta o jachetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
noroiului. Pe jos erau pietre bătătorite. Semăna cu spinarea unei țestoase uriașe. Îmi place acest chip, fața cu frunte plină. Un cap minunat. Un cap care, pentru Chiang Kai-shek, valorează milioane în aur și argint. Mă uit în ochii aceștia. Pupilele de un căprui închis. Formele și liniile seamănă cu cele ale lui Buddha. Îmi amintesc de un peisaj îndepărtat. Suprafața unei planete cu stânci cenușii, heleșteie de smarald. Pe acest chip, deslușesc o voință de neînvins. Zăresc paznicii invizibili din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Cu aceeași considerație, el luptă pentru ideile și gândurile mele și îmi mărește puterea. Lumea zice că nu zâmbește niciodată. Însă atunci când mă zărește, înflorește ca un trandafir. În dosul ochelarilor cu lentile groase, ochii lui seamănă cu niște mormoloci. Pupilele nu sunt niciodată nemișcate. Îmi zice că i-am dăruit o nouă viață. Cred că vrea să spună o scară spre raiul politic. Îmi zice că aștepta un astfel de moment de mulți ani. S-a născut ca să-și dedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Cerul meu s-a prăbușit. Jumătate de cer, Nah. Ba nu, tot cerul. Chiar că nu ești bună de nimic. Noul conducător al Chinei, Hua, seamănă la chip cu o șopârlă bătrână. Pleoapele i se închid doar pe jumătate peste pupile, dându-i o expresie somnoroasă. Costumul lui gri îl copiază pe cel al lui Mao. Stă țeapăn, cu un zâmbet înghețat pe față. Când Doamna Mao pune testamentul la îndoială, el scoate din buzunarul de la piept un sul de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
instructorul fèce gestul acela grèitor, pe care, de obicei, când sunt în terenul de operațiuni îl fac soldații din trupele de asalt, atunci când, din precauții lesne de înțeles nu pot vorbi, îndreptându-și, ușor îndepèrtate, arètètorul și degetul mijlociu, înspre pupilele ochilor, Concentreazè-te! Fii cu ochii în patru! Vegheazè! Vorbește bèrbètește cu mine! O.k.! Matei dè mut din cap, semn cè a inteles limbajul grèitor al instructorului, La prima mișcare greșitè te trag pe dreapta! De acord! apoi, ca și cum ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
șuvițele de sânge prelingându-se din colțul buzelor, din nări și ochii care Încă mai priveau din fața Încremenită. — Te doare? Te doare? Te doare? Și, undeva, Încă mai sclipind, Înțelegătoare, lumina cât un vârf de ac. Încă mai licărind, fumegos, pupila strânsă, concentrată, ca un vârf de ac. Te doare? Te doare? să strig. Și lumina, cât un vârf de ac, pâlpâind deodată intens, ce altceva să-mi răspundă decât: — Eu mă duc sub pământ și tu ai să mergi sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]