8,125 matches
-
se mai vedeau numerile porților - / Noi visam în seara aceia/ Culorile și tăcerile morților." Un aici nu mai stă nimeni/ De douăzeci de ani, poate cea mai firesc-cutremurătoare declarație de absență din toată poezia noastră, diluat în crochiuri de tîrg pustiu, de oameni care visează visurile goale, neîmplinite, ale altora. Oboseala, aceea care stăpînește somnul zvîrcolit, răstignire palidă între un vis care nu te ia și o veghe care nu te lasă, e peste tot în Vedenii. Tîrîtă ca un blazon
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
își aprinde o țigară și începe să condamne poporul român pentru lipsa credinței, apoi îi înjură pe italieni. Probabil, când încă era lucid, un italian l-a supărat rău. Controlorii? Oameni amărâți, ca noi. Ne înțelegem Sală de așteptare este pustie. Trec prin ea și ajung la peron. Aici, doar câțiva călători care așteaptă trenul către Fetești. Printre ei și Marcel, un bărbat în vârstă de 40 de ani, venit la București pentru a vinde legume. Cară o sacoșă mare cu
Povești din gara uitată a Capitalei. Reportaj by Nae Catalin () [Corola-journal/Journalistic/81243_a_82568]
-
garează. Un tren cu vagoane obosite și vechi și controlori îmbrăcați în haine decolorate. Oamenii încep să urce, navetiștii din cârciumă dau pe gât ultima gură de bere, spun un „doamne-ajută” și se duc în tren. Gara Obor rămâne iarăși pustie, iar ploaia începe să cadă.
Povești din gara uitată a Capitalei. Reportaj by Nae Catalin () [Corola-journal/Journalistic/81243_a_82568]
-
Cristian Teodorescu A doua zi după ce a deschis restaurantul, Fănică s-a dus la plimbare pe jos, prin oraș. Era după amiază, frig și plouase. Pe strada principală, cam pustiu. Polițistul Pomenea care își făcea rondul, niște cîini, un căruțaș cu lemne, cîțiva copii care se întorceau de la școală și un bărbat în costum de vînător, într-o birjă. Hotelul Traian, prăvălii mici, o farmacie, două brutării la cîteva sute
Clauzele contractului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8133_a_9458]
-
pe toți ceilalți pământeni: Cât de năprasnic se dezlănțuise nisipul: vastă, roata lui cu flăcări reci de platină mușca din mare și uscat deopotrivă. El e mișcarea! am strigat, el - tăvălugul ce modelează fața lumii. Plaja e amintirea unui alb pustiu, ori prevestirea lui. De sus, cu soarele, priveam cum oamenii erau purtați amețitor pe banda lată de nisipuri, fără istovire, în generații-fulgere, pe când de o parte și de alta, marea și țărmul așteptau în nemișcare. Mișcarea generală este inversă față de
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
atâta din gândirea și simțirea mea încât a mai spune una și alta îmi pare, dacă nu inutil, măcar abuziv. Este și cazul unui imn al insomniei ca Geneză a lumilor, Cosmogonie: Iată, oprită în eter, insomnia ca o oglindă pustie suind din infern; insomnia - cheag de timp adunat în drum către spasmele inimii. Oricare zi are o clipă a ei când viața și-aduce aminte, cu insomnie, de frica nașterii mele. Zeul cel singur umblă prin univers, se fecundează lacom
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
să imprime filmului ei această impresie de infrarealitate. Frontiera dintre cele două lumi s-a dizolvat ușor, există laitmotive ale partiturii fiecăruia, pentru Ovidiu este o fată tunsă chilug cu aspect de androgin (Laura Iancu) care fie aleargă pe străzi pustii, de cartier mizer, fie dansează pe ritmuri house, o fată la care nu ajunge niciodată încât în cele din urmă nici nu ai certitudinea că ea există cu adevărat. Faptul că Yumi este lesbiană, Dani este homosexual, Ovidiu se prezintă
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
oraș. E o sintaxă a vieții în spatele rotocoalelor multicolore de materie visată, subtile declarații ale dragostei, una: "va trebui să distrug singur ceea ce am iubit împreună/ și mai ales va trebui să te miști liberă/ când voi traversa orașul acesta pustiu/ în frumosul meu costum de scafandru." (Singură și imobilă). Paradoxala mobilitate a perechii. Iată obiectele, rău-voitoarele obiecte, cotropind spațiul visului, acele obiecte care, în somn, ne rup spinările și ne străpung privirile, desfăcîndu-le în jerbe de viziuni colorate: "Legat de
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
Penelopa, prințesa Repede-Repede este pețită de făpturi apocaliptice din lumea basmului. Înfocatele asalturi nu duc însă la niciun rezultat, pentru că armele ei de apărare, imaginate de Emil Brumaru, sunt infailibile: "A fost odată o prințesă,/ Repede-Repede-o chema,/ Într-un castel pustiu trăia,/ Veșnic întinsă-n catifea/ Sub baldachinul ce i-l țese/ Păianjenul zis Tra-la-la!/ Veneau balauri s-o pețească/ Și cârduri lungi de zmei urâți/ Din țara Marelui Nagâț,/ Dar ea-i primea făcând fâț-fâț/ Din coapsa-i alb dumnezeiască
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
în aparent simpla descriere a unei zile de vară toridă, la cîmp, unde nu se întîmplă nimic, dar unde neliniștea pîndește: "E zi de Duminică, grînele sunt strînse și duse, pusta și șesul în lung și în lat e o pustie deșară, închisă din toate părțile între valuri de apă, ridicate de arșița soarelui de miazăzi în văzduh. Pe ici, pe acolo se ivesc, mai pe aproape, mai pe departe, cîte un copac, cîte o cumpănă de puț, cîte o casă
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
gaura pusă-n margine de drum, se pune-n două labe, se uită ca o păpușă isteață împregiur și iar - vîșc! intră la adăpost. în vîrful cumpenei de la puț șade o cioară pribegită și cîrîie din cînd în cînd a pustiu. (Pădureanca). Astfel continuă desfășurarea acestei capodopere a lui Slavici, nuvelă cu morți violente cu încleștări, cu suferințe umane nesfîrșite, dar cu un ritm lent și grav. în Pădureanca nimeni nu se grăbește și totul are un aer hieratic, de basm
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
câinii morți erau pitbulli, parțial arși, cu urme de mușcături adânci pe corp. În urmă cu câteva luni, când Lacul Tei era încă secat, mergând pe mal, pe partea dinspre linia tramvaiului 16 și 36, am intrat pe un teren pustiu, un teren viran. Am parcurs o distanță de aproximativ 30 de metri. Pe fundul lacului secat, era un rottweiler mort cu urme de mușcături. S-a mai întâmplat ca trecând prin zonă să mai văd așa ceva. La aproximativ 50 de
Au fost câini de luptă în Parcul Tei. Mărturie FOTO și VIDEO by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/70799_a_72124]
-
vreo cinci centimetri. Am astăzi un spirit de observație foarte ascuțit. Ca un copil, cred că mâine, alături de Anul Nou, va veni ceva foarte nou și foarte important. Dacă nu pentru țară, măcar pentru mine. Însă cheiul Yaltei e aproape pustiu. Nu, desigur, mai sunt trecători. Dar la lumina slabă, pâlpâitoare, a felinarelor aproape că nu se văd. Probabil și aici a ajuns electricitatea ieftină. Mă plimb cu Maia agale, la braț. Am o dispoziție de ștrengar. De fapt, e de
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
Antarctica, cel mai rece și mai pustiu loc de pe Pământ, cu munți sterpi îngropați într-un strat de gheață de 3000 de metri, unde vânturile înghețate ce bat săptămâni la rând de-a lungul țărmurilor desprind ghețarii de țărm, a cunoscut și vremuri mai calde. autor: Iulia
Antarctica, un fost paradis tropical. Istoria se poate repeta () [Corola-journal/Journalistic/69469_a_70794]
-
cad stâlpii subțiri de telegraf/Ale căror fire au strania înfățișare a unei parafe” (Verlaine). Tema drumurilor de fier o regăsim și în opera unor scriitori români. În 1870, Vasile Alecsandri evoca în poezia „Bărăganul” celebra câmpie munteană, pe-atunci pustie, întrezărindu-i „ziua glorioasă” când trenul „va goni pustietatea”, va face să dispară „vecinica-i tăcere”. Către sfârșitul secolului al XIX-lea (1886), Nicu Dăreanu, eroul unei nuvele cu același titlu semnată de Al. Macedonski, imaginează o locomotivă care, fără
Agenda2005-50-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284493_a_285822]
-
senin. Urma apoi copierea prin presarea matriței pe un suport de hârtie, asemenea tipăririi ziarelor. Expunerea lentă, considerată realizabilă atunci într-un timp foarte scurt, genera însă deformarea realității. Străzile Parisului, chiar și la oră de vârf, apăreau în întregime pustii. În anul 1848, Felix Tournachon, cunoscut sub numele de Nadar, se aventurează cu aparatul într-un balon ce survola Parisul obținând prima fotografie aeriană. Primul Daugerotip apare, pentru prima dată în România, la Academia Mihăileană din Iași, iar ulterior la
Agenda2006-21-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284990_a_286319]
-
cărui nume era Ioan, ca să mărturisească despre Lumină“; iar Lumina era Dumnezeu - Omul Iisus Hristos. Sfântul Ioan Botezătorul și-a început misiunea sa la vârsta de 30 de ani, după ce până la această dată a trăit și s-a prefătit în pustia Iudeei. Ieșind la predică, a venit în împrejurimile Iordanului și vorbea de „botezul pocăinței“ pentru iertarea păcatelor: „Faceți roade vrednice de pocăință! Eu vă botez cu apă, iar Iisus vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc! La el
Agenda2006-01-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284602_a_285931]
-
a venit Iisus din Galileea și a fost botezat, auzindu-se glas din Cer: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru care bine am voit“ (Luca 3, 1-3). De acum învățăturile sale nu mai erau „glasul celui ce strigă în pustie“; lumea ținea doar seama de ele, căci venise „plinirea vremii“! Dar, glasul său răsună și azi, prin vocea Bisericii, care ne cheamă la viață curată, atrăgându-ne cu luare aminte asupra faptelor noastre. Preot HORIA ȚÂRU loto-prono Lista privind valoarea
Agenda2006-01-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284602_a_285931]
-
tulburat. Cineva l-a atenționat: „Iată, toți se duc după El“. Ioan a spus: „Se cuvine ca El să crească, iar eu să mă micșorez“ (Ioan 3, 30). Se cuvenea, pentru că el a fost doar glasul celui ce striga în pustie: „Gătiți calea Domnului; drepte faceți cărările Lui“ (Ioan 1, 23). Nu numai că avea smerenie autentică, lăuntrică, sufletească, însă ea se răsfrângea și-n modul lui de a se purta, de a fi, de a se manifesta în exterior. „Iar
Agenda2006-25-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/285086_a_286415]
-
am culcat obrazul. În grădina ta am auzit prima dată Vocea dulce de fetiță a mamei, Glasul puternic al bunicului Sfârâitul fusului Învârtit de degetele bunicii. Mă rog În genunchi, iartă-mă. Ai plecat În lume și m-ai lăsat pustie, Cu singurătatea măcinându-mi zidurile Cu necunoscuți, siluindu-mă. Străinule! Ucigașul pădurii Străinul cu fața lată Cu nume de iarbă verde Urcat În scrânciobul puternicilor zilei A pus drujbele pe pădurile Almăjului. Sub fierul necruțător cad gemând, Ca niște ostași
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
ce am făcut, ce aveți cu noi? Femeile Își frâng mâinile, Își smulg părul din cap Se cântă ca după mort, copii plâng, câinii urlă a jale Bărbații privesc spre soldați, muți, ca de piatră. În urma lor casele rămân triste, pustii,blestemate. La școală ni se spune: au fost luați chiaburii, dușmanii poporului, uneltele anglo-americanilor, și duși În Bărăgan. Noi tăcem. Acasă ni s-a spus să nu vorbim Chiaburii, dușmanii poporului, sunt neamurile noastre. Lapte de bic Străbunica mea se
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
cu ochii la casele în care simțeai parfumul vienez, grația acum aproape stinsă a Împărătesei Sissi, al cărei duh continua să plutească la doar câteva sute de kilometri spre Vest. Îmi imaginez lungile după-amieze de duminică, încremenirea contondentă a străzilor pustii, tăcerea germanicoungurească a puținilor trecători ce spărgeau tabuul somnului de după- amiază, o văd glumind cu alte fete polono-evreice, șușotind și râzând. O văd copleșită de melancolie, dar revenindu- și repede și privindu-te intens în ochi, uimit-întrebătoare, cu zâmbetul
„Mai puțin rău“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3895_a_5220]
-
oferi decît reveriile livrești: Țăndărei, sub numele de Huzurei, constituie miezul romanelor Mai mult ca perfectul (1984), Natura lucrurilor (1986), Pontice (1987), Geamlîc (1988) și, postum, Între timp (1990). Ce e Huzurei - Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie, cu oameni lingavi, mereu nădușiți de căldură, mișcîndu-se alene de la o cârciumă la alta, printre muște, ghiozuri și închinîndu-se zeiței atotputernice care este siesta: „la diuseor dă la vi!” - iată ce caută și, culmea!, găsesc cei din
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
trei ani peste mână cu lingura, se prăbușeșe în lacrimi pe canapeaua din sufragerie, izbindu-și pântecul cu pumnii. În Sfoara, o tânără femeie călătorește cu trenul de la Timișoara la Pitești tocmai în noaptea de Anul Nou. Trenul neîncălzit și pustiu, controlorul burdihănos și excesiv de familiar cu pasagera sunt alte elemente ce alcătuiesc această frescă din bucăți a comunismului românesc. În Ace de siguranță, doi studenți prind ocazia de a petrece prima lor noapte împreună. Frapează aici precizia detaliului de decor
Nostalgice by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4302_a_5627]
-
o poezie vrednică, gospodărească, așa cum va fi, de multe ori, a lui Arghezi. O poezie care vrea să simtă și să spună lucrul făcându- se. Temeinic. „Măsor, cioplesc, înnădesc și curm” sunt verbe ale construcției, într-un cartier pe atunci pustiu, dar sunt, la fel de bine, crezuri literare. Care mai bună dovadă că și vorbele trebuie potrivite asemeni șipcilor care se îmbină într-o construcție? Ce mai limpede probă că meșteșugarul Arghezi, acela din artele poetice, nu este nici o clipă ipocrit? Dimpotrivă
Poet și editor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4309_a_5634]