3,728 matches
-
qigong-ul. Apoi, cu sinceritatea care o caracteriza, clătină încet din cap: da, și eu am nevoie de tine, și eu am nevoie să te ajut, poate așa mă ajut și pe mine, căci doamne, în sufletul meu e așa un pustiu și-atâta frig... Întâlnirea de la miezul zilei În liniștea zilei de duminică, orice zgomot venit de afară căpăta o rezonanță neobișnuit de vie. În scaunul cu rotile, Bart aștepta plin de încordare de parcă s-ar fi aflat în fața celui mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pentru viitorul lor, dar simțea că nu-l poate face fără ajutor ceresc. După despărțirea de Bart, ea se cufundase în muncă. Nu-și lăsase nici o clipă de răgaz, încercând din răsputeri să nu mai privească în urmă. Trec prin pustiu fără tine, spunea sufletul ei în fiecare clipă, dar își dădea silința să meargă mai departe. Se trezea devreme, nu lenevea, în timpul zilei trudea din greu, seara stătea tot aplecată asupra icoanelor, cu pensule și vopsele, silindu-se să se
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mine decât fericirea mea. Am o datorie, Bart. O, Doamne, măcar încearcă să înțelegi!... Am să trec printr-un iad fără tine! o întrerupse el, consternat. Nici mie nu o să-mi fie mai bine, replică ea. Am să trec prin pustiu fără tine! El insistă, cu aceeași figură plină de tristețe: Dar va fi un iad!... În fiecare zi, în fiecare clipă! Care este atunci sensul vieții, Arm?! Atâta suferință, atâta deznădejde, atâta durere! Pentru ce?... Spune mi tu, că ești
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de biografia lui. În schimb, studiată la rece și în gol, în virtutea unei analize aseptice de laborator logic, opera lui Kierkegaard ar semăna cu o apariție monstruoasă: un carnaval de identități inventate degeaba și o înscenare de idei declamate în pustiu. Cuplată însă la spiritul epocii și la evenimentele vieții sale, opera danezului capătă o înfățișare tragică: lupta unui filozof căutînd căi de mîntuire religioasă. În fond, Kierkegaard întruchipează stihia paradoxală a filozofului care, sastisit de demonstrații abstracte, începe deodată să
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
recente, relația părinți-copii, umor-dramă, prezența sau absența genurilor în accepțiunea lor tradițională, volumul abordează producțiile Noului cinema românesc, revelînd apropieri nebănuite între ele. Cele zece studii critice confirmă că noua generație de cineaști nu este una spontanee, apărută într-un pustiu cinematografic, și că Noul val nu este întîlnirea întîmplătoare a unor personalități care nu au nimic în comun. Cristina Corciovescu este critic de film. Absolventă a IATC „I.L. Caragiale”, București, secția Teatrologie-Filmologie (1968). Timp de aproape 20 de ani a
Noul cinema românesc. De la tovarăşul Ceauşescu la domnul Lăzărescu () [Corola-journal/Journalistic/68681_a_70006]
-
toamnă) nu o face decît spre a-l neliniști pe cel care vrea să țină de alt rost, mai leneș, mai singuratic, mai deosebit. Uniformitatea de furnal e cea care zguduie acest anotimp în care poeții au „brațele învinse". Sub pustiul pe care ți-l închipui, pustiu de lume fără rost, e freamătul acestor mașini ocupate, duduirea unei clase de străini aliniați. Care nu mai discută nici măcar nimicurile fără miez din berăriile lui Caragiale, ci au deprins, pînă la excelență, știința
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
a-l neliniști pe cel care vrea să țină de alt rost, mai leneș, mai singuratic, mai deosebit. Uniformitatea de furnal e cea care zguduie acest anotimp în care poeții au „brațele învinse". Sub pustiul pe care ți-l închipui, pustiu de lume fără rost, e freamătul acestor mașini ocupate, duduirea unei clase de străini aliniați. Care nu mai discută nici măcar nimicurile fără miez din berăriile lui Caragiale, ci au deprins, pînă la excelență, știința dea fi singuri. De-a trăi
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
el, dar și dezavantajul de a rămîne în umbra lui. Despre Cezar Baltag aproape că nu se mai vorbește, deși are versuri emblematice, care s-ar putea cita oricînd pentru a dovedi că s-a scris poezie adevărată și în „pustiul spiritual al Estului". In ce mă privește, nu aș neglija nici contribuția lui Ion Gheorghe, care s-a scos singur din circuit, prin opțiunile lui greu de înțeles și de acceptat. Fiindcă Zoosofia și Nopți cu lună pe Oceanul Atlantic și
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
și poezia, umbră a ființei vulnerate de "coborîtoarele ore" să fie trasată în aceeași inspiratoare împrejurare? Învederînd emergența unei afectivități de natură simbolistă, Mariana Filimon nu denunță de regulă pînă la capăt legătura cu un univers dezolant, la rigoare "un pustiu suportabil", al cărui prezent se stinge, ci încearcă a-l recicla inclusiv sub unghiul unei percepții suprasenzoriale. În cuprinsul metamorfozelor pe care le înregistrează fenomenologia naturii, poate fi intuită o osmoză între aparențe și esențe, altfel zis un circuit de
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
Nu mai avem știre. De ei. Sîntem în neștire. În neștirea lor. Și, aidoma, în neștirea noastră. Așa sîntem și așa rămînem: în neștire. }ară a lui gutză, țară de troglodiți, de florinparizeri și pop-corn al gîndirii. De sorinelpustii și pustiu peste tot. Modelele noastre sînt gigiibecalii, oanezăvorane și irinelcolumbofili. Ne scapără invidia cînd o vedem pe monica-vedetă, în loc să ne bufnească plînsul. Că, din rîs, nici nu prea ne mai putem opri. Deși nu prea știu dacă nu cumva nu e
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
o tenacitate impresionantă. Comparația cu partida de box pe care o face consilierul președintelui Jack Brennan (Kevin Bacon) este extrem de plastică și de potrivită în context, nu există compasiune, nu există decât un învingător, iar pentru învins nu există decât pustiul unei vieți fără strălucire, în uitare, departe de luminile rampei. Nixon face o confesiune, vorbește liber și realizezi mai târziu că întregul dialog este doar un monolog. Măștile cad, nici măcar David Frost nu mai reușete să-și tragă salopeta zâmbetului
Nixon vs Nixon by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7670_a_8995]
-
maturitate, The Sound and the Fury (1929). Presiunea modelelor culturale e încă mai evidentă în conturarea tonului expresionist-apocaliptic impus de T. S. Eliot în The Waste Land. Lumea soldaților întorși de pe front e una a "dezrădăcinării și dizlocării", un "târâm pustiu" al minții și sentimentelor. Perfectă întrupare a "cadavrului-viu" (nu neapărat în sensul dramei lui Tolstoi), Donald Mahon navetează între două lumi: lumea celor încă vii și lumea celor ce n-au murit de tot. Sau, mai bine, spus, încă nu
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
are aproape 300 de pagini și etalează un interesant aparat documentar și iconografic. Singurul biograf anterior al lui Silveștri, Eugen Pricope, reușise să publice în 1975 la Editură Muzicală din București cartea intitulată Constantin Silveștri: între străluciri și... cântece de pustiu. Dl. Gritten citează această lucrare că prima sursă de referință privind ascendentă, copilăria și adolescență lui Silveștri. E încântătoare familiaritatea cu care cercetătorul britanic se mișcă prin teritoriile (nu întotdeauna netede și facil de cartografiat) ale muzicii românești din secolul
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
în ultimii ani, în această categorie incluzându-l și pe Mihail Novicov (la acel moment redactor-șef la Flacăra și secretar al Uniunii Scriitorilor, de altfel, unul dintre cenzorii temuți ai acelor ani), pentru "muncita" sa nuvelă fantastică, Legenda unui pustiu, "din care fantasticul lipsește, siluire a imaginației sortită a conlucra la două concluzii formulate cuprinzător și Ťpe puncteť în final". Crohmălniceanu va fi acuzat în presă (în special în Scânteia, Lupta de clasă și Flacăra)7 și în Ședința Secției
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
și așa, de o fericită excepție. Fiindcă, la o cercetare atentă în critica postbelică, s-ar putea conchide (cu o formulare pașoptistă) că, la noi, teatrul n-are nume bun. Conform părerii colective, înainte și după Caragiale se află fie pustiul ușurătății populiste, fie jungla imposibilității de reprezentare. Enunțată paușal, chiar dacă probabilă individual, încadrarea e cel puțin suspectă din perspectivă logică. La originea acestui scepticism critic s-ar putea să stea și rezerva față de aparentul dualism metodologic al comentariului dramatic. Pe
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
mie/ și pe obraz, sub flacăra lunii,/ genele grele umbreau/ o descrescândă orgă, tremurătoare." (p. 9). Un personaj care, aflăm cîteva pagini mai încolo - poemul are stofă de poveste, chiar sărind rîndurile - e Robinson Crusoe. Izolatul, izvoditorul de lume în pustiu. Cel liber să respire. Femeia lui e făcută și iubită cu aceeași libertate, care dă viață și totdeodată omoară: " - ce frumos, spuneam,/ aș face boabe de cafea din părul tău/ și le-aș râșni și le-aș bea calde!/ ce
Respiro by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7167_a_8492]
-
a declarat pentru VMan că se consideră o simplă fată de la țară. Deși cele mai importante orașe ale lumii îi ocupă acum cel mai mult timp, Irina s-a născut într-un sat din Yemanzhelinsk, Rusia. "Este un sat în mijlocul pustiului. Este simplu și liniștit. Acolo aveam o grădină, în care plantam roșii după ce terminam școala", spune Irina. Dar știa că nu va rămâne o simplă fată de la țară. Voia să se facă jurnalistă. Dar a devenit model, influențată de sora
Irina Shayk, iubita lui Ronaldo, s-a dezbrăcat pentru VMan by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/71789_a_73114]
-
supraviețuiri firești, la vale, amenințate însă mereu de cine știe ce sloi. Presimțirea lui osândește și subțiază speranța, curajul, viața.... Ca într-o riscantă Invitație la bal de-a lui Voronca, în care apar, de-altminteri, apele tulburate de plute. E un pustiu cu vorbire pe rând și tăceri pe întrecute între două măsuri omenești ale aceluiași drum: „Pe unde în închipuire/ Credeai că tac,/ Credeam că spui,/ E o cădere luminoasă/ E un prilej al nimănui.” (Cădere luminoasă). Un drum de tovărășii
Norii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5945_a_7270]
-
niciodată, nici cu gheața, nici cu aburul, schimbându-se necontenit și păstrându-și aceeași putință dea scăpa oricărei dimensiuni, dea înșela orice volum, umblă, câteva, prin Aș vrea să facem un popas: „Nefericită ca un vas/ Cu apă rece în pustiu,/ Aș vrea să facem un popas/ La temerile ce le știu,/ Când, neputând să le dau glas,/ Cu nevăzute lacrimi scriu.” O captivitate evidentă și o eliberare ascunsă își țin companie, zbateri ale aceleiași dureri. Uneori neîncăpută de forme, fie
Norii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5945_a_7270]
-
bardul nu e unul cu destinație exclusiv personală, ci suficient de încăpător pentru a intra într-însul o colectivitate, cea a concetățenilor supuși unei terori epocale: „asediată cetatea și pălmile crăpate bătucesc / victoria, a cîta? / Cerne pre noi cenușiu și pustiu asudat” ( c a e ec). Autorul nu e decît un martor, un cronicar liric al unor grozăvii generalizate. Intervine uneori o impersonalizare ce se manifestă în tablourile care obiectivează dezechilibrul, degringolada, anomalia, așa cum e bunăoară un peisaj cu iz simbolic
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
încruntată/ până și în clipele în care faci amor/ și iertați-mă cu toții voi care acolo sus în balcon/ v-ați așteptat să arunc din gâtlej/ lungi triluri de privighetoare tradițională/ dar gâtlejul meu e răgușit după atâta țipat în pustiu/ asta e situația v-o spun cu deplină sinceritate/ poemele mele au duritatea pământului sărac/ parfumul lor e duhoarea florilor căzute în șanț.” Paleta de posibili cititori e mai largă de atât. Un întreg serial de Sfaturi e adresat ba
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
din România. Aici este din ce în ce mai de bon ton să fii bien pensant, evlavios și teleologizant. Mai bine solipsist decât materialist! La etajul mai de jos al mentalității populare, demonstrațiile lui Crews ar răsuna ca o suită de zadarnice predici în pustiu într-o Românie otevizată, manelizată, obnubilată de toți cei ce seamănă, fără preget și fără răgaz, temeri iraționale, prejudecăți și teorii care sfidează logica și bunul simț. Nu suntem totuși mai proști decât alții, sau altfel spus, nici alții nu
Predici în pustiu by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6220_a_7545]
-
propuneri de clasicizare, unele dintre ele de luat în seamă. Cea mai recentă apariție în această serie este semnată de Dumitru Radu Popescu. Opere I conține o selecție din proza scurtă a autorului și poartă subtitlul, ușor provocator, Mări sub pustiuri. Ușor provocator, întrucât Mări sub pustiuri era tocmai nuvela cuprinsă în manualul de literatură de clasa a VlII-a din perioada comunistă, textul fiind prezentat elevilor de atunci ca „o ilustrare a luptei de eliberare purtată, în timpul celui de-al
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
de luat în seamă. Cea mai recentă apariție în această serie este semnată de Dumitru Radu Popescu. Opere I conține o selecție din proza scurtă a autorului și poartă subtitlul, ușor provocator, Mări sub pustiuri. Ușor provocator, întrucât Mări sub pustiuri era tocmai nuvela cuprinsă în manualul de literatură de clasa a VlII-a din perioada comunistă, textul fiind prezentat elevilor de atunci ca „o ilustrare a luptei de eliberare purtată, în timpul celui de-al doilea război mondial, de rezistența comunistă
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
care lipsesc decupajele de planuri și perspectiva multiplă pe care le întâlnim în F. În sfârșit, parabolicul este procedeul dominant în capodopera Duios Anastasia trecea: un parabolic transparent, lipsit de fantastic, totuși... Am amintit la început de nuvela Mări sub pustiuri. Receptarea atribută în manualele comuniste era abuzivă, narațiunea neavând legătură cu scrierile de propagandă prin care fostul Partid Comunist dorea să-și impună propria interpretare asupra istoriei recente. Mări sub pustiuri este, în realitate, o delicată poveste de dragoste adolescentină
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]