187,471 matches
-
încasau de la mine cuvenita porție de bătaie. Plânsetele lor sub ploaia de bețe ale celorlalte "tovarășe" era (sic!) tot ce-i mai făcea să se simtă ca persoane. Plânsul îi distingea de masa colectivului." Apropo de justificarea ideologică a unei puteri opresive, un alt laureat al Premiului Nobel, scriitorul nigerian Wole Soyinka, vorbește despre Banalitatea puterii într-o reactualizare postfoucauldiană a problematicii puterii, de data aceasta mai puțin teoretică și mai adânc ancorată în realitatea politică imediată. Prin articolul lui Eduardo
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
tovarășe" era (sic!) tot ce-i mai făcea să se simtă ca persoane. Plânsul îi distingea de masa colectivului." Apropo de justificarea ideologică a unei puteri opresive, un alt laureat al Premiului Nobel, scriitorul nigerian Wole Soyinka, vorbește despre Banalitatea puterii într-o reactualizare postfoucauldiană a problematicii puterii, de data aceasta mai puțin teoretică și mai adânc ancorată în realitatea politică imediată. Prin articolul lui Eduardo Berti, Borges și tangoul, cititorul intră în culisele literaturii, în sfera anecdoticului, descoperind o altă
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
făcea să se simtă ca persoane. Plânsul îi distingea de masa colectivului." Apropo de justificarea ideologică a unei puteri opresive, un alt laureat al Premiului Nobel, scriitorul nigerian Wole Soyinka, vorbește despre Banalitatea puterii într-o reactualizare postfoucauldiană a problematicii puterii, de data aceasta mai puțin teoretică și mai adânc ancorată în realitatea politică imediată. Prin articolul lui Eduardo Berti, Borges și tangoul, cititorul intră în culisele literaturii, în sfera anecdoticului, descoperind o altă față decât cea livrescă a scriitorului argentinian
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
plin de țâfnă. Nu pot decât să admir calmul și înțelepciunea cu care oameni altminteri nu lipsiți de temperament (Mircea Dinescu, Andrei Pleșu, H.-R Patapievici) răspund acuzelor în serie bine orchestrate în laboratoarele SRI-ului și ale partidelor de la putere (dar nu numai). Acuze pe cât de grosolane, pe atât de bine ambalate în țipla patriotismului de monedă forte și a deșănțării semantice. Spectacolul e, într-adevăr, uluitor: un mic grup de inteligențe pure asediate de hoarda murdară a cetățeanului defectiv
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
recunoaștem - Al. Rosetti - "boierul roșu"! -, Al. Graur, J. Byck, Iorgu Iordan (om de stînga, antifascist, din Universitatea din Iași), alături de Emil Petrovici (colaboratorul lui Sextil Pușcariu!, dar și cel care votase deschis împotriva lui Ion Antonescu 1)) - erau "în grațiile" puterii comuniste; universitari, academicieni, directori de institute, conducători de reviste și de colective de cercetători - într-un cuvînt, conducători de școli lingvistice. Meritele lor în crearea unei lingvistici moderne, actuale, sînt foarte importante. O bună parte a celor ce astăzi au
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
ești unul de-al lor". Iar traducerea Danei Crăciun permite la rândul ei, în limba română, această prindere. Vitalitatea și extravaganța, elaborarea, aluziile culturale, iată principalele virtuți ale acestui roman scris "cu toată orchestra", neevitând emfaza trombonilor. Când te lasă puterile și suflul ce te mână din urmă abia se mai simte, e semn că a sosit vremea mărturisirilor... Așa că se cuvine să ridicăm în slăvi sfârșiturile; ceea ce a fost și nu mai poate fi; ceea ce a fost cum se cuvine
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
e vorba de-o supradimensionată și, prin urmare, comică încredere în sine (asta a știut, asta a făcut), cu dl. Constantinescu lucrurile stau ceva mai complicat. El, și nimeni altcineva, l-a menținut în fruntea SRI șapte luni după preluarea puterii pe Virgil Măgureanu, salvatorul Securității, omul care încă ne datorează explicații pentru momentele sângeroase din primii ani postdecembriști. în tot acest interval, fidelii lui Iliescu n-au făcut decât să-și consolideze pozițiile, văzând că nu e nici o diferență între
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
Elvira Sorohan Ar fi pripit să se afirme că în proza lui Voiculescu nu există fantastic pentru că în povestirile sale nu se verifică definiția conceptului, provizorie și limitată ca putere de cuprindere, cum e orice definiție. Ceea ce se poate pune în discuție e sorgintea și în consecință coloratura fantasticului voiculescian, cum e articulat cu realul și cu ce noimă, care este funcția metafizică, substanța și limbajul care o protejează. Fantasticul
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
acestor noțiuni o definiție ultimă? Ca și metafizicianul, autorul de literatură fantastică, un imaginativ prin excelență, "lansează o săgeată de foc în patria nopții", spus cu vorbele lui Blaga. Mai ales că de acolo, din "orizontul necunoscutului", cel încărcat de putere magică, își poate lua în posesie mijloacele spre a atinge un scop pragmatic, visat a fi util celorlalți, scop imposibil de atins cu mijloacele raționale și numai după ce acestea au fost epuizate. În mai multe dintre prozele scurte ale lui
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
Cuprinși de deznădejde și pesimism, cauzate de epuizarea mijloacelor folosite împotriva animalului invadator, ursul, oamenii apelează la berevoi, la mistica magiei, pentru că "trebuia altfel și altceva" spre a anula sursa răului. Solomonarul, ultimul dintr-o întreagă dinastie dispărută, își concentrează puterile moștenite, se întoarce în arcanele magiei primitive, rememorează și organizează ritualul. Arhaicul în sine refuză istoria și practicile magice îl apără de ea. Tehnicile lui nu sunt dezvăluite celorlalți. Bărbații și numai ei, sunt chemați să participe la un ritual
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
se istovise în om", când vânătorile în munte se făceau cu arme de foc? O revelație pregătește finalul: "Teatrul magic vrea bărbăție adevărată, potrivnic viu, nu o sperietoare". Și atunci magul însuși îmbracă blana ursului pentru a repeta provocarea cu puteri cum numai el le avea. Miracolul se produce, în fine, atunci când printr-un efort suprem, suicidar, concentrat în sine, solomonarul aruncă masca, iar taurul atacă și își ucide provocatorul, "ca să se știe că de acum înainte nimeni nu-i mai
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
prin anii '50 -'60, poeziile trebuie că se detașau net de creațiile vremii, ștrangulate de presiunile extraesteticului. Citite astăzi, în fața unei generații pretențioase și educate în școala lui N. Stănescu, M. Sorescu, M. Cărtărescu etc., mai găsesc totuși o anume putere de seducție. Unele poezii pot convinge și această generație: Ca într-un ascensor zănatic, Amintirile, Umbra, N-am să te iert, Desen în lut, E trupul tău, Pasărea, Rond de noapte. "Noaptea, străzile se fac neasemuite femei/ adormite pe pieptul
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
4:1-12) unde este povestit episodul ispitirii lui Isus de către diavol în timpul refugiului pe muntele Elion. Iată un fragment din dialogul extrem de expresiv: �Răspunsă Isus: O, amaru ție, diavole, că numai ce ești un plilistitoriu, dară tu n-ai nici o putere. Zisă diavolul: Ba tu ești plilistitoriu, că mergi de plilistești oamini în somn și-i înfrici să nu să închine mie, ce să se închine numai ție. Ce nu umbli cu dereptul? Și tu ești plilistitoriu, că te-ai născut
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
s-a ajuns la această situație? Fiecare dintre noi are deja un răspuns la această întrebare, obținut pe cale intuitivă. Apariția simultană a două cărți datorate lui Radu Vasile și Răsvan Popescu, oameni aflați la vremea respectivă în primele rînduri ale puterii (Radu Vasile a fost prim-ministru între 1998 și 1999, iar Răsvan Popescu a fost purtătorul de cuvînt al premierilor Victor Ciorbea și Radu Vasile, precum și al președintelui Emil Constantinescu) confirmă cele mai sumbre intuiții și dau o imagine clară
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
a însemnat guvernarea 1996-2000. Prima constatare care sare în ochi la lectura celor două cărți este aceea că relațiile dintre partenerii de guvernare erau mai mult decît proaste. Nu este vorba aici doar de relațiile dintre reprezentanții partidelor aflate la Putere, ci chiar între persoanele din același partid. Pentru a nu mai lungi vorba trebuie spus că inclusiv cei doi autori se detestă sincer, iar rîndurile pe care le scriu, unul la adresa celuilalt, sunt pe deplin edificatoare. Iată cum îl vede
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
dar zău dacă citește vreun ziar" (Purtătorul de cuvînt, p. 94). Definitoriu pentru atmosfera guvernării 1996-2000 este faptul că în nici una dintre cărți aproape că nu apar personaje pozitive, cu toate că personajele ambelor cărților sînt, în covîrșitoarea lor majoritate, colegii de Putere ai autorilor. La Radu Vasile, singurul politician descris în culori favorabile este Traian Băsescu (actualul său șef de partid), iar la Răsvan Popescu, președintele Emil Constantinescu (cel care i-a schimbat, efectiv, viața și l-a decorat, în final cu
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
anul 2000 au mai avut de înfruntat un adversar nevăzut și ubicuu. Radu Vasile (a cărui carte este, din punctul de vedere al informației, mult mai interesantă) îl numește Structurile și consideră că acestea au deținut și continuă să dețină puterea în România. Ceea ce vedem zi de zi în politica din România este, crede Radu Vasile, o realitate evanescentă, în spatele căreia se află Structurile, adevăratele deținătoare ale puterii. Iar oamenii politici pe care îi aplaudăm sau îi înjurăm în fața televizorului nu
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
îl numește Structurile și consideră că acestea au deținut și continuă să dețină puterea în România. Ceea ce vedem zi de zi în politica din România este, crede Radu Vasile, o realitate evanescentă, în spatele căreia se află Structurile, adevăratele deținătoare ale puterii. Iar oamenii politici pe care îi aplaudăm sau îi înjurăm în fața televizorului nu sînt decît niște marionete ale căror sfori sînt trase de alții. Structurile acționează permanent din umbră putînd să accelereze sau să pună frînă unor tendințe de evoluție
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
sarea și piperul unor emisiuni de televiziune cele două cărți ridică vălul de pe lucruri care de obicei stau ascunse ochiului indiscret al opiniei publice, cum sînt metodele de manipulare a opiniei publice (Radu Vasile prezintă în detaliu metodele folosite de Putere pentru influențarea presei, iar Răsvan Popescu descrie, cu lux de amănunte, cîteva jocuri murdare ale Președinției - demiterea lui Vasile, distrugerea credibilității lui Meleșcanu pentru a-i forța pe liberali să rămînă fideli Convenției). în plus, apar o serie de informații
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
reversul ei, trădarea, și care a văzut, la un moment dat, cum i se surpă pămîntul sub picioare și totul se prăbușește. Un om care nu își ascunde trecutele ambiții și frustrări, speranțele și dezamăgirile, dar care are, în final, puterea de a trage o concluzie ce ar trebui să dea de gîndit multora: ""regula în politică este înfrîngerea. Cine își dorește puterea fără să aibă în minte gîndul că va veni o zi în care va fi înfrînt de un
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
Un om care nu își ascunde trecutele ambiții și frustrări, speranțele și dezamăgirile, dar care are, în final, puterea de a trage o concluzie ce ar trebui să dea de gîndit multora: ""regula în politică este înfrîngerea. Cine își dorește puterea fără să aibă în minte gîndul că va veni o zi în care va fi înfrînt de un altul, acela va rămîne cu convingerea că politica e murdară și el a fost prea bun pentru o lume atît de murdară
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
nu mi se pare foarte diferit de la o țară la alta. Oamenii care își dedică viața studiului au fost dintotdeauna destul de asemănători între ei, dincolo de diferențele între țări. în secolul al XVII-lea se vorbea de "Republica literelor", independentă de puterile locale și consacrată în întregime căutării adevărului și regulilor bunului gust. Nu vreau, bineînțeles, să spun că lumea universitară de azi ar fi în întregime dedicată căutării adevărului și regulilor bunului gust. Ar fi o exagerare. Dar un mod de
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
sînt insomniaci. În al doilea rînd, autorii de emisiuni nu sînt totdeauna stăpîni pe emisiunea lor. Există destui trepăduși cu funcții (mai ales la TVR) care au grijă să numere invitații din emisiuni ca să vadă dacă raportul 75%-25% dintre putere și opoziție este respectat. Evident, o astfel de preocupare este lipsită de temei chiar și în programele de știri sau politice. Darămite într-o emisiune culturală. Și, în al treilea rînd, astfel de emisiuni sînt foarte prost plătite. Ca la
Culturale by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14662_a_15987]
-
în fața amenințărilor mundane, pictorița experimentează de fapt posibilitatea reinstaurării în pictură a misterului imaginii și a idealității privirii. Un romantism exilat cu ipocrizie din reveriile noastre asumate public, și anume acela care ne angajează funcțiile contemplației, aspirația către unitate și puterea de vibrație în fața misterului existenței, este recuperat de către tînăra artistă fără cea mai vagă urmă de ostentație, dar și fără nici un complex în fața oricărei suspiciuni posibile. Și, în mod cert, aceste suspiciuni se vor manifesta pentru că este aproape inacceptabil, chiar
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
fost o bănuială. Apoi un zvon. Ceva mai târziu, o probabilitate. Astăzi e o certitudine: Adrian Năstase și Ion Iliescu se află într-un conflict iremediabil. De ce iremediabil? Nu neapărat din cauza profilului psihologic diferit al celor doi. În privința setei de putere și a cinismului, ei sunt, de altfel, o apă și-un pământ. Între ei nu va mai exista bună înțelegere pentru simplul motiv că reprezintă generații diferite. Adică grupuri de interese diferite. Dacă până acum premierul își exprima dezacordul față de
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]