572 matches
-
de pe cuptor, lelea Ghența aburca în odaie, pe trepte, un vițel proaspăt fătat. Era rece și, din grajdul friguros, dînsa aducea la mine vietatea umedă care mirosea grețos. În căldura dospită a bucătăriei lelea Ghența adormise demult cînd, lîngă animalul puturos, eu încă mai aveam insomnii. Mă simțeam atras de acești oameni. Stînjenită că într-o zi nu avusese timp să gătească, lelea Ghența m-a poftit să gust din niște turte coapte pe plită. Erau din aluat negru, proaspete și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sărătură care chema Îndârjită o halbă de bere. Nu ne-a ajutat să slăbim nici următorul proiect, foarte elaborat și costisitor. Am cotizat câteva milioane fiecare, ca să pornim Într-o dimineață tot spre Billa, Îmbrăcați ca vai de noi, murdari, puturoși și rupți În fund, mimând marginalul extrem. Fiecare dintre noi, Înarmat cu câteva teancuri de bani și Înfruntând privirile scârbite ale casierițelor și clienților, am cumpărat doar caviar și șampanie, cașcaval și prosciuto. Ieșind din supermagazin, ne-am Îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
casă, în spatele unui birou lung, lucios, lichidul clătinându-se, gălbui, în sticla plată. Cristalul biroului perforat, rareori, de ochii arși, negri, ai strigoiului. Micul atelier se dilata devenind un hol imens, albit de lumina după-amiezii de vară, restrâns apoi, celulă puturoasă și îngustă, ca un sicriu, și iar cameră elegantă și iar interogatorii. Tic-tacul pendulei, limba subțire a șerpilor, respirația măruntă a iepurașului fioros. În răstimpuri, sorbitura lacomă de alcool, clinchetul căpăcelului metalic, lovind cristalul. — Spune, ai fi fiul ei ? Ești
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
adresele, cererile. Să dea numere de intrare și ieșire corespondenței. Termina repede. Cam o oră, două pe zi. Privea, apoi, pereții, se gândea. Și-a adus cărți de citit, un bloc de desen. Surdina realității care își arată colții mici, puturoși. A urmărit micile lor manevre, aerul vinovat și viclean cu care se strecurau printre rigorile regulamentelor. Cumințenia perfidă, spaima și bucuria de a pândi surprizele rare ale vreunei zile. Aparențele, șansa unei poteci neștiute, ipocrizia acestor amânări. A văzut, brusc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
deloc filantropic, fără menajamente în fața primejdiei de-a pierde ceea ce avea sau câștigase ! Dar nu apucase a-i spune nimic atunci. Lucian mai adăugase ceva înainte de-a se despărți, nu-și amintea ce anume. Obosise, amurgul duminicii placide, căldura puturoasă și grea decoloraseră fiecare clipă. În ce lume trăim, cine a inventat-o, cine, și totuși, iată, zâmbea, cu ochii închiși, sub pleoape pulsa chipul vreunei madone florentine. Lumină, armonie, intensitatea. — Marele gol care se cască în noi îl umple
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trecut mult și m-am trezit că intru Într-o mocirlă care sorbecăia sub pășitori. Broscoi nenumărați prinseră să cârâie, iar o pasăre strigă ascuțit Înainte să-și ia zborul din fața mea, fâlfâind agale din aripi. Blestemate locuri! Murdare și puturoase, lăcaș de ființe care pândeau! M-am strecurat printre trestiile ce-mi tăiau umerii și m-am trezit că mă afund În mocirla din ce În ce mai puturoasă. - Măi, Krog, măi! Mai bine nu vroiai să fii fiul Tatălui din Cer și făceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înainte să-și ia zborul din fața mea, fâlfâind agale din aripi. Blestemate locuri! Murdare și puturoase, lăcaș de ființe care pândeau! M-am strecurat printre trestiile ce-mi tăiau umerii și m-am trezit că mă afund În mocirla din ce În ce mai puturoasă. - Măi, Krog, măi! Mai bine nu vroiai să fii fiul Tatălui din Cer și făceai cu Siloa ceea ce ai făcut doar cu una ca Bodolona. Eh, dar dacă Siloa ar fi putut să mă vadă? Dacă ar fi știut ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
către bulboană. - Tată! strigă și Logon, nevenindu-i să-și creadă ochilor. O șopârlă uriașă, lungă cam cât doi oameni din cei mai Înalți, acoperită cu solzi groși și verzi, cu un bot plin de colți răsuciți și cu răsuflarea puturoasă, apăruse nu știu cum Îndărătul lui Enkim, izgonindu-l Încet-Încet spre apa care curge. În apă, o surată de-a șopârlei aștepta cu botul căscat, În timp ce altele pluteau alene către mal, duse de curent. Logon azvârli cu sulița În șopârlă, dar vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dulceag sau de hoit abia dacă vedeau lumina zilei și În care nopțile erau mai gălăgioase decât zilele. Dintre trunchiurile copacilor se ridicau lăstari plini de țepi, pe pământ creșteau frunze băloase și mari, șerpi abia ghiciți țâșneau din bălți puturoase, iar păsări galbene și albastre chirăiau precum babele, cuibărindu-se prin frunzișul ce părea să nască niște nori numai ai săi. Eu deschideam drumul, Logon mă urma la doi-trei pași, iar Runa mergea Îndărătul lui cu Unu În brațe, fluturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe Enkim și pe Logon Într-o alta. N’jamo mă bătu pe umăr de parcă ne știam dintotdeauna și Îmi făcu semn să mergem În pădure. Ajunserăm Într-o poiană plină cu țânțari, dar Vindecătorul luă două mâini de praf puturos dintr-o groapă și mă Îndemnă să-mi dau pe trup. La fel făcu și el. Apoi mă Întrebă fără ocolișuri: - Și acum, eu ce să fac, măi Krog? Eu știu tot ce va fi, dar habar n-am ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mătăsos Îi era prins În cozi groase și avea dinții albi, mari și neciobiți. Era atât de voinic Încât nu mă lăsa să mă mișc nicicum și se pregătea să-mi spulbere fața cu un topor scurt. - Piei, mutule! Câine puturos ce ești! L-am mușcat de mână cu toată puterea, dar el tot Își abătu toporul asupra mea. Abia dacă am apucat să-mi acopăr fața cu celălalt braț, că durerea mă făcu să urlu gros. Of, of, eram un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
serviciile secrete americane, la balamucul mediatic pe care l-a stârnit de pe 2 mai, încoace. Serviți-o vă rog cu încredere. Eventualele reclamații se primesc doar de Obama, personal, la primul birou oval, pe stânga, cum intri în cotețul acela puturos, numit de americani, Casa Albă. Mai bine domnii mei, să ne ducem puțin mai la sud de SUA, să mai vedem ce se mai întâmplă și pe acolo. Se pare că nici prin țările acelea, nu se stă chiar degeaba
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
să nu se sperie Sabina că o să ajung prea târziu. - Neața boierule! Da’ văd că îți place să lenevești, nu te-ncurci! - Da, da, domnul face une grosse matinée. Ce să mai zici de tinerii din ziua de azi: sfrijiți, puturoși, scrofuloși. Deschid un ochi. Afară e beznă. Nea Miluță a adormit citind. Mă uit la ceas - e 5 dimineața. În sufletul meu caut o tigaie să le-o arunc în cap huidumelor. Nu găsesc nimic. Sufletul mi-e ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
intercepția nepoftitului. - Unde-i, Șefu’? Că noi nu-l văzurăm! Doctorul le făcu semn cu dosul palmei să dispară. - Cea mai mare victorie - jalnică victorie - au fost injecțiile intravenoase cu nicotină. Ele te-au făcut dependentă de LM-urile alea puturoase. - De ce mi te adresezi ca unei femei? îl întrebă făptura desfigurată, încercând să scape din brațele fotoliului. - Pentru că transformarea ta e doar temporară, iubito! La auzul apelativului drăgăstos, Cosmin se prăbuși înapoi în fotoliu. Îi venea să vomite. Extaziat, psihiatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe mâna stângă a băiatului un ceas sovietic cu afișaj digital. Merge bine, nu-i așa? Băiatul zice că da, Grințu Își potrivește ceasul după al elevului, ceilalți doi Îl privesc pe sub sprâncene În acest timp. — Păi meriți tu, mă puturosule, să-ți cumpere bătrânii tăi atâtea lucruri? Nu prea, zice băiatul, și Grințu devine dintr-o dată al fel de violent ca În momentul În care a deschis ușa: — Dreepți! Cei cinci stau În poziția ordonată, cu tălpile goale pe linoleumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trei minute Îl chiar zărește sărind gardul Înalt de sârmă Împletită prin dreptul ferestrei. Albu a turnat țuică În ceștile de cafea și Întreabă: — De la cine-i țuica asta? De la unu’ din anu’ Întâi profesională. — Bună! - zice Pârvu. — Aiurea. E puturoasă. - spune Albu fără chef și golește ceașca dintr-o dată. — Puturoasă. - aprobă Grințu cu ochii pe fereastră și abia muindu-și buzele În ceașcă. Îl agasează noul venit. E, de fapt, omul care Îi va lua locul. El, Grințu, n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Împletită prin dreptul ferestrei. Albu a turnat țuică În ceștile de cafea și Întreabă: — De la cine-i țuica asta? De la unu’ din anu’ Întâi profesională. — Bună! - zice Pârvu. — Aiurea. E puturoasă. - spune Albu fără chef și golește ceașca dintr-o dată. — Puturoasă. - aprobă Grințu cu ochii pe fereastră și abia muindu-și buzele În ceașcă. Îl agasează noul venit. E, de fapt, omul care Îi va lua locul. El, Grințu, n-are buletin de oraș și directorul liceului i-a pus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
termeni din toate registrele limbii române -, întâlnindu-se, conștient sau nu, cu marele poet ale cărui opere sunt amintite mai sus, care, la rându-i, mărturisea, legat de limbajul artistic pe care l-a creat: Am căutat cuvinte virginale, cuvinte puturoase, cuvinte cu râie: le-am excitat aroma, le-am avivat rănile cu sticlă pisată și le-am infectat pe unele complet; și, cum de la azur e o distanță directă, o corespondență, am făcut pe cale artificială și cuvinte oglinditoare sau străvezii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
rât mare, de hienă. Acum se urcase pe el, dar nu mai avea nici o formă. Ocupa pur și simplu un spațiu. — Zi-i să plece. Nu plecă, ci veni și mai aproape. A dracu’ respirație mai ai și tu. Jigodie puturoasă. Se mutase și mai aproape, și acum putea să-i vorbească, dar când văzu că el nu mai poate vorbi se mută puțin mai aproape, și el Încercă s-o gonească fără cuvinte, dar ea se mișcă pe el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o să te omor și-o să te mănÎnc cu aripi cu tot. Asta Îl Înspăimîntă foarte tare pe leul cel bun, pentru că-i vedea ochii galbeni și coada care se legăna și sîngele Închegat pe mustăți și Îi simțea respirația foarte puturoasă, pentru că ea nu se spăla niciodată pe dinți. Și mai avea și bucățele de negustor hindus rămase sub gheare. — Nu mă omorî, spuse leul cel bun. Tatăl meu este un leu nobil care a fost mereu tratat cu respect, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
las-o jos, asta faci toată ziua, perversule...), fiindcă am fost și sunt trăitor (ce termen...) într-o altă lume, aparte, dacă înțelegeți ce vreau să spun (bridge, glume despre pipițe, pipe și coniace, poate și golf, dar tot bășini puturoase) și sunt sigur că înțelegeți. Lumile noastre, a mea și a dânsului, a domnului scriitor, indifferent care ar fi subiectele cărților dânsului, nu se pot intersecta. Niciodată. E vorba despre condiție, pretenții, imagine etc... Da. Înțelegeți. Au stat de vorbă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să cauți pe Internet. A mai suspinat de două ori, iar eu am Început să fiu Îngrijorată că o să hiperventileze. Nu, nu, tu să mă asculți o clipă, am Început eu, enervată și gata să dau iama În fata asta puturoasă care avea de departe un loc de muncă mai bun ca al meu. Sun de la biroul Mirandei Priestly și din Întâmplare, ea... Scuză‑mă, ai spus cumva că suni din partea Mirandei Priestly? a Întrebat ea și aproape am vizualizat, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ea, trebuie să trecem prin camera mai mică a celor din anul II; aici, văd mereu un tip spălăcit blond, cu osânză muierească În fese, ce umblă mai totdeauna dezbrăcat; azi, tipul a intrat În dormitorul nostru, așezându-și fesele puturoase pe masa de lemn de pe care noi mâncăm de multe ori; l-am privit toți brusc alertați, astfel că s-a ridicat rapid și a ieșit: calitatea trivială a gestului ne-a adus În starea de a deveni violenți; e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atât de puhav În casa asta, că, atunci când nu e A. În cameră, deschid ferestrele larg să intre aerul sănătos de afară; nu știu de ce, dar am observat că, În toate casele mai Înstărite, se aciuează un damf, un miros puturos, ceva rafinat de grețos ce-mi atacă nările cu acizi tari. Jegul mic-burghez se lipește de mobile, de lucruri, de suflarea celor ce locuiesc În asemenea case. Mă lovește direct În stomac mirosul urât al unor doamne bine, un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aceste cuvinte?“ Devin amenințător. „Nu mai este de actualitate cererea ta?“ „N-am zis asta. Dar cum ți-a venit așa, după ce m-ai batjocorit atât? Mi-ai spus că vreau să fac o mesalliance scârboasă, ca să-mi Împrospătez sângele puturos cu vigoarea plebeie a rasei tale slave“ „Totul rămâne valabil În ceea ce am spus. Dar după ce l-am citit pe Shakespeare În Întregime, mi-a venit ideea experienței, a Încrucișărilor bastarde, din care ies genii sau dezaxați. Dar dacă iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]