1,318 matches
-
ciocălăi, amestecată cu ardei iute, cu soluție de piatră acră sau piatră vânătă, sau cu praf de pușcă, de pucioasă amestecată cu dohot, cu grăsime nesărată, cu zeamă de tutun. Oblojeli cu fierturi de surcelele de brad, cu buruieni de râie, de sămânță de cânepă pisată, rădăcini de iarbă mare, lemnul câinelui, păpădie, părul ciutei, pelin, mușețelul calului, stirigoaie, rădăcini de stevie. Alifie din piatră vânătă topită În grăsime, pucioasă amestecată cu grăsime de vită, cu untură de porc sau cu
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
ou să o facă cu tutun și să tragă pe nas. Pentru pofta mâncării (apetit): ceai de antonică să bea. Pentru omul care are sete multă: să ia rădăcină dulce și sămânță de marole, să fiarbă și să bea. Pentru râie la om: fiertură de vin și pe tot corpul să se spele, că este foarte bun. Pentru omul sau femeia care zace de picioare: frunze de corn, de carpen, rădăcină de porumbar, să le curețe de coajă, care coajă să
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
vacă și să ungă capul. Pentru rânză (ficat): mătăciune să fiarbă cu vin alb sau cu lapte dulce și s-o pună cu turtă de pâine, la buric, cât va putea de fierbinte să rabde, că-i va trece. Pentru râie: să caute rădăcină de stirigoaie, s-o fiarbă și să se spele cu ea. Pentru omul legat (impotență): să caute scai voinicesc de care face măciuci sus și pe ei În jos țin apă În foi (frunze), să fiarbă și
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
persoanele vârstnice, datorită tulburărilor de echilibru hormonal, care poate produce o strâmtorare până la Închiderea totală a uretrei, Împiedicând scurgerea urinei. PRURIT (mâncărime): senzație de mâncărime la nivelul pielii sau al unor mucoase, apărând În diverse boli, În special cutanate (eczeme, râie) sau generale (urticarie). PURGATIV: medicament care favorizează eliminarea scaunului prin stimularea peristaltismului intestinal. RĂGUȘEALĂ: inflamația acută sau cronică a laringelui. RAHITISM: boală a sistemului osos, În care nu se poate depozita suficient fosfat și carbonat de calciu, astfel că oasele
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
asudarea picioarelor. Urticarie: blândă, spuzeală. Acnee: coșuri, funigei, zgăbunțe. Eczemă: bube dulci, zgaibe dulci. Impetigo: pecingine, cur de găină, rofii, spurcat, lișai. Zona Zoster. Herpes Zoster: foc viu. Herpes: arșiță, spuzeală. Furunculi: furnicei, bube, buboaie, zgaibe, imă, copturi, apostime. Scabie: râie, fudulie, boierie, răpănaș, corosta. Erizipel: brâncă, orbalț, roșață, foc viu, bubă neagră. Antrax. Pustulă malignă: dalac, cărbune, bășică rea, bubă rea, bubă neagră, armurar, talan, vrăjmașa, spurcat, pripit. Phtiriază: păduchi. Pitiriază: mătreață. Alopecie. Calviție: chelie, pleșuvie. Prurit: mâncărime. Tinea, peladă
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
de școală veche, (un remache, mai puțin prăfuit, după cunoscutul Marius Chicoș Rostogan). Astăzi vom vorbi, nu despre „comeată" ci despre ceva la ordinul zilei, o tâmpenie care pusă în practică la modul genial, s-a insinuat mai ceva decât râia în sânul comunității umane, și care infectează zi de zi, alte și alte persoane. Dacă încerci s-o dai afară pe ușă, intră pe fereastră, pe horn, prin crăpăturile pereților, prin găurile de șoareci, sau chiar apare disimulată ca rahat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Întrebări, întrebări Hei vecine! Te văd că ai toți boii acasă și toate țiglele pe acaret, așa că te rog lămurește-mă și pe mine, ce l-a apucat pe ăla chelu' din capu' statului să se ia de om, ca râia de omul sănătos? Dacă era doar chelu' din capu' satului, mai treacă, meargă, îl înțelegeam mai ușor, ziceam că a luat-o puțin la cap și ce nu spune omu' la beție? O mai plesnește săracul și aiurea, fiindcă, atunci când
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
le? H ei vecine! Te văd că ai toți boii acasă și toate țiglele pe acaret, așa că te rog lămurește-mă și pe mine, ce l-a apucat pe ăla chelu’ din capu’ statului să se ia de om, ca râia de omul sănătos? Dacă era doar chelu’ din capu’ satului, mai treacă, meargă, îl înțelegeam mai ușor, ziceam că a luat-o omul la cap și ce nu spune omu’ la beție? O mai plesnește omul și aiurea, fiindcă dacă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
preferând expresia difuză, "solubilă în aer", poetul Cuvintelor potrivite aspiră, dimpotrivă, să dea corp vagului, să materializeze inefabilul, regândind, distilând și personalizând, făcând sesizabilă rotația aștrilor interiori. Alte motivații vin în sprijin: Am căutat cuvintele virginale, cuvintele puturoase, cuvintele de râie; le-am avivat rănile cu sticlă pisată și le-am infectat pe unele complet; și cum de la ele la azur e o distanță directă, o corespondență, am făcut pe cale artificială și cuvinte oglinditoare sau străvezii și am silit să intre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Cât miraj / Cenușa Domnului e ghemuită / lângă fiecare" (Cât infern). Până și "în inima Ardealului", "îngeri negri plutesc lepădați", mișună "fluturi negri"; năuc, un câine negru aleargă pe "cumpăna dealului", pe "deasupra pământului", după "urma lui necunoscută"; "pământul e cu râie-n rădăcină", dealul "un pustiu de piatră". Nici urmă de mioritism! Neașteptată la vitalistul de mai înainte e implantarea în mâhnire; dezorientat, simplu figurant sortit derizoriului, Omul lâncezește: Mergem încet spre cine știe unde"; sentimentul de claustrare e un dat etern: "O
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
presupune mâhniri, crucificări, disperări. "Toată poezia e o dramă. / Ca roua pe scutul de-aramă. / Dar mai presus decât toate / Poezia-i veșnică rană" (Poem). Într-un Exorcism din ciclul Tăcerea și foșnetul, sintagme ca "mătasea broaștei", însemnele "Apocalisei și râiei" și altele de acest gen, cărora Arghezi le dăduse întrebuințări memorabile, sunt conjurate să se ascundă. Autorul Unicornului, o capodoperă în stil folcloric, aspiră spre purități luminiscente. Poemele sale definitorii sunt niște frânturi de concerto grosso: "Încearcă să lumineze / orașul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Chițu", unde normaliștii de la Șendriceni erau cazați într-o mansardă și făceau cursuri după-amiază la Liceul Clasic. În mansarda de la „Gheorghe Chițu" era aglomerație, mare înghesuială și mizerie. Chiar a doua zi m-am trezit plin de păduchi și de râie, de care am scăpat cu mare greutate. Când a trebuit să revenim în Moldova, eu m-am întors la Pitești ca să o ajut pe sora mea, cu bagajele și copiii să ajungă la Botoșani. Până la Iași am călătorit cu trenul
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
dispus; polonezul - limitat; ungurul - chiar mai puțin; rusul - nu are în cap nimic; turco-grecul - mai puțin decât atât. Ce a dat Dumnezeu neamurilor? Autorul unui text românesc din secolul al XVIII-lea răspunde: turcilor - negustoria, rușilor - beția, nemților - scârnăvia, sașilor - râia și slăbiciunea, grecilor - norocul la bani, leșilor - mândria, cerchezilor - frumusețea, moldovenilor - lăudăroșenia, muntenilor - invidia, evreilor - bogăția, țiganilor - sărăcia și goliciunea. Iar autorul unui text din secolul al XIX-lea răspunde: turcului - țara sfântă, neamțului - lucrul bun, ungurului - ghinionul, evreului - înșelătoria
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
-n jos, Doamne, mai josu, / Unde-i locu mai frumosu, / Nu știu ceață-i ori verdeață, / Ori i-o turmă de oi creațe? / Da la oi cine-și d-umbla-re? / Dumnezeu și Sânt Pătru, / Cu fluiera fluierând, / Pe oi, Doamne, șirăind. Râie oaie, băcăloaie, / Că de când umblăm la voi, / Am albit și noi ca voi, / Că noi pe voi că v-om vinde. Ba tu, Doamne, nu ne vinde, / Că noi ție că ți-om face / Cojoc dalb până-n pământ, / Pe la guler
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Nu se lucrează luni desniță* pînă ce nu se vede afară urma boului, pentru că ar fi păcat. Lunea nu se umple borș, că se scaldă dracul în el. Dacă faci lăutoare ori speli cămeși lunea, ai să te îmbolnăvești de rîie și de rapăn, ai să faci păduchi și lindini, și de pureci nu te vei mîntui. Luni nu se aduce lut și baligă de vită pentru uns în casă, căci se crede că la din contra, se vor ivi în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
greu. Ridiche Ridichile să nu le răsădești cu degetul, că se fac subțiri ca degetul, ci să le înfigi în pămînt cu trei degete. Ca ridichile să fie mari, se crede că este bine a le răsădi cu trei degete. Rîie Cînd cineva are rîie și se duce într-o casă, s-o spuie, că atunci nu se ia la nimeni. Cine o mînca dovlete* de la Ajunul Crăciunului înainte rîiază. Rîndunică Despre rîndunică se crede că nu trebuie să o ucidem
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu le răsădești cu degetul, că se fac subțiri ca degetul, ci să le înfigi în pămînt cu trei degete. Ca ridichile să fie mari, se crede că este bine a le răsădi cu trei degete. Rîie Cînd cineva are rîie și se duce într-o casă, s-o spuie, că atunci nu se ia la nimeni. Cine o mînca dovlete* de la Ajunul Crăciunului înainte rîiază. Rîndunică Despre rîndunică se crede că nu trebuie să o ucidem, nici să-i stricăm
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
domestic probăjeni (a) - a se ofili probozi (a) - a probăzi, a huli, a ocărî, a face de rușine proor - ajun prostire - cearșaf puchină - urdoare, pată mare puhoială - puroi, infecție punte - gaură pușchei - pușchea, bubă dureroasă în cavitatea bucală R rapăn - rîie rast - inflamație a splinei ravac - miere scursă din faguri răcănel - brotac răpăga (a) - a aluneca răsăreală - boală de piele răspintene - răspîntie răsteu - resteu, lemn pus la jugul boilor răsură - răzătură rășchitoare - rîșchitoare, unealtă de depănat rătăci (a) - a se îndepărta
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Rod al acelui exil și război este și un terifiant pamflet pe adresa urbei Tomisului (p. 92), fotografie a complexului maxim numit provincialism: "acest fel de orbire maladivă a facultății de evaluare, un fatum exasperat pentru toți, un jeg, o râie, un sabat al formelor fără fond" (...). Așadar Marin Mincu, slătinean ca Ionesco și muntean ca Heliade, își atribuie ca primă vocație poezia (zece volume), urmată de critică (a două probă) și de roman (două în țară și două în Italia
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mîlul. O broască a sărit foarte aproape de brațul lui și a simțit o atingere umedă, nu și-a dat seama dacă era pielea broaștei sau un strop de apă, și s-a temut să nu-i fi lăsat, în trecere, rîie. Barca și vîsla aparțineau cred-că ăluia cu cabana. Poate era un braconier sau ceva de genul. Sau poate unul de la hotel mai folosea din cînd în cînd barca, pentru pescuit. S-au hotărît să meargă cu barca pe baltă. Stăpînul
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
furcă și să învăț mai departe", tatăl având o altă atitudine față de învățătură: "dac-ar fi să iasă toți învățați... n-ar mai ave cine să ne tragă ciubotele"; prima ruptură de sat, în urma plecării copilului la școala din Broșteni, râia căprească, distrugerea casei Irinucăi, fuga înapoi acasă, cu pluta pe Bistrița. Partea a II-a începe pe un ton nostalgic, evocă amintirile din copilărie, chipul mamei care "știa a face multe și mari minunății", întâmplări celebre (la cireșe, pupăza din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Îndrăgostit de Smărăndița popii, face progrese la învățătură, dar dascălul său, bădița Vasile este luat la oaste cu arcanul. Este silit să se îndepărteze de sat și să plece la Broșteni, la școală, unde nu se adaptează, se umple de râie de la caprele Irinucăi, fuge cu pluta spre casă. Nică știe să profite de farmecul copilăriei, este mereu pus pe șotii și năzdrăvănii și prin autocaracterizare mărturisește starea sa de fericire: "Și eu eram vesel ca vremea cea bună și șturlubatic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
alăturată, mama Smaranda îl dă în primire tatălui ei David Creangă ăbunicul lui Nică). Acesta îl duce, împreună cu fiul său mai mic Dumitru, tocmai pe Valea Bistriței, la Broșteni, unde învață cu un profesor, N. Nanu, până la episodul hazliu cu râia și caprele Irinucăi. E înscris la Școala Domnească de la Tg. Neamț, peste apa Ozanei, unde-l are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu ăeroul din Popa Duhu). În scriptele școlii, Nică e înscris: Ștefănescu Ion. Mama Smaranda dorește să-l
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
și Dumitru se adaptează greu, ambii plângând când, din porunca noului învățător, le sunt tăiate pletele. Amândoi locuiesc la o femeie pe nume Irinuca, într-o casă modestă de pe malul Bistriței, și unde, din cauza apropierii de capre, se îmbolnăvesc de râie. Creangă își amintește cum, încercând să se vindece cu băi dese în râu, el și vărul său au dislocat o stâncă, aceeasta rostogolindu-se și distrugând casa Irinucăi. După ce fug din Broșteni și locuiesc o vreme la Borca, cei doi
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
vreme la Borca, cei doi copii pornesc mai departe, către casa lui David Creangă din Pipirig. După o călătorie prin Carpații Occidentali, cei doi băieți ajung în sat, unde sunt primiți de Nastasia, soția lui David. Ea îi vindecă de râie folosind un alt leac băbesc, un extract de mesteacăn. Al doilea capitol: Al doilea capitol începe cu un alt monolog nostalgic, la rândul său introdus prin celebrul pasaj: „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]