848 matches
-
lui și pe el. Barmanul se prefăcu că nu-l vede. Atunci Ignatius făcu cu ochiul unei femei de vreo patruzeci de ani care se sprijinea de bar. Femeia, ce părea originară dintr-o țară latină, îi răspunse cu un rânjet lacom, arătând vreo doi dinți de aur. Se desprinse de bar, înainte ca barmanul să o poată opri și veni la Ignatius, care stătea lipit de scenă, de parcă aceasta ar fi fost o sobă caldă. — Vrai ceva de băut, puiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
urmăritorul aflat la câțiva pași În spatele ei bătu În retragere, știind că nu e bine să-ți pui mintea cu o nebună. Însă taximetristul nu era nici pe departe la fel de prudent sau de timid, fiindcă Întâmpină Întregul scandal cu un rânjet satisfăcut. Zeliha observă cât de surprinzător de albi și de fără cusur erau dinții bărbatului și nu s-a putut abține să nu se Întrebe dacă nu erau cumva Îmbrăcați În porțelan. Treptat, Începu accelerându-i pulsul, să simtă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ornat cu sâmburi de rodie și picături de cianură de potasiu, prezența celei din urmă ar fi destul de greu de detectat, fiindcă migdalele se află printre multele ingrediente ale acestuia. — Ce-ai făcut, stăpână? a croncănit domnul Bitter scoțând un rânjet Îmbufnat, cum era de așteptat din partea lui. Ai intervenit În cursul lumii! Mătușa Banu a strâns din buze. — Așa e, a spus În timp ce lacrimile i se prelingeau pe obraji. E adevărat, eu i-am dat bolul cu ashure, Însă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aveau acea configurație. Un grup de tineri ofițeri de cavalerie, amețiți bine, se făcu auzit în apropiere, făcând glume deocheate. Lumina felinarelor se reflecta rece în nasturii și decorațiile de pe mantalelor lor, iar Virginski le recunoscu în voce și în rânjetul vulgar aceeași poftă aspră care îl atrăsese odată și pe el la Fraulein Keller, în compania unui grup similar. Poate, făcu el legătura, se îndreptau spre același loc chiar acum! Se trase din lumină și se luă după ei. Mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ei din întuneric. Vin, beau, pleacă. Nu mă bag în treburile lor. Poate Keșa vă poate ajuta. Patronul înclină capul permisiv către ospătarul a cărui față fu brusc cuprinsă de panică la perspectiva unei discuții cu ofițerul de poliție. Un rânjet încet contorsionă trăsăturile lui Salitov. ă Foarte bine. Tu. Vorbește. Privirea lui Keșa zbura anxioasă între patron și polițist. Salitov ridică fotografia. ă Așadar, îi cunoști pe oamenii ăștia? Keșa încuviință. ă Vorbește! lătră Salitov la el. ă D-d-d-da. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
scris-o pentru tine intenționat. Ca să știi unde să mergi dacă voiai mai multe. ă Ei bine, nu-mi amintesc. și apoi, nu îmi petrec vremea uitîndu-mă la dosul fotografiilor. ă Acestea sunt probe ale poliției, spuse Salitov cu un rânjet provocator. Puse fotografiile în buzunar. Patronul nu protestă dincolo de o mică ridicare a umerilor. Dacă îi mai vezi din nou pe oamenii ăștia, Rataziaiev sau Govorv, trimite-l pe Keșa la Biroul de Poliție din Aleea Stoliarni. Reține-i până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Înfățișând un om albastru care zâmbea și din ai cărui ochi curgeau lacrimi mari, galbene și mov, și mingi de baschet. O dureau ochii din cauza culorilor. — Îți place? Kitty se Întoarse. Femeia În rochie marocană stătea lângă ea, cu un rânjet excesiv de prietenos pe buze. — Mi se pare oribil, răspunse Kitty, Întrebându-se ce voia femeia aceea de la ea. — Sunt absolut de acord. Dar, imaginează-ți, Roger l-a ales dintre multe altele. Și cu banii luați pe el Îmi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
singura disponibilă. La scurt timp opri un camion. Avea număr de Mexic și steagul mexican pe bord. Era un hârb plin de imigranți ilegali, dar ce alternative aveau? — Mergeți cumva la aeroport? Întrebă Kitty. — Trec pe lângă, răspunse șoferul cu un rânjet libidinos. — Ne poți lăsa și pe noi acolo? plusă Desert Rose cu șarmul ei. Trebuie să prindem un avion! — Nu știu ce să zic, e destul de riscant, sunt o groază de polițai prin zonă. Kitty se uită la oamenii Îngrămădiți ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și Patrick veniseră și ei, curioși să urmărească evoluția situației. De la distanță Kitty o vedea pe Desert Rose vorbind, foarte supărată, cu ochii azvârlind săgeți, de parcă fiecare cuvânt urât trimis spre Charlie o satisfăcea sexual, iar el asculta cu un rânjet amuzat. Toată povestea dură zece-cincisprezece minute. Când i se păru că terminaseră, Kitty se apropie de Desert Rose. — Vii, draga mea? Desert Rose Îi aruncă o privire sălbatică, ca și când i-ar fi Întrerupt ritualul de Împerechere. — Nu pot să vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ei. — A, Irlandezul Netrebnic și Ursul Polar. M-am Întors la secția de poliție de pe West 54th Street să-mi ridic telefonul și geanta. Au rămas surprinși să vadă că m-au eliberat. Fitzgerald mi-a adus geanta cu un rânjet cretin, victorios, de parcă ar fi fost de partea mea de la Început. Și mi-a urat mult noroc. Presupun c-ai refuzat te aducă ei acasă, nu? — Da, am venit cu metroul. Kitty văzu chipul fragil al prietenei sale Încordându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
prins de speranța unor mângâieri necunoscute, a unor voluptăți inefabile, freamătă În carnea-i cum freamătă un zeu păduratic zărind o nimfă goală ce se oglindește În acea apă ce-l pierdu pe Narcis. Îi ghicesc, privindu-l din Întuneric, rânjetul irepresibil, el stă ca pietrificat de Meduză, sculptat În dorința unei virilități reprimate și ajunse acum În amurg, flăcări ce-i dau obsesii lascive se răsucesc În carne-i, e ca un arc Întins spre țintă, atât de-ntins Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În tehnici non-violențe de rezistență de vara trecută. Multinaționalele distrug planeta, dar se pare că nimeni nu știe nici de asta. Este uimitor cît de multe lucruri nu știu oamenii. Ai auzit vreodată de porumb modificat genetic? Băiatul are un rînjet foarte potrivit vîrstei sale și miroase dulce a sac de dormit, lipsă de dușuri și tinerețe. — Și e nasol porumbul ăsta modificat genetic? Îl ațîță Wakefield. Băiatul Întoarce capul a exasperare. — Scuză-mă, insistă Wakefield, dar ce este, mai exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Mîntuitorului, spre deosebire de Geo Bogza care-l compara direct cu Iisus: „Umorul lui Urmuz este inexistent sau este o mască asemeni acelor hidoase măști totemice ale genialelor tragedii ioniene, ascunzînd totuși cu iscusință tragicul. Rîsul lui Urmuz, pantomimele și marionetele lui, rînjet fără scăpare ca tîlharul din stînga, care și răstignit, mai ricanează”. Ar fi de notat faptul că un „urmuzian” paradoxal precum Ionathan X. Uranus (Marcel Avramescu) va urma un itinerar excentric, redimensionîndu-și urmuzismul prin intermediul ezoterismului tradiționalist al lui René Guénon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Gaston. — Tu ești ăla!... Endō, e riscant. — Ce tot spui? Nu știe nimeni că e cu mine. Niște tineri îndrăgostiți care traversau strada au privit în mașină. Ora unsprezece. Endō s-a tras brusc înapoi. — A venit. La fix. Un rânjet de satisfacție i se citea pe fața chinuită de boală. — Nu te holba la el, Umezaki! porunci Endō în șoaptă. Nu închide radioul! Umezaki a făcut ce i s-a spus. Se prefăcea că citește ziarul și ascultă jazz la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se Întoarce. — Richard! Linda se repezi la el și aproape că-l Îmbrînci pe Dan din drum, ca să-l Îmbrățișeze și ea, după care Richard se aplecă și depuse un sărut pe obrazul Emmei. Mie Îmi strînse mîna cu un rînjet obraznic. Mi-am dat seama din prima clipă că era genul de om care ar fi putut fi achitat pînă și de crimă, de fapt, varianta mai zveltă, mai tînără și mai chipeșă a lui Dan. Cred că Dan e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
asta, am spus, privind-o fără ocoliș pe Sally. — Poți să pui pariu, răspunde ea Îngrozită. Cine se ușurează În public merită trimis la plimbare. Și altceva ce mai face? Întreabă ea, aplecîndu-se, ca și mine, spre Fran, cu un rînjet diabolic. Aceasta oftează. — Sally, da’ știi că ești de plîns? — De unde să știu ce anume ar trebui să suport și ce nu, dacă o femeie măritată de atîta vreme, ca tine, nu-mi spune? — Bine. Trage vînturi În pat. — Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să vorbesc despre mine timp de o oră. În plus, n-aș putea să-mi fac timp pentru asta. Cine-ar vedea de Tom? — Ai putea să o rogi pe soacră-ta să stea cu el, zice Fran cu un rînjet diabolic. — Ha, ha, ce amuzant. Apropo, zilele trecute, i-am lăsat un mesaj lui Sally, dar nu m-a sunat. E În regulă? Fran Își dă ochii peste cap. — Da, dar i s-au aprins rău călcîiele după Charlie Dutton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
subiect despre care să discuți. Ce mai faci? Ce mai fac copiii? Da, sîntem cu toții bine și, apropo, știai că fumez? Mă Încrunt. — Știu, dar... — Eu nu fumez, de fapt. Asta e clar, zic eu, neputînd să-mi rețin un rînjet. — Nu, serios. M-am lăsat de ani de zile, dar mai fumez cîte o țigară cînd și cînd. Dacă sînt În oraș, la un pahar, am tendința să fumez. Și În vacanțe, uneori. — Spune-mi că nu fumezi de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-i așa? Ai cunoscut un tip! — Nu, nu, nu e nimeni, zice, iar obrajii i se aprind și mai tare, dînd-o de gol. Fugi de-aici! Mă las pe spetează și Îmi Încrucișez brațele, privindu-i gesturile stînjenite cu un rînjet pe față. — Nu pot să cred că ai cunoscut pe cineva și că nu ne-ai Împărtășit toate amănuntele picante. Nu-i de mirare că nu ne-ai lăsat pe mine și pe Trish să venim la tine acasă! Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe Lisa În picioare lîngă masă, cu haina În mînă. — Urăsc să vă fac una ca asta, dar trebuie neapărat să mă retrag devreme. Vorbim dimineață, bine? Se apleacă, Îmi dă un pupic, Încercînd (și eșuînd) să-și ascundă un rînjet, după care Își ia la revedere de la Charlie. O voce din capul meu Îmi tot repetă că ar trebui să plec. Ridică-te În clipa asta, pune-ți haina și mergi cu ea. Pleacă. Haide, ridică-te și pleacă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prețuită, spune Marcus, ridicînd dintr-o sprînceană În vreme ce ieșim la mașină. — N-o lua personal, rîd eu. Sentimentul ar fi același și dacă am lua masa cu... Îmi scormonesc mintea să găsesc pe cineva. — Charlie Dutton? sugerează Marcus, cu un rînjet sardonic. — O, tacă-ți gura. E rîndul meu să-i dau un ghiont. — Mai ales cu Charlie Dutton, zic, Încercînd să mă apăr și mă Întorc spre Fran. Vreți să fiți atît de buni și să nu mai aduceți vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
larg, iar eu sînt atît de entuziasmată de această surpriză, atît de nerăbdătoare să văd ce față va face, că practic mă zvîrcolesc pe scaun. Apoi, privesc În jurul mesei și realizez că Împărtășim aceeași senzație. Fiecare are pe chip un rînjet pînă la urechi, iar cei mai mulți au lacrimi În ochi. Michael se oprește lîngă noi, iar Linda Îl privește confuză, căci ea crezuse că se Îndreptau spre o masă pentru două persoane. CÎnd Își mută ochii de la el la noi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
față. Ca la un semn, se prăbuși într-un grandios impact cu asfaltul reavăn, rezemându-și capul palid de bordura trotuarului prăfuit de exitus și viață. Am cutezat, deși sfios, să îi cuprind capul în brațe... și m-am cutremurat. Rânjetul slab de marionetă, petele de sânge ce îi dezveleau chipul, buzele vinete, întredeschise, ce implorau îndurare, invizibila disperare ce ignora ajutorul, lividele sclipiri din ochii lui albaștri - toate m-au făcut să croiesc un nou tipar, să accept o nouă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
apropiat și m-a întrebat: - Ce formă avea? În mod ciudat, știam ce vrea să spună, dar nu știam cum să descriu creatura care îmi zâmbise. Nu mai văzusem niciodată ceva care să semene cu ea - imensă, neagră, cu un rânjet de i se vedeau dinții, cu pielea ca de animal. Am încercat să descriu acel animal pentru Inna, care părea uimită. Apoi m-a întrebat: - Era în apă? Am zis da și Inna a zâmbit. - Ți-am spus că apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mi-o amintesc și acum. Eram mută. Se uita la mine cu aceeași foame pe care o simțeam și eu și mi-a pus o mână fiebinte pe umăr ca să mă conducă spre palat, servitoarea reginei ne urma, cu un rânjet pe față. Stăpâna ei avusese dreptate; era o rază de lumină între prinț și nepoata Oracolului de la Mamre. Spre deosebire de mine, fiul lui Re-nefer nu putuse să-și ascundă inima de mama lui. Re-nefer le disprețuia pe femeile din oraș de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]