2,010 matches
-
V-am slujit o viață întreagă și n-ați fost în stare să mă faceți frumoasă ca o zână. - Poate că ne vom înțelege, dacă mai lăsăm noi, mai lași și tu... - Eu ce să mai las? - Câte o tăvăleală! - rânji diavolul cu subînțeles. - Nenorocitule! Năpârcă spurcată, miroși ca dracu’! - Fiindcă asta sunt!... Nu-ți mai place parfumul meu natural!? Și se luară la ceartă. Femeia îl îmbrânci dorind să-l scoată din grotă. - Ieși! De mâine mă vei găsi într-
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
Iisus, Mândră ca soarele de pe cer, Unde pietrele se înmoaie sub glasul Îngerilor Și munții se apleacă pentru a fi mângâiați. Infinitul dumnezeirii e în inima mea, Pe zidurile temniței este cuvântul Tău, Credința stă demnă în picioare. Mască Moartea rânjește prin sticla fumurie. Își așteaptă prada. Râde, apoi plânge, Iar sufletul e acum fluture. Dealul a venit la vale cu pădure cu tot. Drumul a fost acoperit. Altă viață nu mai poate fi aici. Moartea își schimbă chipul, ca o
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
lor” care începe așa: „Poeții lumii, vai de steaua lor/ Au cine îi mai trebuiește?/ Le e destin să plângă până mor/ Săraci, stingheri și hăituiți câinește// Iar cât trăiesc se-ntâmplă tuturor/ Ca tot netotu-n voie să-i rănească/ Rânjindu-și nimicia-n duhul lor/ Și strălucindu-și balele de broască”. Inclusiv din aceste versuri rezultă a doua remarcă necesară: de la idealismul omniprezent în primele cărți, la o repliere tot mai decisă în atitudini civice tranșante. Civismul pătrunde chiar și
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
un minut. Desemnați pe cel care-l va supraveghea. În cazul că se va abate de la ordinul primit, să stea cu masca pe figură un ceas, timp în care va excecuta din zece în zece minute câte cinsprezece genoflexiuni (a rânjit pe sub mustață ca de o glumă reușită) să nu-i amorțeacă picioarele. - Executarea, caporal!... a ordonat maiorul Comorod Iorgu. Te va supraveghea comandantul de grupă, adică subsemnatul, care am crezut că leșin. - Înțeleg că tu-i ești șeful acestui neinstruit
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
în URSS, voi fi umilit de o piticanie libidinoasă cu ochii de viezure afurisit: abia de-i puteam vedea de sub cascheta cât roata plugului, când îl observ că se întoarce ca un titirez și mă întrebă cu un zâmbet perfid (rânjit de om parșiv) care vrea să arate inferiorului că poate fi și amabil. - Cînd am trecut pe lângă voi, de ce n-ați salutat? - Să trăiți! Santinela aflată în postul de pază, nu are voie să salute. - Santinela, da!... dar tu, ce
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
mai mirăm de faptul că nu s-a dus s-o conducă pe mă-sa pe ultimul drum, cel puțin din pietate, dacă nu din respect pentru clipa cînd a născut-o nenorocita aia. M-am umplut de lacrimi, a rînjit Thomas. Fac mereu salturi în timp, dar uite că, într-o zi m-am dus cu cineva la spitalul de urgență și ce crezi c-am văzut? Pe un cărucior era transportat un mort. Brancardierul l-a lăsat chiar în fața
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
mușcând și înfulecând orice vietate ce se încumeta să treacă pe acolo. Iar când nu avea pe cine, se repezea în pădure, reteza câțiva copaci cu colții și-i înfuleca pe nemestecate. Când îi văzu pe cei doi, Colț Fioros rânji: - Ia veniți la neica, puișorilor, să înfig în voi colții! Și începu să alerge după ei. Dar Norocel scoase repede mantaua din traistă și o aruncă peste el și Mărțișor. - Aleargă în zig-zag, nene, mergi cu spatele și târâș ca să
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
trezit, în chiar fatala clipă, El, Lupus lupus, ce-a venit, în pripă, Să facă, și acum, ce-a mai făcut. Priveam, printre crenele, câmpul gri, Pe care fiara fulgera, în goană, Spre arătarea tâmpă și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu, pe
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
stând întins în caretă, de fapt trăgea cu muscheta în niște animale de carton iar apoi îi erau prezentate trofeele omorâte cu o zi înainte, eram cam abulic, prin urmare, ca să se mai distreze le dădu poruncă să pornească aparatul. Rânjind fericiți doctorii începură să umble la telefonul pe care noi, acum, îl știm de smartphone. Adică inteligent! Stupoare... consternare... dezamăgire... groază... Nenorocitul de aparat refuza să pornească să facă lumina aceea miraculoasă, într-un cuvânt se purta ca o bucată
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
progenitura pe părul vălurit și moale și o strângea în brațe în încercarea de a o asigura că damy a ei va avea grijă de tot și de toate. Glaban ieși primul din sala de consiliu. Își freca mâinile și rânjea. - E bine, totul decurge conform planului. Keron-zon și-a dat acordul. Tekla răbufni: - Vreau să fie scos din circuitul activ, mă înțelegi? E periculos pentru mine și pentru Arla. - Se face, n-ai grijă! Mi-a dat și mie ceva
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]
-
intelectual sau umanist Toate textele astea de poezii aliniate în culegerea lor de antrenament pentru examen sunt pline de idei, trăiri și imagini despre care nu pot vorbi, pe care nu le pot explora, pentru că testarea națională - marele bau-bau care rânjește cinic și amenințător pe deasupra capetelor noastre - ne potolește rapid simțirile între granițele nefericitelor sintagme despre ce face și ce nu face „eul liric”. După ce am să scap de asta, trebuie să mă apuc musai de întocmirea unor trucuri care să
Cum am ajuns un profesor prost, dar bun! () [Corola-blog/BlogPost/338383_a_339712]
-
pe dinăuntru. De ce n-oi fi plecat în lume ieri? - Nu pot... am bâguit. - Musai. Altufeli ce facem?! - O tai dumneata. - Io-s batrân, nu măi pot... Râdea mereu înfundat dar nu puteam să mă înfurii pe râsul lui. Dacă rânjea, cât ar fi fost de simplu! Trânteam cuțitul și-l lăsam acolo, cu oaia lui cu tot... Dragostea, pentru Bătrâni, era ceea ce noi numim har. Un dar de Sus, cu care ai fost înzestrat, de care, la un moment dat
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
de zăpadă de la colț cu Moșilor s-a trezit dintr-o dată luat cu asalt de noi hoarde furioase de sticle goale si de ambalaje la fel. M-am uitat la om, s-a oprit, a plescăit a satisfacție și a rânjit cu gingii. M-am luat de acolo, mergi, mergi, am spus, și m-am împins spre strada cu șinele lui 21. Nu prea mai vedeam, simțeam cum o furie mică, un șoarece siberian pitic, îmi rodea stomacul. În momentul ăla
Cum rezistați în acest București? () [Corola-blog/BlogPost/338824_a_340153]
-
e livrată de pelicula „Chuck Norris vs. Communism”, produs al intelectului unei dudui Călugăreanu, care înțeleg că stă pe la Londra. Întrucât CNC a respins finanțarea acestui „documentar”, deci n-a fost făcut cu bani de la buget, ar fi trebuit să rânjesc și să-mi văd de treabă, căci, de la o vreme am constatat că viața, și așa mizerabil de scurtă, nu e cazul s-o consum scriind despre toate gunoaiele cu generic. Văd însă pe ecran, la hașbeo, între persoanele care
Irina Margareta Nistor și Monica Lovinescu, că restu`... () [Corola-blog/BlogPost/338999_a_340328]
-
Sabatini, ai acest drept și noi îl respectăm. În plus, ai nevoie într-adevăr, pentru că un viol nu e putin lucru. -Nu m-a acuzat nimeni de așa ceva. În concluzie, nu pot fi considerat vinovat, doar pe baza unor prezumții. Rânjește el cinic. -Crezi că scapi așa, ticălosule? Mai vedem noi! Acestea fiind zise, inspectorul iese că o furtună din birou și cheamă un agent, încredințându-i pe cel reținut. Iese din clădirea Qesturii val vârtej, urcă în mașină și pleacă
SECRETE DUREROASE( CONTINUAREA LA ,,PETRECERE NEFASTĂ 11 -ROMAN ÎN LUCRU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340096_a_341425]
-
aur, Mijlocul mi-e supt în corset sub camase, Fumez numai pipe de opiu uriașe, Pe brațul meu drept tatuat-am un taur Și fruntea mi-e-ncinsa cu frunze de laur. Prin lungile, tainice, unghii vopsite, Umbrela cu cap de pisică rânjește Și nu știu de ce, cănd plimbarea-mi priește, Când sunt mulțumit c-am stârnit noi ispite, Din mine ies limbi și năpârci otrăvite. Din mine cresc crengi că pe pomi, mătăsoase, Și însăși natură atotștiutoare Ea însăși nu stie ce
Henry Miller: Tropicul Cancerului () [Corola-blog/BlogPost/339613_a_340942]
-
și peste pericol: „Într-o zi, pe mama au atacat-o pe stradă niște derbedei. Unul mai tupeist a urmat-o chiar în curte, iar ea s-a refugiat cu mine în brațe, tocmai în fundul camerei suspendate. Străinul a pășit rânjind către noi, probabil urma să mă înșface pe mine mai întâi și să mă dea cu capul de pereți, când, brusc, podeaua s-a sfărâmat cu zgomot mare sub el și insul a dispărut printre scânduri în bezna plină de
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
numai ce aud o bubuitură. După care, liniște. Probabil a explodat un pneu de tir, îmi zic. Din alea mai a-uzisem. Nu împing mai mult de câteva străzi căruciorul, când văd lume adunată ca la priveghi. Un hoit de casă rânjea, negru în cerul gurii, dând pe ochi niște praf și niște fum. Întreb dacă a explodat conducta de gaze. Mi se răspunde: - Slavă Domnului, nu! Doar o bombă pusă de un gang rival. Ne căutăm rapid altă locuință. Soacră-mea
Eu și teroriștii din UK: „- A explodat conducta de gaze?” „- Slavă Domnului, nu! Doar o bombă pusă de un gang rival” () [Corola-blog/BlogPost/339679_a_341008]
-
al picioarelor monstruoase și răgetul ascuțit, gîlgîitor, al cămilei de luptă aflate în parametrii normali. De data asta corpsmanul își ținu brațele pe lîngă corp și cămila îi hăpăi capul. „Mi-e teamă că un cap nu se poate grefa”, rînji Colonelu uitîndu-se chiorîș la cei aliniați. „Un moment de reculegere pentru camaradul plecat în cer cu racheta cea mare. Ajunge, DREPȚI! Veți merge acum în zona de antrenament a cămilelor, unde veți învăța să cooperați cu tovarășii voștri credincioși. Nu
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
mîinile înmănușate în negru tremurară deasupra declanșatoarelor. Apoi, la fel de încet, urcară spre cască, o rotiră ușor și o ridicară... „Pe sfîntul nume al Profetului Mrddl!”, icniră la unison cei doi corpsmani, siderați de ceea ce vedeau. „Ei, acum știți și voi”, rînji Superlarșul. „Dar pariez că n-ați bănuit niciodată”. „Dumneavoastră!!!”, șopti Oțel spărgînd tăcerea înghețată. „Dumneavoastră! Dumneavoastră! TU!!!”. „Da, eu, Colonel von Thorax, Comandant al CCC. Nu m-ați suspectat niciodată și chestia asta m-a distrat întotdeauna”. „Dar...”, bîigui Jax
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
cu „un rând pe crucea din cimitir” (ceea ce la vârsta Domniei Sale e nefiresc să se gândească la așa ceva !), poetul devine trist și dezamăgit că „Ea, opera...” rămâne doar „în colivia din odaie”, ca o bătrânică simpatică „cu ochelarii pe nas,/ rânjind absent la fiece vers,/ legănat de ciutura spartă/ a fântânii crescute înlăuntrul/ ierbii din mine” (p. 119). Scrisul său elegant, nuanțat liric, valoros prin conținut și formă, în sensul de univers artistic armonios articulat, rămâne o admirabilă expresie, care continuă
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
lovi cu dosul palmei peste față atât de tare încât, biata fată, paralizată de uimire și durere, căzu pe canapeaua de pe care abia se ridicase. Rămase blocată, incapabilă să schițeze un gest ori să articuleze vreun sunet. El o privea rânjind, cu pumnii strânși, pregătit să mai lovească. Lipsa ei de reacție din acele clipe îl determină să scuipe înciudat și să se retragă la masă. Își turnă băutură în pahar, indiferent, de parcă nimic deosebit nu se întâmplase. După câteva minute
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
ai așezat vicleană timida răsuflare Peste albastre vise lăsate amanet La poarta dintre ceruri, unde hotarul doare Când pașii se mai calcă pe urme vechi, discret... Și am uitat de mine și am uitat de moarte Deși grimasa-ți vie rânjea pe sub furtuni, Eu nu vedeam oceanul, ce rece ne desparte Oceanul tău de ploaie cu tainice genuni... Mai plânge și acuma,în luna mea de miere Un fir de lămâiță...ce lamentare-amară! Tu, toamna mea nebună ai strâns atâta fiere
ÎN NOAPTEA NUNŢII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341288_a_342617]
-
toiul nopții zărise o creatură cu coarne, urechi lungi, coadă stufoasă și gheare cu care se cățăra pe zid. Trăsese o săgeată asupra acelei arătări, dar aceasta o smulsese din piept fără să-i curgă nici o picătură de sânge, îi rânjise batjocoritor, apoi sărise peste zid făcându-se nevăzută. Peste vreo două zile găsiră un alt oștean leșinat dincolo de metereze. Când își reveni le povesti că o dihanie cu coarne l-a smuls de la locul său, l-a purtat prin aer
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
un ultim ospăț în cinstea răposaților stăpâni. Odată cu căderea serii demonii se furișară pe la colțurile întunecate ale castelului îngrozind musafirii.. Speriați de șicanele diavolilor, boierii își luară trăsurile și fugiră prin noapte spre conacele lor. Dar duhurile rele îi însoțiră rânjind și strâmbându-se la ei pe la răscrucea drumurilor din pădure. Le speriară caii care rupseră hamurile și dispărură în umbrele nopții. Bieții boieri, prăfuiți, cu hainele rupte, zgâriați de mărăcinii din coclaurile prin care-i târâseră dracii, abia către orele
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]