1,313 matches
-
împuțitul acela de colț al universului erau din ce în ce mai puține. Șomajul, pentru prima oară în ultima mie de ani, crescuse, aici în cea mai dinamică instituție din univers și deja o serie de cuptoare erau oprite. - Marș, la munca de jos, răcni Marele Tartor! Coada bietului Aghiuță se îmbârligă de bucurie. La ei asta era o promovare. În consecință, se trânti pe podea și se retrase lingând-o umil. Abia la ușă primi un șut în bot și schelălăi de plăcere. Rămas
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
găsi în podul șopronului unde locuia schițele unui dispozitiv de comunicare în virtual... Noul președinte al comisiei internaționale de mass-media se dovedi un revoluționar... Peste numai doi ani oamenii mergeau pe stradă purtând atârnate la ureche niște cutiuțe caraghioase și răcneau cât puteau de tare tot felul de nerozii. În virtual comunicările nu depășeau nivelul pornografiei, dar dădeau dependență... Zi și noapte miliarde de ochi urmăreau cu sufletul la gură chiar și cele mai imbecile programe ale diferitelor rețele de televiziune
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
fior de gheață îi străpunse inima. Deschise ochii și văzu o flacără ciudată ce ardea în privirile acelei ființe feciorelnice. Realiză că se află în fața unei făpturi demonice și dintr-un impuls interior, cu o forță supraomenească, o îmbrânci brutal, răcnind: - Ptiu! Piei drace din cale mea și ascunde-te pentru totdeauna sub talpa iadului! și o zbughi pe poartă fără să întoarcă privirile. În ogradă vrăjitoarea chicoti veselă de ispravă, apoi dintr-o dată se înfurie: - Nenorocitule, mi-ai scăpat! De când
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
răsună o zarvă mare. - Baba a pus foc... Sau o fi diavolii săi! - se sperie femeia. Bărbatul deschise ușa și ieși în prispă. Câteva secunde rămase buimăcit de ceea ce văzu. Elena încremeni în spatele său. Pătru cu sânge rece și curaj, răcni: - Babă spurcată, acuș te-nvăț minte să-mi mai tulburi liniștea! Dar nu termină de rostit aceste cuvinte că Elena, în ciuda feminității și a frăgezimii sale, deja adusese pușca. Un moment soțul rămase uimit de reacția soției sale, zâmbi satisfăcut
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
să'i lege cu lanțuhuri pentru vinovățiile ce ei ar fi făcut.In anul 1855 luna Noemvrie Spatarul Ioniță Koroi au legat cu lanțuh de gât și de unu copacu în grădină pe țiganul Lupu, acest nenorocit au început a răcni, țipa, striga, înjura, în căt se speria toți cei cetreceau pe strada Butu la vale. Intre trecători se nimeri și adiutantul Generalului Paar, Comandantu armatei austriece de ocupație; acesta se uită pintre zaplaji ca să vadă cauza unei așia văicărări. Indată
ELIBERAREA ȚIGANILOR DIN ROBIE SE DATOREAZĂ GENERALULUI AUSTRIAC PAAR- SCHINGIUIREA ȚIGANULUI LUPU de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378070_a_379399]
-
gaze fierbinți pe care le voi spulbera eu în țara nemernicei împărătese. - Chiar așa! interveni și căpitanul Foc Nestins, trebuie să atacăm armata Iernii și s-o distrugem înainte să ne atace ea. - Ordonați să plecăm la război, Măria Ta? răcni generalul Vânt Fierbinte. Când se făcu liniște, căpitanul Zefir întrebă: - Mă iertați, Majestate, permiteți să-mi spun și eu părerea! - Spune! - Apoi, eu așa gândesc: nu cred că Mărțișor este un spion diversionist. Am fost martor când și-a scos
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
două sute ... în câteva minute au depășit trei sute cinzeci pe minut ... intrase deja în fibrilație. Era intubată și în fibrilație. În câteva minute urma stopul cardiac. - Cardiologia! URGENT, să vină doctorul în reanimare. Tânără, 19 ani, în fibrilație! Urgență mare! am răcnit la telefonul din camera de gardă, vecină cu salonul bolnavei. A urmat linia izoelectrică. Stopul cardiac se instalase. Ne uitam stupefiați la inimioara aceea redată graficpe ecranul monitorului și așteptam să își reia ascuțișurile și coborâșurile, dar nimic ... linie dreaptă
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
geniile precoce. Numai că, zbaterile tinerei erau în zadar, poetica Marelui Poet nu se lega sub nici o formă. Ca să nu mai spunem că până la urmă tâmpita, că nu mai putea fi admiratoare, dădu drumul la tot felul de expresii hiperbolizate, răcnind din fundul bojocilor ditirambe foarte puțin măgulitoare pentru Maestru, iar acesta excedat de sonorul complet nepotrivit cu taina poeziei îi dădu un foarte prozaic picior, deloc metric, în părțile nepoetice, niște iambi și trohei de mă-sa cu tot neamul
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
în arc și aceasta zbură spre prințesă. Vârful ascuțit al acesteia se înfipse adânc sub sânul stâng al femeii. - Ah... - oftă ea de durere, în timp ce sângele-i năvăli peste voalul imaculat. Cu ce v-am greșit vouă, muritorilor de rând! - răcni prăbușindu-se pe covorul verde de iarbă. Curios, bărbatul se apropie ușor de ea. Din ochi parcă i se stingea acea văpaie, iar buzele senzuale și trandafirii îi tremurau. Cu lacrimi în ochi, îi șopti neputincioasă. - Pentru ce ai făcut
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 225 din 13 august 2011 Toate Articolele Autorului E noaptea răstignirilor albastre Nimic n-a mai rămas decât mumii Din osatura verbului a fi Și din destinul amintirii noastre Se-ntunecă de ziuă și răcnesc Atâtea toamne alergând nebune Se-mpiedică iubirea mea pe strune Și arborii de verde desfrunzesc De undeva din tainică spovadă Păcatele mai cad peste morminte O șoaptă de iubire iarăși minte O lacrimă mai plânge , drept dovadă Referință Bibliografică: E
E NOAPTE-N TOATE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373119_a_374448]
-
în țeastă. Ceilalți, îl loviți peste mâini și coasă. Ați înțeles, bă? --Țeles, șefu’! răspunseră într-un glas cei trei, deși lui Ilie nu-i convenea deloc strategia patronului. --Și încă ceva, continuă Casapu, când săriți la atac cu bâtele, răcniți din răsputeri, să speriați pe idioții din spatele lui. P-ăștia, numai cu urletele îi puneți pe fugă. Gata, nu mai avem timp, pregătiți atacul! Toată vorbăria lui Casapu avu un efect, mai mult de înfricoșare decât de îmbărbătare a „luptătorilor
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
chipul lui Miramoț, reușind să intre și el în plasa de surprindere a acesteia. Descoperi, în locul chipului de septuagenară, chipul adolescentin cu părul șaten retezat până la umăr, cu breton și mină gingașă, dar foarte serioasă. Chipul lui Miramoț din liceu! Răcni și el la rândul lui: -Copii, unde sunteți?! Veniți repede încoace, dacă puteți, s-a întâmplat ceva... incredibil! Pe rând, lumina poposi pe chipul lui Flower-Power, al lui Doc, al Patriarhului, al Diplomatului, al Solitarului. Papa nu se supuse imediat
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
de mămăligă, o cutie cu râme, un pahar de plastic cu capac, plin cu viermi de carne, și, bineînțeles, geanta în care mătușa pregătise mâncare pentru cei trei „bărbați”. Florin, care avea deja șapte ani, sărise în picioare de îndată ce unchiul răcnise „Soldați! Scu-la-reeeaaa!” Sorin, care abia împlinea cinci ani în toamnă, avusese nevoie de ceva străduință din partea mătușii să deschidă ochii, să se spele, să se îmbrace și să urce pe bancheta din spate a mașinii. Dar acum, erau aproape treji
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
poate nu este chiar termenul corect ) de tavan, într-un anumit fel mă simțeam un tot unitar cu acesta. Îi auzeam pe cei de jos, nu-mi venea să cred, ei jos, eu sus, vorbindu-și unul altuia, ambii medici răcneau unul la celălalt, poate la asistente, naiba știe, pentru că nu puteam distinge ce spuneau, era ca și cum m-aș fi aflat, din acest punct de vedere, foarte departe de ei sau auzul meu, din pricina țiuitului continuu, slăbise cu mult sub valori
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376191_a_377520]
-
vânătoare. Prințișor, mai iute de mână, săgetă o frumusețe de cerb. De ciudă, conașul îl plesni cu biciul. - Boierule, se enervă tânărul, dacă o singură dată mai ridici mâna asupra mea, te fac bucăți! - Îndrăznești să mă înfrunți, slugă blestemată!? - răcni conașul ridicând din nou biciul. Prințișor prinse biciul și-l răsturnă de pe cal. Ca turbat că se făcuse de râs în fața vânătorilor, conașul trase spada gata să-l lovească. În clipa următoare Prințișor îi reteză gâtul cu propria-i armă
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
gard, lovindu-se una pe alta cu ciocurile. Moș Ion a lăsat treaba din grădină și a strigat de pe scara prispei: Lasă, mă, televizorul, că ne mănâncă vietățile astea! Ionică a tresărit speriat, de era să cadă-n fund și răcni: Goool! Gol, gol! Răcnetul lui Ionică era să-l dea gata pe moș Ion. După ce și-a revenit, a strigat și el: Gol e-n capul tău, nenorocitule! Ieși afară la animale! Dar, ți-ai găsit! Ionică și-a văzut
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Aha! Ia șă vedem! Formează numărul. Din receptor se repede un „aloo” răcnit, care-l băgă-n sperieți, de aruncă receptorul pe patul lui moș Ion, care îl luă cu mare efort. Recunoscând vocea lui Mihai, răspunse calm: Nu ...mai ...răcni, mă! Eu ....sunt! Ce s-a întâmplat, bă tete? Mor...Mihăiță...mor...ți-am zis că...mor. Veniți, bă! Tocmai acu te găsi, bă tete? N-am vândut nici jumătate. De ce, bă? Păi...am ținut la preț, ca să dăm lovitura
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
în împlinire în noroc? Mai ții minte, iubite, că-mi erai cer că-ți eram mare că ne uneam în zare? Existând, murmurând, gemând încolăcind, împreunând dezmierdând, înflăcărând vorbe de dor înghițând în al nouălea cer zburând... iubirea-n absolut răcnind! Referință Bibliografică: Mai ții minte, iubite? / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1985, Anul VI, 07 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
MAI ȚII MINTE, IUBITE? de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379314_a_380643]
-
împietrit la spulberarea fericirii pe care o dorise veșnică. Câtă risipă de raze a făcut pentru această grădină! Cât a ferit-o de toate primejdiile! Cum a putut străinul, om de rând, să-i cucerească grădina și fiica mult îndrăgită? Răcni ca o fiară rănită, țipătul lui transformându-se într-un tunet, amplificat de hăurile văzduhului. - Ooo! Blestemul tău, Durere, de ce m-ajunse și mă cuprinse? De ce m-ai blestemat, Durere? De ce îmi răscolești mânia? De ce mă faci să explodez și
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
iar adevărul va va face liberi. (Ioan VIII/ 32) Văd că dezbaterile pe internet și în piață publică au luat-o razna. Dacă nu vom vedea adevărată cauza a unui popor bolnav, cu mult peste media țărilor civilizate, degeaba vom răcni pe toate canalele: „Vrem spitale și nu catedrale!” Păi, nu-i mai bine să te rogi să fii sănătos, decât să zaci pe un pat de spital? În Occident nici nu prea sunt atâtea spitale că la noi. Problemă ține
TABLETA DE WEEKEND (134): DE LA ANA LA CAIAFA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378644_a_379973]
-
Dure Ciocanele zimțate sînt domolite de ale flautelor cîntece de leagăn, Cuptoarele muginde răsună lîngă goarna cea hăulitoare, Toba cea dublă-îneacă urlete și gemete, si ascuțitul fluier șuiera și țipă, Cornul cel arcuit, aprig, dar armonios, pe șarpele care dogit răcnește în delir îl îmblînzește: Și Bowlahoola e Stomacul în orișicare om."123 Din fragmentul de mai sus se poate observa că Blake încearcă să descrie dramaticele procese "biochimice" și "psihochimice" care au loc în interiorul tărîmurilor profunde ale formelor vii, în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
zări departe de Tharmas, si sa nu vii de strașnica-mi mînie prea aproape. Țípă și cazi departe și rîzi de Tharmas, încîntătoare frumusețe-a verii, 175 Pînă ce iarnă te va frînge în Bucăți cum frîntu-m-ai pe mine". Astfel răcni Tharmas peste-ocean, tunînd, suspinînd, bufnind. Fost-au sfărmate lanțurile Sorții, și-acuma ură începea În locul dragostei pentru Enion. Enion, oarbă, de ani încovoiata, Se scufundắ în reci tălăzuiri, trăind o viață-n miezul apelor; 180 Înspăimîntata,-n depărtare se pierdu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dorul lor cuprinse. Și zise: "De ce simt astfel de iubire și de milă? Ah, Enion! Ah, Enion! Ah, încîntătoare, încîntătoare Enion! Cum este-aceasta? Toată nădejdea mea s-a dus! în veci pierdută! 10 Precum un Vultur flămînzit și Orb, răcnind în vasta-ntindere, Neîncetate lacrimi îmi sînt acuma hrană, neîncetate lacrimi și mînie. Fără de moarte-n veci acuma rătăcesc uitare căutînd În valuri ale disperării: zadarnic; fiindcă dedesubt de mă scufund, Înăbușindu-mă trăiesc: De-s făcut țăndări de pe-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Luate de înrobita omenire, in ce privea se prefăcu: În ce făcea se prefăcu: era schimbat el însuși. Spasme cuprinseră fibrele-i musculare ce se zbăteau încoace și încolo: buzele-i spelbe Fără să vrea i se mișcară cînd Urizen răcni: pîntecele-i că marea unduiră 290 La țipetele lui Enitharmon: genunchii săi unul pe altul se loviră, și-apoi privi Cu Ochi înmărmuriți la Urizen și ápoi iute gîtu-și răsuci Fără să vrea spre Așternutu-n care stătea întinsă Enitharmon. Oasele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lor cea mult iubita. Prin beznă lui Entuthon Benithon călătoriră nouă zile. 150 Los, de mînă luînd-o pe-Enitharmon, de-a lungul groaznicelor vai O duse și-o șui pînă la vîrful muntelui de fier, acolo unde Orc În vîntul furios răcnea; și se gîndi să-i dea lui Enitharmon Fiul în înzecita bucurie, si pentru lacrimile ei să ispășească Măcar că moartea-i ar urma, atît de multă milă cu durere-l copleși. 155 Dar cînd ajunseră la-ntunecata stîncă, la peșteră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]