1,700 matches
-
teritoriul meu. Eu sunt un cerb care-și marchează teritoriul tăvălindu-se în noroi. (Se rostogolește pe pământ.) Alt om din grup: E nebun. Vicu (ajuns la picioarele unui membru al grupului, râde): Sunt un hipopotam, un rinocer ce se răcorește în nămol. (Se agață de picioarele omului. Acesta îl respinge, lovindu-l.) Omul: Câine! Vicu: Voi sunteți câni ce vă tăvăliți în propria mizerie! Eu sunt un elefant ce-mi curăț sufletul printr-o baie noroiasă! (Oamenii din acel grup
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
Omul: Câine! Vicu: Voi sunteți câni ce vă tăvăliți în propria mizerie! Eu sunt un elefant ce-mi curăț sufletul printr-o baie noroiasă! (Oamenii din acel grup încep să-l lovească cu picioarele.) Alt om din grup: Acum ne răcorim și noi în noroiul loviturilor. Alt om din grup: E suficient. Alt om din grup: Nu e suficient. Ăștia au șapte vieți. Mâine tot în drumul nostru o să-l aflăm. Alt om din grup: Eu plec. (Se depărtează. Ceilalți mai
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
M-adăpostești cu grijă când ploi în mine ning”. Superb!... Am insistat asupra acestor simboluri pentru că multe din poeziile Vasilisiei Lazăr sunt transfigurări „iconice” ale unor foarte intense trăiri, unduind pe rând sau toate împreună într-o lumină care te răcorește chiar și atunci când te arde. (VALERIU ANGHEL) ***3. LUCIAN DUMBRAVĂ (Portugalia) - WHITE POEMS (author’s anthology, versuri, A5, 96 pagini) Încărcată de sensibilitate, poezia lui Lucian Dumbravă, într-o minunată traducere în limba engleză a Mariei Edith, incumbă același fior
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > IUBITO, Autor: Florentin Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 2328 din 16 mai 2017 Toate Articolele Autorului IUBITO, lasă frunza să-ți acopere chipul, să-ți răcorească sufletul trecut prin furtunile vieții, lasă floarea să-ți sărute buzele și să-ți admire parfumul iubirii, lasă fructul să se pârguie, ca apoi să simțim gustul său plăcut zi de zi, lasă mugurul să încolțească mereu din inima ta
IUBITO, de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369670_a_370999]
-
admire parfumul iubirii, lasă fructul să se pârguie, ca apoi să simțim gustul său plăcut zi de zi, lasă mugurul să încolțească mereu din inima ta fructul plăcut al dragostei noastre. IUBITO, lasă frunza să-ți acopere chipul, să-ți răcorească sufletul trecut prin furtunile vieții, lasă floarea să-ți sărute buzele și să-ți admire parfumul iubirii, lasă fructul să se pârguie, ca apoi să simțim gustul său plăcut zi de zi, lasă mugurul să încolțească mereu din inima ta
IUBITO, de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369670_a_370999]
-
iarăși focul, Ielelor le place să pornescă jocul. Aburii fac scară până în văzduh Vino Ploaie dragă, oare ești un duh? Și ne spală ochii, inima de vrei, Stropii să-i trimiți iute pe alei! Vino ploaie-n hohot și ne răcorește, Fierbe parcă zidul și în flăcări crește Ard pe câmpuri roade și țăranii plâng Ai rămas datoare să ne vii în crâng! Vino pe-nserat, în păduri și parcuri, Până și țărâna stă pe niște arcuri, Frunza ofilită a visat fântâni
VINO PLOAIE! de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369757_a_371086]
-
adus mai ales. Acum, o găleată este pentru o zi pentru că fiecare om trebuie să aibă un pic de apă acasă. Seceta asta ucide orice, fără milă. Azi, parcă e mai cald ca oricând. Nu poți mânca, nu te poate răcori nimic și mai ești și bătrân și bolnav. - Da, sunt singură! Nu mai am pe nimeni, doar pe Dumnezeu. Nu m-am plâns nimănui de nimic dar acum boala și neputința mă apasă greu de tot. Aș plânge și chiar
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
Oricum sunt acolo unde lumina mai poate să-mi adauge căldură. Sunt sub flori. Am fost și sub muguri și în crengile negre. Aștept acum verdele vieții, frunzele. Iar pașii se duc și mă duc, iar pământul se lasă călcat, răcorindu-mi privirea. Mă bucură reavănul țărânii văioagelor umbrite. În mijlocul lor, o mică reptilă cu pielea viu colorată îmi urmărește pașii. Pământul mustește, iar eu, în fiecare zi, sunt tot mai însetat. Iar setea mă face prizonierul izvoarelor. De parcă aș fi
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
vorbăria!, rosti un altul sorbind din țoiul golit pe jumătate. - O să mai vedeți voi! Vin bolșevicii și-o să vedeți voi atunci!, zise Cucu cu îndrăzneală ieșind pe ușă furios. - Iată uite, năpârca!, zise Toader tare, să-l audă ce ieșise, răcorindu-se. Hohotele și vorbele lui susținute de ceilalți îl însoțiră și-l răniră de moarte pe Cucu. Nu-i mai ieșiră din suflet până când nu pleacă din sat, tot cu ele și tot cătrănit. Unde plecase, încotro se îndreptase, nimeni
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
să le dau viață spre a ști tot omul iubitor că muzică populară și dragostea nețărmurită de plai natal, de fata cu care am străbătut cărările umbroase din pădurea veșnic tânără și m-am oprit la izvorul cristalin ca să-mi răcoresc fața, apoi am băut stropi fermecați din „apa vie” - dătători de viață; dar după cum observați am trimis un mesaj dragilor mele rândunele care-mi ciripeau în fiecare dimineașă cînd mă sculam ca să plec la școală, adevărate prințese „măicuțe îmbrobodite cu
RIDICÂND CORTINA TIMPULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370137_a_371466]
-
suflet... O imagine minunată îmi mângâia privirea: luna plină de mândrie, încununată de o lumină aurie, se ridica parcă din mare, pentru a-și lua locul ei pe cer. Un tablou de o rară frumusețe. Briza mării îmi alinta obrazul, răcorindu-l cu solzii undelor aurite... In aceste momente pline de miracol am simțit din nou... clipa magică; aș fi dorit să o pot opri din fuga ei; aș fi vrut să o rog să mai rămână la mine și să
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
Tu, Doamne! Trece-mă prin liniști și înțelegeri mai sus decât le am acum! Caișii au început să stârnească adieri albe și verzi, agitând albinele și mâhnirile. Mi s-a înrourat obrajii iar mâinile mi-s prea mici să-i răcorească. Un singur lucru trebuie să mă mâhnească și să mă îndurereze: păcatul. - Sunt eu sigură că printre caiși nu am făcut mii de neîngăduiri? Referință Bibliografică: Când ne ascundeam după caiși / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1539
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
bluză de un roșu carmin, cu gulerul larg răsfrânt peste umerii săi atletici. Mâinile lungi, suple și puternice stăteau sprijinite de fereastra larg deschisă. Își ținea capul cu pletele sale ondulate în curentul făcut de viteza trenului, pentru a se răcori. Fără să vrea, Săndica îi admira brațele, trupul său robust și pieptul cu pectoralii dezvoltați, iar gândul o făcea să se înfioare de cutezanță: Cum ar fi oare dacă aceste mâini superbe ar investiga-o pe tot corpul, descoperindu-i
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
plăcut pentru iubită. Spera să se uite incidentul și de aceea i-a propus ca, după ce se odihnesc puțin, să meargă la un restaurant cu program prelungit sau la barul de noapte de la Cazino sau Hotel Palas. Obosiți, s-au răcorit după un duș rece și, fără să mai facă dragoste de data aceasta, au adormit îmbrățișați. Doar foamea i-a mai sculat din somnul odihnitor al după-amiezii. Referință Bibliografică: CAT DE MULT TE IUBESC.... - ROMAN - CAP. XII / Stan Virgil : Confluențe
CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353427_a_354756]
-
templu al mirezmelor încântătoare atât de atrăgător încât omul-secundă,ostenit de drumul lung,se întinde la umbră stejarului și privește în zare admirând crenelurile cerului și undeva în dreapta,o privighetoare își înaltă trilul către norul stingher venit parcă pentru a răcori falnicul stejar cu umbră lui frumos mirositoare.... -Sfârșit- Referință Bibliografica: Stejarul / Iulian Cătana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2354, Anul VII, 11 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulian Cătana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ŞTEJARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352783_a_354112]
-
și, firește, capacitatea localnicilor de a crede și de a se mobiliza în jurul acestora, le dă forța de a răzbi, de a-și transforma visele în realitate. De vei dori, dragă călătorule, vei putea face un popas pentru a te răcori la piscina din centrul comunei. Este o locație de agrement modernă, motiv de mândrie în zonă, aici venind, vara, persoane din toată zona, ba chiar de la oraș. La Pădureni ai ocazia, de-a lungul anului, să participi în mod direct
VATRĂ DE ISTORIE ŞI CULTURĂ – de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352722_a_354051]
-
PLOAIA Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1637 din 25 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă rar... Pe trotuar, Din asfaltul de cleștar Aburi ies ( fără sens...), Doar se vor întoarce iar... Doi țigani, veterani, Se ascund... Grăbiți?...Tiptil!... Răcoriți?... Amețiți De rachiu, sub coviltir. Un bătrân chel și spân Mânios se uită-n sus, (- Plouă des, fără sens, Am făcut aseară duș...). Tac... Privesc... Mă crucesc!... Doua țațe șed în drum, Nu e rost de adăpost, Când e clinci
PLOAIA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352840_a_354169]
-
de cais Ție cântul meu adie, Ești frumoasă ca un vis Puf și fulg de păpădie. Ruptă ești din prag de rai Și firavă ca o boare, Gingașă și fără grai Așteptând un puls de soare. Roua nopții te descântă Răcorindu-te ușor, Albinuțe te alintă Fredonând versuri de dor. Mai presus ești tu de toate Prin lumina ce-o emani, O prințesă din palate Vechi și noi de mii de ani. Mă apropii lent de tine Și ridic o mână
PLĂPÂNDĂ FLOARE DE CAIS de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352900_a_354229]
-
nu vedeai rază de soare se întrezărea de pe acum lacul scăldat în soarele care se apropia de linia orizontului. A ajuns la piatra cu pricina, jilțul sau dacă vreți soclul pe care-și așeză cu demnitate efigia. Cu picioarele goale răcorite de apa care o înconjura din toate părțile își admira, ca de fiecare dată, icoana vie oglindită de luciul lacului. Și era, pe drept, o adevărată icoană, cu toate că era lipsită de sfânta aureolă. Două cornițe negre ca pana corbului împungeau
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui. 24. Și el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. 25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ți aminte că ai primit cele bune ale tale în viața ta, și Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
de bogat, avea să insiste în rugăciuni pentru stropirea buzelor bogatului. Și din această cauză, din marea dragoste a lui Lazăr, discuția era directă cu Avraam. Deci bogatul discută direct cu părintele nostru Avraam cerând trimiterea lui Lazăr să-i "răcorească limba". Limba îi era chinuită pentru că nu a fost dezlegată în timpul desfătărilor pământești spre porunca pe care putea să o dea în vederea îngrijirii celui sărac. Propria limbă acum îl chinuie, limba care putea să-l salveze de la acele chinuri! La
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
tii! Dacă nu te‑oi sătura eu, să nu‑mi zici pe nume. Și mai dă‑le dracu’ de păsări! Le ajunge atâta, că s‑a lăsat întunericu’ de tot. Nici nu se mai vede cărarea spre casă”, s‑a răcorit Gavrilă și a plecat cu sacul umplut doar pe jumătate. A ajuns acasă obosit și supărat. A scăpat de câteva de la taică‑său numai la intervenția Ioanei. - Lasă, mă’ Vasile, că păsările s‑au culcat. Mâine le‑oi da eu
CHEMAREA DESTINULUI (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354391_a_355720]
-
s-au spetit secole de-a rândul să stivuiască pietrele, ca niște Sisifi ai Evului Mediu. De parcă elementul contundent s-ar impune cu de-a sila, croindu-și drumul prin mediul țepos, ieșind din măduva mesetei iberice pentru a se răcori la final în răcoarea apei, dinții de fierăstrău ai Cordillerilor se aliniază cuminți, paraleli, de la sud-vest spre nord-est: Sierra de Mariola, Sierra de Carrasqueta, Sierra de Crevillente, Sierra de Salinas, Sierra del Maigmó, Sierra del Cid, Sierra de Bernia. „Capacul
LOCUL UNDE MUNTELE IESE LA... MARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354454_a_355783]
-
Noaptea este lungă și ea dispusă să dea o mână de ajutor partenerului când este vorba de amor. Gândurile i-au fost întrerupte de Mircea, care o întreba dacă nu dorește să iasă afară în fața căminului cultural, să se mai răcorească, aerul fiind irespirabil în sala banchetului. Oare ce și-a propus acest flăcău? se întreba Săndica, privindu-l cu insistență. Văzându-l liniștit, temerea că el nu a priceput nimic din mesajele corpului său se accentua. Nu-i nimic. Mai
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
De fapt nu îi era teamă. Era doar o obsesie a sa. Era învățată ca ea să conducă ostilitățile, să aducă evenimentele numai așa cum dorea ea și de aceea nu-i plăceau surprizele. Săndica acceptă să iasă afară să se răcorească. Avea dreptate Mircea că temperatura devenise greu de suportat, mai ales după partida de dans. Nu era de top orchestra, dar mergea pentru nivelul pretențiilor locale. Era o noapte liniștită de vară. Pe cer începeau să se adune câțiva nori
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]