2,217 matches
-
și cel de heraldică al statului California, drapele fluturând parcă la unison, respectul până la smerenie pentru cântarea imnului, nu doar scena cânta cu grupurile vocale și soliștii care dădeau tonul ci amfiteatrul tot în aer liber electriza solemn atmosfera din ce în ce mai răcoroasă a orașului. Necunoscând textul și melodia iar limba bâjbâind-o am bolborosit și eu ca să par american, îmi făceam cu vecinii ocheade subînțelese la o aderare care mi-era totuși străină, de bună învoială, binețuri reciproce întemeiate pe o stare
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor și pătrunse ușor sub cupele sutienului, începând să-și plimbe degetele peste mugurașii ce începură să prindă viață, ridicându-se precum cornițele melcilor primăvara, când simt umezeala picăturilor de rouă la ivirea zorilor răcoroase. Săndica simți un gol în stomac după sărutul lui pasional. De fiecare dată când Mircea îi atingea pielea fierbinte, era pătrunsă de ceva ca o amețeală în partea inferioară a abdomenului și i se înmuiau genunchi. Toate simțurile îi erau
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
nu ar fi simțit tăietura. Își luă pălăria, și-o aruncă pe cap și, urând seară bună crâșmarului, porni spre ușa birtului. Se văzu afară, înconjurat de răcoarea amurgului ce se cobora de pe vârful munților, așezându-se peste Teșila. Aerul răcoros îi făcea bine. Parcă îi mai alunga aburii ridicați de tăria rachiului lui nea Tase. Pe deal se auzeau tălăngile vacilor ce se întorceau de la pășunat. Nici nu băgă în seamă țăranul care îi dădu binețe când trecu pe lângă el
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
cele de 10 - 12 ani, cărora de acum începea să le crească năsturașii sânilor și să le apară pe ici pe colo câte un firișor din viitoarea mătase pubiană. Parcă cele mai mari aveau costum de baie? Intrau în apa răcoroasă în chiloții de toată ziua și apoi așteptau să se usuce sau se dădeau după câte un copac să-i stoarcă de apa râului. În loc de sutien foloseau maieul sau câte o bluză. Cum acestea de obicei erau chinăzării subțiri, dacă
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
frumos pentru început. Putea să fie și o babușcă minusculă. Așa am "udat"minciogul, cum zic pescarii și am scăpat "de arap", știu ei pescarii despre ce vorbesc. Din când în când, mai vedeam bambina cum se ridică. Dimineața era răcoroasă și eu stăteam pe canapeaua din spate a mașinii, la căldură, cu portiera deschisă. Din această cauză am ratat și multe înțepături. La fixă încă nu se mișca nimic. Era ora opt și în minciog aveam câțiva cărășei. Nimic de
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
iubești. În astfel de momente oamenii sunt vulnerabili și par atât de neajutorați, asemeni unor copii ce îți cer ajutorul și te strigă atunci când se lovesc. Este foarte cald în cameră. E plină vară. Ies pe terasă și o briză răcoroasă îmi trezește simțurile la viață. Jos, sub terasă, se află un restaurant chinezesc și simt mirosul mâncării picante preparate de bucătarul-șef. O pisică, probabil a vecinului, sare de pe un acoperiș pe altul, parcă în căutarea a ceva pierdut. Mă
LINIŞTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367177_a_368506]
-
să răsară soarele? Mă uit la telefonul lăsat pe masă și văd că e ora 5 și jumătate dimineața. Ar trebui să las pisicuța să plece acasă, iar eu să mă întorc în cameră, în pat, alături de D. Dar briza răcoroasă și liniștea sunt cu mult mai atrăgătoare. Mă fură somnul, iar genele încep să se închidă încet-încet. Nu pot adormi aici! Dimineața, mai exact pe la 7 jumătate mă vor vedea toți vecinii, ceea ce nu ar fi tocmai plăcut de vreme ce mă
LINIŞTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367177_a_368506]
-
a trecut prin veacuri a fost un fel de umbră o copie anume și când un nou Bălcescu se duce dintre noi a mai trecut o dată Apusul peste lume! MOLDOVA ! Mai mult mireasmă și mai mult cântare Zăvoaie antice și răcoroase Pe lume a Moldovă cum miroase Rămâi o clipă ca trăsnit pe zare Cum este sufletul adânc în trup Atâta pace și atâta milă Ca barza în apus pe o colină Parcă din bolta neamului mă rup ... Citește mai mult
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
CAP. CINCI Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Seism politic Februarie era pe sfârșite. Zilele geroase pline cu zăpadă, viscol sau lapoviță deveniseră o amintire urâtă care trecuse. Chiar dacă diminețile erau răcoroase se simțea totuși, că vine primăvara. Dispăruseră temperaturile negative. Ghioceii începură să apară din loc în loc prin grădinițele din fața blocurilor. Bucureștenii așteptau o ultimă zburlire a Babei Dochia până să-și lepede cele nouă cojoace, conform legendei populare și, să
ROMAN , CAP. CINCI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363606_a_364935]
-
avut spor acum pe răcoare, însă dacă nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică soarele, ar trebui să mai vină o zi, însă spera să reușească. Spre ziuă au căzut câteva picături de umezeală. Noaptea fusese răcoroasă și acum simțea cum transpirația îi îngheța pe spatele său ud. Razele lunii îi călăuzeau pașii prin lan. Aproape că legase jumătate din suprafața secerată. Aduna cu brațele, strângea tare snopul sub genunchi, băga legătura de cicoare pe sub el, apoi
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor și pătrunse ușor sub cupele sutienului, începând să-și plimbe degetele peste mugurașii ce începură să prindă viață, ridicându-se precum cornițele melcilor primăvara, când simt umezeala picăturilor de rouă la ivirea zorilor răcoroase. Săndica simți un gol în stomac după sărutul lui pasional. De fiecare dată când Mircea îi atingea pielea fierbinte, era pătrunsă de ceva ca o amețeală în partea inferioară a abdomenului și i se înmuiau genunchi. Toate simțurile îi erau
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
în cuvinte, care se produc la nivelul scoarței cerebrale. Pe față i se citea profunda adorație către Dumnezeu. Fiind într-n dialog cu o lume fantastică, asculta cum îi răspund codrii seculari, îl ascultă pietrile bătrânilor munți, îl mângâie undele răcoroase și tămăduitoare ale dorului și iubirii de pământul patriei. Între timp doina își făcuse aparițaia pe scena diamantină, asemenea unei vestale pentru a întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea diademă cu
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
vedeam cum se ridicau pline de strălucire și, ca prin farmec, s-au contopit cu albastrul cerului, apoi au trecut peste câmpiile roditoare, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, au survolat piscurile munților falnici, s-au oglindit în apa răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului român, alintându-i suferințele, dându-i speranță și încredere. Ce se întâmplase de fapt? Da, iluzionistul fără pereche al sunetelor, virtuosul maestru Gheorghe Zamfir ne-a fermecat
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
pentru început. Putea să fie și o babușcă minusculă. Așa am "udat" minciogul, cum zic pescarii și am scăpat "de arap"[ii], știu ei pescarii despre ce vorbesc. Din când în când, mai vedeam bambina cum se ridică. Dimineața era răcoroasă și eu stăteam pe canapeaua din spate a mașinii, la căldură, cu portiera deschisă. Din această cauză am ratat și multe înțepături. La fixă încă nu se mișca nimic. Era ora opt și în minciog aveam câțiva cărășei. Nimic de
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
în cuvinte, care se produc la nivelul scoarței cerebrale. Pe față i se citea profunda adorație către Dumnezeu. Fiind într-n dialog cu o lume fantastică, asculta cum îi răspund codrii seculari, îl ascultă pietrile bătrânilor munți, îl mângâie undele răcoroase și tămăduitoare ale dorului și iubirii de pământul patriei. Între timp doina își făcuse aparițaia pe scena diamantină, asemenea unei vestale pentru a întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea diademă cu
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
vedeam cum se ridicau pline de strălucire și, ca prin farmec, s-au contopit cu albastrul cerului, apoi au trecut peste câmpiile roditoare, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, au survolat piscurile munților falnici, s-au oglindit în apa răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului român, alintându-i suferințele, dându-i speranță și încredere.Ce se întâmplase de fapt? Da, iluzionistul fără pereche al sunetelor, virtuozul maestru Gheorghe Zamfir ne-a fermecat
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
în cuvinte, care se produc la nivelul scoarței cerebrale. Pe față i se citea profunda adorație către Dumnezeu. Fiind într-n dialog cu o lume fantastică, asculta cum îi răspund codrii seculari, îl ascultă pietrile bătrânilor munți, îl mângâie undele răcoroase și tămăduitoare ale dorului și iubirii de pământul patriei. Între timp doina își făcuse aparițaia pe scena diamantină, asemenea unei vestale pentru a întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea diademă cu
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
vedeam cum se ridicau pline de strălucire și, ca prin farmec, s-au contopit cu albastrul cerului, apoi au trecut peste câmpiile roditoare, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, au survolat piscurile munților falnici, s-au oglindit în apa răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului român, alintându-i suferințele, dându-i speranță și încredere. Ce se întâmplase de fapt? Da, iluzionistul fără pereche al sunetelor, virtuozul maestru Gheorghe Zamfir ne-a fermecat
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
limite, ea era de căpătâi și nu făceam rabat la golit paharele din plastic. Doar venisem să ne destindem, departe de lume, de colegi, familie, șefi, sau subordonați. Eram doar noi doi și natura... Pomii, cu frunzișul lor verde și răcoros, nu lăsau să pătrundă razele puternice ale soarelui, așa că era ideal pentru un weekend în mijlocul naturii. Visasem mult timp la această aventură și iată că acum o trăiam din plin! Cum mă întorceam să fac câte ceva, scăpând din vedere bambinele
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
fiu odată simplu fir de gând în inima pădurii de mesteceni când pasul mamei rătăcea fără puncte cardinale în centrul ființei simplă așchie din lemnul bucuriei cuvântului simplu punct în inima sferei atingerilor împlinirii să mai fiu... alergare pe câmpul răcoroaselor anotimpuri ale renașterii lumină în întuneric și întuneric în lumina existenței războiul comunicării zgomotoase a pătruns încet precum picătura de otravă în centrul grămezii de cenușă din care pasărea s-a reîntrupat zbor comunicarea în inima Fiului Lui Dumnezeu înseamnă
GÂND DE NOAPTE 19 MAI 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350399_a_351728]
-
o bodegă plină cu fum și oameni încălziți de aburii alcoolului! - Nici chiar așa, domnișoară, chiar dacă ne-am întâlnit la piață. - Atunci să mergem la cofetărie. - De acord. După dumneavoastră. Ajunși în cofetărie, unde un ventilator zgomotos menținea o atmosferă răcoroasă acceptabilă, au comandat câte un parfait și câte o cafea. Doctorul a preferat fără zahăr, având un început de diabet. Presupunea că înghețata este făcută cu îndulcitori sintetici și nu cu zahăr. Așa se procedează de obicei prin laboratoarele de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349133_a_350462]
-
unii oameni necunoscuți îmi zâmbesc. Ce minune, ca și astăzi merg la servici și am ce să muncesc. Anotimpurile se succed, fiecare cu frumusețea să. Ce minune Doamne, că ai încununat anul, dăruindu-ne vară Cu flori parfumate, cu dimineți răcoroase, cu păsări cântătoare, Cu copiii zglobii, ce aleargă fără griji prin grădini pline de soare. Ce minune, că îmi este mereu dor de ceva, sau de cineva, Că simt foame, sete, durere, că pot zâmbi și că pot lacrima! În jurul
VIAŢA E O MINUNE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349170_a_350499]
-
vine la îndemână îl mușc. Acum nu se mai apropie de mine nicicare. Am încercat să-mi fac și câinele rău, să muște, da el latră, latră până ostenește, da nu mușcă pe nimeni! Se lăsase tăcerea. Aerul de seară răcoros al pădurii ne făcuse să strângem din umeri. Era timpul să plecăm. Klesch descoperise abia atunci toiegelul cioplit de Culiță. Țistuise din dinți admirativ: - Tot nu vrei să primești ceva pe brișca aia? întrebase el iarăși. - Cel mai mult trotil
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
norișorii s-au decolorat iar linia dintre lac și cer s-a estompat de abia era vizibilă. Grupul nostru făcuse ochișori și de pe punte admira răsăritul. Când razele de soare au devenit sensibile s-au aruncat toți în apa foarte răcoroasă în loc de duș al dimineții. Normal, pijamalele rămăseseră pe punte. Uzi leoarcă au făcut gimnastica de dimineață mânuind vela spre a capta vântul după ridicarea ancorei. Ciripeau voios cu toții. Ziua începuse cu bine și sperau să se termine tot așa. Vântul
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -4- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348737_a_350066]
-
vadă fiica la casa ei, cu soț și copii. Dumnezeu a vrut să o aibă prea târziu în viața lor pentru a mai apuca să se vadă bunici. Era începutul unei primăveri cu zile frumoase și călduroase și cu nopți răcoroase, însă nu prea friguroase. Ploua mai ales noaptea, însă a doua zi razele soarelui, lacome, absorbeau picăturile de ploaie de pe tulpinile plantelor. Totul era verde și bine crescut, atât prin grădinile oamenilor, sau pe câmp, unde recoltele se prezentau promițătoare
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]