20,576 matches
-
abisul cu trandafiri și arme./ O, templul, în el cărămidă mă încinge,/ Brațele tale, sora pecetluind/ Pleiadele pe carnea crepusculara/ care mi-e scînteie și fum./ Un doliu trece sacramental peste convoaie/ Într-o incinta de codru unde ard/ Sub rădăcina, gura mea-n smarald./ Metalul strălucește pe tăietura apei/ Curgînd din umbră-n umbră pînă la dispariții./ Cu fruntea lovind sarea mă-nversunez./ Vibrează insomnia pe metereze înălțate din oase,/ Clopote învăluiesc joc și tăcere./ Omul simte că lumea e
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
de psychologie", adică de a sonda chestiunea originii limbajului, dar și acela de a analiza tocmai cum de a ajuns primul obiectiv să pară simplă aiureala. Cîndva trebuie să fi existat o vreme cînd cele două, a privi îndărăt, catre rădăcinile mitice ale graiului originar, și totodată a nutri ambiția unei riguroase scientizări a studierii limbajului, să fi coexistat. Această epoca pare a fi fost, în viziunea autorilor Limbilor Paradisului, secolul al XIX lea, cînd pozitivismul a înflorit la un loc
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
vocația artistică a burgheziei occidentale, așa cum se oglindește în orașele ei, cu junglă de beton înnegrit de smog care e Atena de azi, sălaș al unei burtăverzimi ignare adorând în chip obscen Vițelul de Aur? Că unul ce își are rădăcinile în ăEstul sălbatică și că un împătimit de București, mă mai gândesc, prin contrast, la burghezia roșie și la barbara ei obsesie de a face una cu pământul tot ce amintește de ălumea vechea, spre a pune în loc respingătoarele monumente
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
a "caii românești" de socialism. Dar mai înainte, de teama debarcării, a intensificat, la culme, teroarea de tip stalinist. Așa-numitul "naționalismul socialist", în august 1959, avea trăsături șovine, anulîndu-li-se minorităților naționale și drepturile avute pînă acum. Interesantă este analiza rădăcinilor politico-economice ale Declarației P.M.R. din aprilie 1964, care nu ignoră instinctul primitiv de autoconservare politică față de Kremlin cu tendințe monolitice. Oricum, "identitatea națională și dezvoltarea economică erau privite cu simpatie de toți românii. În 1960 accentul cădea pe creșterea economică
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
era un element esențial în educația retorica a cuiva, ceea ce permite gestului să devină la rîndul sau obiect de atenție și investigație. Foarte lămuritoare sînt, în această privință, cele două etimologii ale cuvîntului gest reconstituite de Schmitt, una pornind de la rădăcina gero, gerere (a se purta), care reface astfel verigă cu problema comportamentului, cealaltă dezvoltîndu-se de la motus, adeseori folosit că sinonim pentru gestus, stabilind însă legătură cu ideea de mișcare a trupului, care însă ulterior va deveni mișcare în sensul foarte
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
desigur, nu poate să nu realizeze marele sau eșec că narator. Pentru pictorița Aurora Zogoiby, lupta nu se dă pentru a stăpâni cuvintele, ci culorile. Și universul sau se numește Palimpstine, și arta să este o artă a palimpsestului, cu rădăcini în copilăria petrecută la Cochin, în care uscatul pretindea că este o parte a Angliei, iar țărmurile erau scăldate de Oceanul Indian. Picturile sale, ca și confesiunea lui Moraes, recrează o națiune hibrida și plurala, o Europa suprapusa Indiei, o lume
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
la confuciu și Budha, să citești mai apoi ceva din dialogurile lui Platon și știi destul." Și știi destul trebuie înțeles prin prisma frazelor următoare: "Fiindcă nu știam destul de bine nici nemțește, nici franțuzește, am citit împreună mai întâi Despre rădăcina pătrată a principiului rațiunii suficiente apoi în franțuzește traducerea Dialoagelor lui Platon și din L^Orient pittoresque despre budism și confucianism." Nu trebuie să ne inducă în eroare deplasarea către Platon sau confucianism. Maestrul rămâne Schopenhauer: "Abia-n urmă am
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
nu-i amăgesc pe ei. Ei trăiesc lecția. Trei mari evenimente, scrie Schopenhauer în 1840, au marcat vremea noastră: gândirea lui Kant, descoperirile științifice, masivă traducere de texte budiste și hinduiste, care ne-au oferit șansă de a ne regăsi rădăcinile. Problemă rădăcinilor e legată de Schopenhauer, de Orient. Acolo sunt rădăcinile. Întorcându-se către Confucius și Budha, Eminescu și Slavici nu fac decât să urmeze un gând enunțat de Schopenhauer și elogiat de Nietzsche. Dacă vrem să ne întoarcem la
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
amăgesc pe ei. Ei trăiesc lecția. Trei mari evenimente, scrie Schopenhauer în 1840, au marcat vremea noastră: gândirea lui Kant, descoperirile științifice, masivă traducere de texte budiste și hinduiste, care ne-au oferit șansă de a ne regăsi rădăcinile. Problemă rădăcinilor e legată de Schopenhauer, de Orient. Acolo sunt rădăcinile. Întorcându-se către Confucius și Budha, Eminescu și Slavici nu fac decât să urmeze un gând enunțat de Schopenhauer și elogiat de Nietzsche. Dacă vrem să ne întoarcem la imaginile esențiale
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
scrie Schopenhauer în 1840, au marcat vremea noastră: gândirea lui Kant, descoperirile științifice, masivă traducere de texte budiste și hinduiste, care ne-au oferit șansă de a ne regăsi rădăcinile. Problemă rădăcinilor e legată de Schopenhauer, de Orient. Acolo sunt rădăcinile. Întorcându-se către Confucius și Budha, Eminescu și Slavici nu fac decât să urmeze un gând enunțat de Schopenhauer și elogiat de Nietzsche. Dacă vrem să ne întoarcem la imaginile esențiale, nu ne rămâne decât să-i citim pe orientali
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
în presa diasporei, participări la diferite acțiuni și congrese - sînteți astăzi, din 1983, membru fondator, la Paris, al "Internaționalei Rezistenței față de totalitarismul comunist". Dublul dumneavoastră exil, politic și cultural, n-a însemnat însă și ruperea de România. Care va sînt "rădăcinile", din ce familie faceți parte? Care a fost "universul copilăriei" dumneavoastră? - M-am născut în gară la Bușteni, unde bunicul meu era șef de gară. Părinții locuiau la București, mamă a greșit socotelile, așa că am venit pe lume în casa
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
fără simptome de autoflagelare. De aci derivă probabil idiosincrasia față de eventualitatea emigrării, repudiata vehement în epistola pomenita. Determinată de coordonate precise, intrate organic în alcătuirea personalității, exilul ar fi pentru dînsa contraproductiv, o rupere de meleagurile natale, o smulgere din rădăcini, o transplantare într-un alt decor, cu reflexe și deprinderi neformate, premise care seaca izvorul inspirației (Un atest, printre altele, decupat dintr-un poem: "Și sînt străină dacă trec hotarele/ Pletelor tale obosite/ Eu numai limba ta/ O știu vorbi
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
venit la aproximativ o jumătate de veac după Alexei Mateevici” (RotIst, V, 600). În aprilie 1988, poetul Ioan Alexandru, în prefața pe care o face antologiei de versuri de Grigore Vieru, tipărită în același an, la Editura Univers, din București, Rădăcina de foc (similară cărții tipărite la Chișinău, Scrieri alese, Editura Literatura Artistică, 1984), notează: «Cartea sa numită Scrieri alese, cu un studiu introductiv de mare profunzime, datorat criticului și eminescologului Mihai Cimpoi, apărută cu prilejul împlinirii unei jumătăți de veac
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
sau celor de origine străină din corpul națiunii germane; eu aș interzice și la noi ca persoanele devenite cetățeni români să nu aibă drepturi politice decât cel puțin după trei generații, adică, minimum de timp ca să-și poată formă puțină rădăcina an trupul neamului nostru"). Sau, alt exemplu, ăntr-o convorbire din aprilie 1944 cu Profira Sadoveanu, cumnată autorului Jurnalului și fiica lui M.Sadoveanu, este evocata intenția pe care o avusese acesta de a se ănscrie, ănainte de rebeliunea din ianuarie
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
țara asta!" Bineînțeles, insul confundă țară cu politicienii săi. Așa că l-am lăsat în plată Domnului, să dialogheze cu sticlă de whisky. Omul era un dezrădăcinat care habar n-avea că - în istoria umanității - si arborii mărșăluiseră pe glob, în pofida rădăcinilor, mișcătoare. Pe vremea aceea nici gînd să fi știut că mileniul care urma să vină va debuta printr-o criză a transhumantei, cvasiuniversală, developînd atît foamea de spațiu, veșnică, precum și foamea alimentară, endemica. O mie de ani cît răstimpul unei
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
și cu tuse de umor englezesc, Ștefan Borbely meditează asupra spiritului locului, ajungînd la tema euphorionică: "Stînd la Oxford, nu ai cum să nu te gîndești la raportul alunecos dintre orgoliu și vanitate. Orgoliul e funcție a unei tradiții cu rădăcini adînci, rostuite; el devine o boală doar la cei ce vin din afara acestei tradiții, și-i forțează ușile în așteptarea unui prestigiu. Orgoliul e lăuntric, vanitatea e exterioară; primul crește din spirit, din idee, a doua se înfiripa din relațiile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
acompaniat de explicații venite din partea mamei, albumele de familie. O senzație de convivialitate, pește spații și timp, care poate explica atașamentul românilor față de urgisita lor patrie, chiar în cele mai rele timpuri. Mihai Zamfir vădește o asemenea virtuozitate în evocarea rădăcinilor familiale ale propriului personaj, încât nu încape dubiu că adeseori ia în calcul elemente autobiografice. Și bine face, căci astfel răspunde dintr-o perspectivă ficționala avidității pentru fapte concrete a cititorului actual. Dar iată cum sunt evocate/re-imaginate, în tristul
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
-le nenumărate facilități, pentru a-i împiedica să plece la concurență! În cazurile invocate, e vorba de remanentele gândirii totalitare. Din omul-stat, întruchipat atât de glorios de Ceaușescu, a ricoșat, în fiecare din noi, câte o schija. Ea a prins rădăcini, s-a dezvoltat, iar acum țară e plină de copaci umblători, pretinzând cu toții statutul de excepții. După ce-am făcut de râs democrația, economia de piață, ideea de justiție și celelalte, iată că am golit de sens și faimoasa zicere
(Prot)ocolul lumii în optzeci de greve by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17478_a_18803]
-
celei de-a două părți din Așa grăit-a Zarathustra. Pentru Iso Camartin, este locul unde e deopotrivă acasă și departe. La urma urmelor, aceasta este esența acoperișului ca metaforă: odată cătarăți pe el, săntem anca prinși de pământ, prin rădăcinile noastre cele mai temeinice și intime totodată, casa, si totusi pe punctul de a ne desprinde, prin forță simplei aspirații de a cuprinde lumea și văzduhul, aspirația care ne-a și adus acolo. Cu toate acestea, prea puține aflăm despre
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
menită a-l salva din potopul curgerii vremii, a-l ajuta să evadeze din sorbul timpului prin care, supuși vidului cosmic, ne pierdem substanță, sinele, eul. Căzut an durată, el face experiență neantului existențial. Spaimă este atat de adâncă și rădăcinile ei atât de vechi, ăncât scriitura poetica stănesciană se ăncarcă fundamental cu funcția mitică pe care Mircea Eliade o vedea că esențial destinată "vindecării de acțiunea Timpului". Strigatul devine poem, poemul gest de supraviețuire născut să-l nască infinit la
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
străzi din centru, unde se construise un cămin universitar și se făceau săpături de canalizare, ăn dreptul unui copac monumental, ocrotit de Academia Română - care nu a dat aprobarea pentru a fi tăiat -, ignarii lucrători l-au săpat, pe ascuns, la rădăcina, arborele s-a prăbușit cum doriseră ei, acoperind cu coroană lui enormă stradă, de-a lațul, ca și două case de peste drum, plus două mașini, pentru care șantierul a plătit despăgubiri: "despăgubiri" pentru mașinile lovite, nu pentru dispariția definitivă a
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
binefăcătoare an verile toride. Iar nesăbuiții săpători răspundeau celor care-i mustrau: Las^ că crește altu-n loc!" (pomul era cel putin centenar, viguros și de o specie rară). Cineva a comentat că an Germania s-ar fi cimentat pământul peste rădăcini, ca să-l ăntărească). Las de-o parte revoltă subiectivă, poate, sau "sentimentalismul" (aș protesta: nu "ieftin" - măcar de-ar mai avea, toți, asemenea răbufniri sentimentale, de nu s-ar usca sufletele că iasca, adică una dintre marile primejdii care ne
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
natură ar trebui să fie inclus nu an doar programul unui anumit partid, ci an acela al tuturora (așa cum respectul pentru om este bizar să fie afișat doar de un partid, "Umanist"). Căci fenomenul are largi reverberații, bătaie lungă și rădăcini mai adânci decât ale unor simple simboluri sau metafore. Este oare un "blestem" - sau o rațional explicabila lipsa de apreciere a valorilor existente ori o bizară nesăbuința neprevăzătoare a "ce va fi", la un popor ăntelept și totuși lesne manipulabil
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
Andreea Deciu Cartea lui Tzvetan Todorov, Omul dezrădăcinat, tradusă de Ion Pop (autor și al unei prefețe) pentru Editură Institutul European, ar fi putut să se numească, după părerea mea, Omul înrădăcinat. Depinde cum înțelegem termenul de "rădăcini". Todorov are propria să definiție, dar volumul stă, totuși, sub auspiciile a ceea ce ar urma, în chip firesc, să treacă drept teritoriu comun de înțelegere: un motto preluat din Le Petit Larrouse, unde citim că a dezrădăcina (v. tr.) înseamnă
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
atat de mare încât nici nu-ți dai seama când din receptor ai devenit creator. Răspunderea celui dintâi comunica cu răspunderea celui de-al doilea. Abia atunci înțelegi cât de precară este formula "a face literatura". Nu textul contează cât rădăcinile sale. Mai precis unde se înfig ele. În cer? În pământ? Riposta ar veni prompt: în minte, adică în mental. Acesta ar fi argumentul suprem al partizanilor ficțiunii speculative. De acord, dar cu o condiție: dacă eu, autor, am atâta
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]