1,206 matches
-
cel de-al doilea debut al ei - palpabil de data aceasta - timid intitulat Școala specială. Ca biografie, ne informează coperta secundă, totul pare o vastă transmisiune în direct din câteva, greu identificabile dar ușor reprezentabile, centre de plasament românești. Vocile răgușite ale unor copii supuși privațiunilor emoționale se pliază, dureros, peste natura - elementară - a interogațiilor: "Aș vrea să vă întreb ceva în secret./ La copii și la mamele lor vocile sunt la fel/ de la natură sau că se obișnuiesc unii cu
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
Pentru alții - briză la ferești, Pentru noi - nimic. Doar ruginitul Scârțâit de chei și bocănitul Trufașelor cizme soldățești. Ne sculam ca pentru liturghie, Traversam orașul câinoșit, Ne-adunam stafie cu stafie Să sorbim pe Neva cea pustie Al speranței cântec răgușit. I s-a spus sentința. Se mai ține. Și deodată urlă tremurând, Cum i-ar smulge inima un câine, Cum ar biciui-o un oricine. Dar se duce... Singură... Căzând... Unde-mi sunt azi soațele cu care Am trăit doi
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
să iasă pe hol, îmbrăcați în pijamale. A apărut și mama din spate. - Idiotule! Cine crezi tu că se uită la tine? Tu du-te la o mâță sălbatică să te rezolve! Că asta ți s-ar potrivi! Țipetele femeii, răgușite și întretăiate de lacrimi, s-au stins într-un amestec de suspine, salivă și tuse. Din încăpere au continuat să zboare fără milă un umeraș, un sutien mototolit, celălalt pantof cu toc și poșeta. Poșeta s-a deschis și tot
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
Timișoarei, organizate la intervale de jumătate de veac „Nici unul dintre iluștrii violoniști n-a creat planuri sonore, perspective, peisaje mai vii. Am cântat împreună mulți ani. Mi-aduc aminte de una din variațiile Sonatei Kreutzer de Beethoven. La repriză, țuguia răgușit tema și parcă apărea în depărtare turla unei biserici de cătun, și auzeai un cocoșel cîntînd a sărăcie. De câte ori ajungeam la pasajul acela îmi curgeau lacrimile”. (Cella Delavrancea, „Dintr-un secol de viață”). Două sunt momentele în care Timișoara a
Agenda2005-34-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284107_a_285436]
-
pătată, și vorbea întruna cu un sacerdot. În ziua aceea, când m-a văzut intrând, s-a ridicat în capul oaselor, și-a deschis brațele. Băiatule, ai venit, la naiba, nu pot să cred, ai venit în sfârșit. Vocea lui răgușită, vocea aceea întretăiată de strigăte scurte, dungile murdare de la pijama, ochii mijiți, mâinile ridicate, eu nu știam ce să-i răspund, îmi vorbea gesticulând, am greșit în atâtea privințe, cum nu ne-am mai văzut, și acum... am atâtea să
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
insinuantă, ezitantă - abia acoperea gâfâitul burdufului; fraze suspendate, crâmpeie de melodie răzlețe sau - când degetele groase apăsau două clape deodată - urmate în ecou ca de o umbră fidelă. Apoi, cu privirea în pământ, a început să cânte cu o voce răgușită care trecea ca un fir de lână roșie printre notele nazale ale armoniului. Un soi de tânguire cântată, amintind uimitor de cântecele sevda din Bosnia. Regăseam mirosul de boia roșie, mesele de sub platanii din Mostar sau Saraievo, taraful de țigani
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
de blană roasă. Zinaida era bucuroasă să fugă, dar n-o țineau picioarele - i se înmuiaseră - și se așeză în mijlocul drumului ca o găină mare zbârlită, acoperindu-și capul cu mâinile albe, grăsulii. Și deodată auzi deasupra capului o voce răgușită: - U-u-u, haită de șacali, otrepe nesătule! Kotova, lepădătură ce ești! Stai de douăzeci de ani, și tot nu-ți ajunge! O să-i iei cu tine pe lumea ailaltă! Și tu, încotro, ghiuj nemernic, cauți pricină, slugă fascistă! Ridică-te, ce
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
cu barbă, ce să vă mai spun! Sigur că povestea s-a aflat rapid, distribuită pe toată scara, ornamentată în plus de către vecină cu înfloriturile de senzație necesare cum că pitecantropul ăla ar fi pi-păit-o pe la sâni pe Bunica decretând răgușit: - Ay, nană, trăsni-m-ar, ce văduvă faină ești! Auzi: nu te măriți cu mine? Am confort sporit, vând cinșpe tablouri și te fac o integrare la Veneția ce n-a văzut Parisu', lacul Titicaca și toată civilizația aztecă... Însă
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
Pessoa, dar rămâneau încă trei de plasat în închipuire. Pe Alberto Caeiro, Borges l-a instalat pe dată într-o cafenea din Chiado, la o masă din dreptul ferestrei, unde fuma în timp ce se uita la trecători. Caeiro avea un glas răgușit, dar în clipa aceea nu vorbea. Era un bărbat robust, bondoc, de vreo patruzeci și ceva de ani, cu o mustață scurtă și ochelari rotunzi. (Aducea puțin cu domnul Franz, dar Borges nu-l cunoscuse încă pe domnul Franz, deci
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
mîinile ducînd lingura la gură. Apoi toți se ridicau, mulțumeau pentru masă cu o cruce grăbită și o ștergeau la culcare. Numai mama rămînea să strîngă farfuriile și să le spele. În clinchetele ușoare ale vaselor ori lătratul vreunui cîine răgușit, care nu reușea să tulbure adînca pace a serii de vară, ei, copiii, alunecau în somn cu convingerea nesmintită că totul e în regulă: întunericul gros, mirosul de lapte ușor ars plutind peste sat și mama veghează. Poate și Dumnezeu
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
în fond, un subinginer, specializat în utilaj tehnologic). Că și la alți autodidacți, entuziasmul față de cultură este mai mare decât spiritul critic. Înainte de recentul român Prizonier în Europa, Alex Mihai Stoenescu a mai publicat 4 române: Drumul Olandei, 1991, Câinii răgușiți, 1993, Patimile Sfanțului Tomasso d^Aquino, 1995 și Misiunea dominicana, 1997. Un ecou mai mare decât altele a avut românul Patimile Sfanțului Tomasso d^Aquino, asemănător în multe privințe cu Numele trandafirului de Umberto Eco, dar considerat o revelație de
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
aceeași formă. Procesul de reevaluare era același, doar întrebările erau diferite. De aceea eram așa de înaltă? Așa se explica de ce nu-mi venise ciclul? Se gîndea la programările noastre la epilat, la Lîna de Aur și la vocea mea răgușită, de alto... la toate, de fapt: cum nu umpleam niciodată rochiile ca lumea, cum nu mă mai încăpeau mănușile de femei. Toate aceste lucruri pe care Tessie le acceptase ca ținînd de vîrsta critică i se păreau dintr-o dată îngrijorătoare
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
și vii/ Ne-am și văzut cenușe!") ori planului istoric, cu preciziuni de ordinul civilizației războinice în acțiune ("Noi, morții milei, așteptăm/ Cu testele zburlind antene./ Întrebăm statistici și cursuri,/Iscodim, cîntărim, scrutam./ Cîini infernali pe styxuri herțiene/ ne lătra răgușit discursuri./ Pornește fără grabă sarabanda:/ Ici-colo, rar, surpări diluviene,/ Polonia, Norvegia, Finlanda,/ Prăsire pretutindene de hiene"), pentru că imaginea lor să se stilizeze sarcastic, într-o suită de paradoxuri ale îndurerării: "Că vitele la iarmaroc/ Suflam prin țarcuri doctrinare/ Imbecili de
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
simpatiul Sulamitei, locotenentul îndrăgostit de ea, care nu auzea nimic, trezindu-se de obicei tîrziu de tot după oră douăsprezece... * Vocile din bărăgan, toamna, în co pilărie, cîrciumile pline, turburelul abia ieșit, țambalurile, oborul de vite, vocile din cap ascuțite, răgușite, disperate de ba utură , glasul unuia: Vara-torc cojoc pe dos,/ Iarna-l port cu mita-n jos/ Greu, greu de uitat. * Curioasă această situație pe care nu reușesc să mi-o explic: știi că cel cu care te cerți are
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
de sudoare. "Dar ăsta e fricosul, se gîndi, fricosul care se dusese să facă pe el lîngă uluci. Se ține de mine, pe semne, fiindcă numai eu l-am văzut și știu ce-i poate osul". Se răsti cu glas răgușit, voind să-l sperie și mai tare: "Îi vezi, bă? Uite-i colo-n vale, fug ca gherlanii dintr-o gaură în alta. Îi vezi soldat?". Ochii albi ai omului se rostogoliră iarăși, ca atunci, în orbite, dar răspunsul veni
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
în chipul cel mai dezinteresat, neacceptînd insuccesul... (că un fel de ratare sexuală, parcă). v v v O pioșenie isvorînd din conștiința unei îndelungi ticăloșii. v v v - Du-te la tac^ tu! îi spuse femeia copilului cu o duioșie răgușita, turburătoare. Urechea lui prinse pasiunea triviala din vocea ei, si avu brusc o erecție ușoară. (La schița refuzată, din cauza acestei propoziții mai ales). v v v Tic verbal italian intervenind aproape în orice frază la oratorii care mai mult improvizează
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
-te în diavol!” îndată ce a rostit aceste cuvinte, forja a fost zguduită de un zgomot puternic, asurzitor. Toată fierăraia a prins a se învârteji și a se lovi, sporind considerabil hărmălaia. Focul arunca ciudate fulgere, care săgetau atelierul. Un rânjet răgușit, dar de o forță nepământeană, a cutremurat totul. Satan, diavolul ușii, în persoană, se prefăcuse în mii de așchii luminoase și zăngănea lanțuri infernale. I s-a auzit vocea: - Tu m-ai căutat. Ce vrei de la mine? Biscornet rămase împietrit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
răsturnă în creștetul moșului, îndesându-i-o ca pe o glugă. Agitând ca o găină tăiată brațele scurte, bătrânul se zbătu și dădu să se întoarcă dar, înecat, se prăbuși în iarbă. Beat, tăietorul râdea gros. Căpitanul scoase un sunet răgușit : - Ne ! Simțindu-l pe bătrân în puterea sa, Voicea făcu treaba cu temei. Cu hotărârea pătimașă care da trăsăturilor lui groase energie, țiganul ținu găleata până când, ca un șoarec cufundat în apă, bătrânul se liniști. Bine dispus, tăietorul încă mai
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
o ironie și ca un stigmat al farmecelor ei, sora lui Jan ajunsese mizeria acelui târg. Pe vremea când ne-am bătut joc de colegul nostru, deși tânără, Eva era o femeie trecută, a cărei îmbobocire lăsase doar amintiri : vorbea răgușit, era lălâie, avea buze groase și pieptul gras. Până și picioarele i se trunchiaseră. Doar ochii erau deosebiți, dar, lipsiți de nevinovăție, mai degrabă te înfiorau : tăioși și aspri când priveau cu interes, apoși, dacă erau indiferenți. Vopsită violent și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Frosa a văzut unde a ajuns, o podidiră lacrimile. Bătrâna strigă către cei din curte, cu glas puternic și ascuțit: - Veto, ești acasă? Ieși, făă afară, că-ți veniră nora și nepoții! Un câine jigărit și costeliv lătra cu glas răgușit, făcându-și datoria din care își asigură hrana zilnică. După cum arăta, se pare că porția ce o primea era cam subțire. Casa era din chirpici și nu părea să aibă mai mult de două camere lânga care erau alipite câteva
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
mai la îndemână „Dragă Ioana“, dar to nul era necuvenit de familiar. Atunci, cu degetele tremu rânde, i-am format numărul de telefon, neavând nici cea mai vagă idee ce urma să-i spun. Mi-a răspuns o voce puțin răgușită, care se precipita pe măsură ce descoperea cine era la capătul firului. — Vino repede, rosti ea, cu o frenezie de neînchipuit. Am 85 de ani, nu vreau să mor înainte să te cunosc, din toți ai mei numai tu mi-ai rămas
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Paris, i-am telefonat Ioanei ca nu cumva, furată de mondenități, să uite că so seam la ea spre seară. — Nu sunt chiar așa de ramolită, mi-a replicat vioaie, numai să știi că nu vom putea vorbi. Sunt foarte răgușită și doctorița mi-a interzis să scot vreun cuvânt. Stupefiată, abia am izbutit să articulez: — Bine, dar atunci cum ne vom înțelege? Prin scris? Îmi și imaginam insolitul situației: fiecare cu o bucă țică de hârtie pe genunchi, schimbând în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
țineau cu aceeași grație paharul. Dar, dincolo de tainele vizibile ale descendenței, din prima seară ne-au uimit pe amândouă bucuria regăsirii, firescul cu care ne adresam una alteia, efervescența comunicării. 18 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Deși era foarte răgușită, având de mai demult o difi cultate accentuată la una din coardele vocale, în ciuda tuturor restricțiilor impuse de ortofonistă, Ioana vorbea cu o fervoare de nestăpânit. La un moment dat s-a ridicat de pe canapea pentru a ne conduce într-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
m-ai mai găsit nicăieri. Parcă intrasem în pământ. Pe când făceai drumul îna poi, gata să izbucnești în plâns, ți-a apărut în cale o doamnă de o anumită vârstă, cu părul alb, cu gesturi mai în cete, cu vocea răgușită. S-a apropiat de tine întrebându-te: 79 „Nu-i așa că nu mă poți recunoaște?“ „Nu“, i-ai răspuns timid. Atunci ea a prins să cânte, zâmbind: Ala, bala, portocala... „Ioana, tu ești?“ ai exclamat, neve nindu-ți să crezi. „Da
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
un leat, de un leat, dar tu ești mai bătrân ca mine cu vreo două săptămâni, Dumitre. De aceea te-am ales noi atunci șef, că mai deștept nu ești... hă, hă, hă - a sfârșit vorba Pâcu, cu râsul lui răgușit. M-ați ales pentru că de pe atunci m-am dovedit gospodar și priceput la trebușoare de aiestea...Numai că trebuie să știi, Pâcule, că dacă nu te aveam pe tine alături, nu știu cum o scoteam la capăt. Cărăușia nu-i o joacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]