1,580 matches
-
de dimensiuni medii. În căutarea acestora ei adesea călătoresc pe distanțe lungi, străbătând în jur de 200 km pe zi. Aflându-se departe de țărm, condorii preferă hoiturile copitatelor mari, cum sunt cerbii, guanaco, vitele cornute mari, care au fost răpuse de bătrânețe sau slăbiciune ori au fost ucise de pume. Aflându-se lângă țărm, ei deseori sfâșie hoituri ale mamiferelor marine aruncate pe uscat. În afară de leșuri, condorii se mai hrănesc și cu ouăle păsărilor coloniale și puii acestora. Litoralul reprezintă
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
românești prezentată de romanul lui Cezar Petrescu. „Oglinda pe care mi-a dat-o Cezar Petrescu, e cea a unei lumi, am spune, veștede, putrede, descompuse dacă nu am întâlni atâtea cunoștințe pure, torturate de tragicul cotidian fără a fi răpuse. "Întunecare" nu e numai romanul războiului nostru, cu eroismul autentic, cu mizeriile, cu suferințele și dezgustul lui. E și o viziune pe alocuri dureros de plastică a societății contemporane românești, pe care războiul a rupt-o în două, a însângerat
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
ataca mai întâi Niceea, de puțin timp capitala sultanatului de Rum, și să-l surprindă pe Kîlîdj Arslan Suleiman Daud ibn Qutulmish, devenit primul sultan turc, dar care tocmai lipsea din cetate, aflându-se la Melitene, unde încerca să-și răpună adversarul persan. Luat prin surprindere, orașul s-a predat, după nici o lună de asediu (21 mai-19 iunie), înainte ca Kîlîdj Arslan să fi sosit cu întăriri; Niceea era un punct politic și strategic important pentru Bizanț, de aceea împăratul Alexie
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
4-1 împotriva NAC Breda care a PSV la două puncte distanță de locul 2 în Eredivisie. PSV s-a deplasat la Rotterdam pentru a juca la Feyenoord. După ce a pierdut jenant cu 10-0, în prima jumătate a sezonului, Feyenoord a răpus PSV cu 3-1, Toivonen marcând singurul gol pentru echipa sa. Toivonen a înscris 15 goluri în Eredivisie și trei goluri în Europa League pentru PSV, făcându-l al doilea marcator al sezonului în spatele lui Balázs Dzsudzsák. Balázs Dzsudzsák a fost
Ola Toivonen () [Corola-website/Science/323153_a_324482]
-
-ntorc în taină, și trupul cade iar C-un zgomot de durere în groapa profanată; Ca stafii dureroase acolo-n fund dispar, - Căci nici o licărire de zori nu se arată. Cu câteva luni înainte ca bardul român să fi fost răpus de gardiști, în apropiere de Strejnic, Războiu - care îl copleșea, care nu îi dădea pace, îl descrie Iorga ca pe un vânt, venind de departe "din câmpul plin de ruine" "și-aduce cu dânsul aburi de sânge/ În ceața ce
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]
-
o inimă de pluș străpusă de un cuțit a fost purtat pe străzile orașului în compania primarului Funar și a simpatizanților săi. Sicriul a fost așezat în Cimitirul Hajongard, ca semn că liniștea românilor a încetat să mai existe, fiind răpusă de cercurile dușmănoase. S-a remarcat prin numeroasele procese pe care le-a purtat împotriva unor intelectuali clujeni, jurnaliști, politicieni, pe care i-a acuzat de insultă și de calomnie. Împotriva sa au fost puse în mișcare mai multe acțiuni
Gheorghe Funar () [Corola-website/Science/297126_a_298455]
-
pe tatăl său în nord, pentru a-l escorta la revenirea din Sciția. Pe drumul de întoarcere, traversând ținuturile moesilor, coloana macedoneană cade într-o ambuscadă pusă la cale de clanurile nesupuse, iar calul lui Filip al II-lea piere răpus de o lance care îl va răni și pe rege. Alexandru sare în ajutorul tatălui său și îl salvează. Întoarcerea la Pella este triumfală. Alexandru reprezintă acum noua speranță a poporului. În anul 338 î.Hr. Alexandru ia parte la Bătălia
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
deșertului Gedrossian. Mulți cred că a fost o pedeapsă din partea lui Alexandru. Nici acum nu se stie numărul exact al soldaților care au murit pe drumul de întoarcere. Între timp, la Babilon, prietenul său de-o viata,Hefaiston a fost răpus de febra tifoidă,iar Alexandru,care era foarte mâniat,a poruncit crucificarea medicului său. Nu mai exista nici un consens în jurul persoanei sale. Consuma foarte mult alcool, iar numeroasele campanii îndelungate i-au periclitat sănătatea. Pe de altă parte, a amânat
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
mai exista nici un consens în jurul persoanei sale. Consuma foarte mult alcool, iar numeroasele campanii îndelungate i-au periclitat sănătatea. Pe de altă parte, a amânat foarte mult momentul conceperii unui urmaș, astfel încât, epuizat de acest stil de viață, a fost răpus de febră și a murit la numai 32 de ani, fără să numească un moștenitor. El a murit în timpul unei petreceri (probabil de friguri, ori fusese otrăvit); planificase o campanie de cucerire în Arabia la primăvară,ulterior se gândea și
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
Soldații prefectului pretorilor, care-l conduceau, l-au grăbit mult pe cale zicând că au porunci în acest sens și (gândind) că dacă moare pe drum, se vor învrednici de grade mai mari (...) numai de un lucru se îngrijeau: să-l răpună pe Ioan. Așa se face că nu le {\footnote 51 L. Meyer, S. J. Chrysostome, maître de perfection chrétienne, Paris, 1934, p. 348.} {\footnote 52 Bruno H. Vandenberghe, op. cit., p. 186.} {\footnote 53 Cf. A. Amelli, in Xquςοςτομικά, I, pp.
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
să se ascundă prada; ele mai și sapă cu ghearele labelor inferioare dupa scorpioni, păianjeni, larve și diverse insecte. Majoritatea mangustelor își caută hrană individual, neangajându-se în tehnici de vânare în grup, dar uneori mangustele pitice cooperează pentru a răpune o pradă mai mare. Culoarea blănii mangustelor se contopește în general cu mediul înconjurător, indicând faptul că principala lor apărare este camuflajul. În general ele scapă de pericole luând-o la goană. Ele sunt totuși curajoase, și când sunt alertate
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
franceză, deși superioară numeric (14 000 de oameni) și mult superioară ca experiență și disciplină, avea totuși dezavantajul unor cai de calitate mai slabă, dezavantaj resimțit dealtfel de toate puterile continentale după campania din Rusia, când nemiloasa iarnă rusească a răpus cea mai mare parte a cailor cu care s-a început campania. Bătălia de la Waterloo a început spre sfârșitul dimineții zilei de 18 iunie, Împăratul ascultând sfaturile generalului Drouot, care a subliniat faptul că ploaia aproape neîncetată din ultimele zile
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
El amanetează cartea, care este imediat cumpărată de directorul unui circ. Trupa acestuia piere ulterior în timpul unei epidemii, iar cartea ajunge, prin intermediul unui negustor, în mâinile unui vraci care apelează la spirite pentru a o deschide. După ce noul posesor este răpus de ființele supranaturale invocate, cartea ajunge la un topograf, apoi la un tânăr care pleacă pe front, niciunul dintre stăpânii săi nefiind capabil să-i deschidă lacătul. În cele din urmă, ea sfârșește în mâinile unui băiat, care reușește s-
Delirul încapsulat () [Corola-website/Science/335492_a_336821]
-
de versuri, după ce tălmăcise admirabil din lirica lui Poe și Villon, își pregătea în sfîrșit primul volum de versuri, "Jocul oglinzilor". Dar soarta necruțătoare cu aproape toți copiii lui Caragiale (Mateiu s-a stins la 51 de ani), l-a răpus în data de 7 iunie, la 28 de ani neîmpliniți, proiectul rămânînd nerealizat. Romanul "Nevinovățiile viclene" și volumul de versuri "Jocul oglinzilor" au apărut grație criticului Barbu Cioculescu și surorii lui Luca Caragiale, Ecaterina Logadi, abia în 1967, respectiv 1972
Luca Caragiale () [Corola-website/Science/319900_a_321229]
-
rufus"), câinele roșu indian ("Cuon alpinus") și câinele sălbatic african ("Lycaon pictus") umblă în hâite alcătuite din grupe de familii, cu câte 30-60 de indivizi. Unele specii de canide vânează singure sau se grupează cu alte carnivore, dacă trebuie să răpună o pradă mai mare. Indivizii adunați în hâite devin mai îndrăzneți, putând încercui și răpune mamifere de talia bizonului sau a cerbului. Unele canide sunt nocturne, altele crepusculare și altele diurne. Canidele din zonele temperate sunt active atât noaptea, cât
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
alcătuite din grupe de familii, cu câte 30-60 de indivizi. Unele specii de canide vânează singure sau se grupează cu alte carnivore, dacă trebuie să răpună o pradă mai mare. Indivizii adunați în hâite devin mai îndrăzneți, putând încercui și răpune mamifere de talia bizonului sau a cerbului. Unele canide sunt nocturne, altele crepusculare și altele diurne. Canidele din zonele temperate sunt active atât noaptea, cât și ziua, iar cele din zonele tropicale sunt active numai noaptea. Dintre simțurile lor agere
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
conduce atacul dezlănțuit de troieni împotriva corăbiilor grecești, pe care le incendiază, Hector rămâne singur afară din cetate, să-l înfrunte pe Ahile. El este fugărit de trei ori în jurul zidurilor Troiei de către eroul "cel iute de picior" și cade, răpus de mâna lui, sub privirile îngrozite ale părinților săi, care urmăresc lupta de sus, de pe ziduri. Cadavrul lui Hector e legat de carul lui Ahile și târât de către acesta prin pulbere, apoi dus în tabăra ahee. Mai târziu, la cererea
Hector () [Corola-website/Science/302469_a_303798]
-
astfel condamnat să sufere fără încetare atât timp cât va celebra ritualul Graalului, care ține în viață comunitatea Montsalvat. Herzeleide îl crește pe fiul său, Parsifal, într-un loc izolat al pădurii, pentru a-l împiedica să ia calea tatălui său, Gamuret, răpus prematur în aventurile sale eroice. Departe de lume, Parsifal crește neîntinat și inocent, dar într-o zi, văzând din întâmplare o ceată de cavaleri trecând prin pădure, dragostea de aventură i se trezește în suflet și pleacă împreună cu ei. Herzeleide
Parsifal () [Corola-website/Science/323044_a_324373]
-
care îl respecta și îl iubea nespus. În toamna anului 1955, tulburat de încercările prin care treceau și alți prieteni ai săi, copleșit de vremuri, trist că nu-i poate ajuta cu nimic pe alții, Dimitrie Sadoveanu se va stinge, răpus de o boală care l-a doborât în câteva luni. După moartea sa, Ștefan Constantinescu, împreună cu alți prieteni, i-au organizat o "retrospectivă". Nu se cunosc ecourile acestei expoziții. Familia își amintește că Petru Comarnescu a apreciat în mod deosebit
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
succeselor, cartea fiind editată mai târziu în franceză și poloneză. Din acel moment nu a mai fost nevoit să se angajeze. În timp ce scria Căderea Constantinopolelui, cartea ce îl va lansa definitiv, Vintilă Corbul primește o lovitură foarte puternică. Ioana moare răpusă de cancer la numai 35 de ani, iar autorul este marcat definitiv și nu se mai căsătorește niciodată. Vintilă Corbul a părăsit ilegal România în 1979, în plină glorie, împreună cu Eugen Burada. S-au mutat într-un mic orășel lângă
Vintilă Corbul () [Corola-website/Science/304770_a_306099]
-
au aruncat în luptă ultimele rezerve în sprijinul steagurilor obosite. În ciuda rezistenței puternice, cele 16 steaguri de sub conducerea Marelui Maestru au fost încercuite. Teutonii au suferit pierderi grele, însuși Ulrich von Jungingen căzând pe câmpul de luptă, pare-se că răpus de pedestrașii țărani polonezi. Teutonii, după uciderea comandantului lor suprem, au început să se retragă în dezordine spre tabăra lor întărită. O parte dintre teutonii aflați în retragere au căutat adăpost în păduri, unde au fost urmăriți de unitățile de
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
trupei sale atacul deși era bolnav (pneumonie și o rană de operație ce nu se închidea de câtăva vreme), nu a murit în timpul atacului, ci a fost luat prizonier și internat în Bulgaria, unde a murit în luna iulie 1917, răpus de mizeria binecunoscută a lagărelor bulgărești de atunci. Locotenent-colonelul Pop Emanuil (ajutorul comandantului) a preluat comanda regimentului pe care l-a condus cu destoinicie până în 1919 (participând la bătălia de la Mărășești și campaniile pentru apărarea unirii din Basarabia și Ungaria
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
cel care a facut ca ziua în care se sărbătorește "Nevruzul" să coincidă cu ziua echinocțiului de primăvară, care este o veche sărbătoare a începutului acestui anotimp, închinată de asemenea focului, ce poate fi interpretată ca începutul anotimpului când Binele răpune Răul și ca o ocazie de comemorare a ultimei zile de existență a lumii, respectiv prima zi a vieții veșnice. O alta credință zoroastriană este și cea conform căreia exact la jumatatea zilei de Nouruz, revine de sub pământ Rapithwa spiritul
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
în Europa. Curând, izbucnește o epidemie de holeră care a provocat numeroase victime în Europa. Această avea să fie la originea unor frământări sociale. Din cauza mortalității ridicate, populația nemulțumită, a acuzat autoritățile de incompetență. În 1842, însuși premierul Franței este răpus de holeră.Situația de instabilitate s-a diminuat după 1835 după ce a avut loc un atentat împotriva regelui Ludovic Filip, o bombă provocând numeroase victime în rândul civililor. S-a încercat astfel să se restabilească controlul asupra populației. Regimul s-
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Germanicus, și Tiberius Gemellus, fiul lui Drusus. Tiberius bănuia că Gemellus era rodul adulterului comis de Livilla cu Seianus. Astfel, Caligula a devenit posibilul moștenitor. În anul 37, Tiberius s-a îmbolnăvit în timpul unei plimbări prin Campania. Boala l-a răpus la Misenum, în vila de pe malul mării, unde a murit pe 16 martie, la vârstă de 77 de ani. Tacitus scrie că, fiindcă a crezut că murise , Caligula i-a scos inelul de pe deget și a fost salutat ca împărat
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]