604 matches
-
emoția de a trăi cu fiecare celulă, până la capăt, precum un băț de chibrit ars în întregime. Ce mare aiureală! De fapt, nu are ni meni nevoie de emoția mea. Doar aerul rece o așteaptă. Răsuflu din nou adânc, din rărunchi, să iasă toată din mine, o dată pentru totdeauna. Mai bine așa, mai bine să îi dau drumul în necunoscut, poate măcar ea nu se va prăbuși și va pluti, singură și liberă prin aer, înspre înalturi. Partea a doua MAREA
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-l lasă să se cufunde în somn și-l apasă violent pe creștet. Eduard își șterge fruntea transpirată și se ridică din pat scrâșnind din dinți de durere. Se apropie cu greu de geam, deschizând larg fereastra. Inspiră adânc, din rărunchi, aerul pe care i-l aduce vântul de departe. Un aer căruia îi simte consistența sărată. Se retrage apoi gânditor de la geam, aproape uitând de cârje. Se așază înapoi pe pat, încă încruntat. Simte durerea din carne și din oase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pomină toc mai acum, la început de an! Se uită pe geam. Afară era un aer sticlos, încețoșat. Ningea dens, cu fulgi care cădeau apatici, pră bușindu-se unul peste altul în straturi groase și neplăcute de zăpadă. Oftă din rărunchi și puse mâna pe telefon, să cheme menajera. Ieși pășind cu băgare de seamă pe trotuar. Nu se înșelase, ningea dens și persistent, straturile de zăpadă creșteau văzând cu ochii și asta îi crea un mare disconfort, mai cu seamă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu se poate! Nu mai sunt Clara Martin, sunt doamna Ionescu. Clara Martin a murit!“ Dintr-odată, stropi rotunzi, mari și grei se năpustiră asupra ei. Ploaia cădea cu o violență înfricoșătoare. Copacii gemeau îndoiți de furtună, trosnind îndurerați din rărunchi. Fulgere iuți se aprindeau pe cer în zigzaguri și tunetele păreau să spargă cerul jos, chiar deasupra capului ei. Clara se uită în jur, tulburată. Fără ochelari, vedea totul în cețoșat. Dar nu întinse mâna să i recupereze din noroi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
palmă o beșică boțită de porc, în care, ca un pumn de gândaci negri, luceau, în nemișcare, sâmburii mașcați de pepene verde. Ia, primește astea! Primește-i și păstrează-i ! Ți-i dau să prinzi sămânță, zise el, oftând din rărunchi. Noi i-am cultivat din tată-n fiu, după ce un străbun, Păun-bătrânul, i-a adus din țările turcești, de unde se trage acest dar al Bunului Dumnezeu. Acolo, i se spune harbuz, așa cum i-am zis și noi, o vreme... Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o fugărească prin cameră. Mi-l și Închipuiam: chelios deja, burtos, cu cârlionții grizonați ai pieptului sleiți În ulei parfumat, tropăind În jurul mesei ca să pună mâna pe Laura. Însă Laura nu sesiza umorul situației, a Început să urle din toți rărunchii, Pârvu s-a speriat că aud vecinii și i-a dat pace. Cam atât deocamdată despre Pârvu, cel care ne acuzase În direct de terorism. Dar rolul lui În viața mea și a Celebrului animal nu se va mărgini la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
muncitoare de cari dispunem, cu calitatea muncii noastre, încît trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreține aparatul costisitor și netrebnic al statului modern. Suntem țărani, curată socoteală, și țărănește ar fi trebuit să gospodărim. Țăranul, oricât seu la rărunchi ar avea, bani n-are, și statul modern are nevoie de bani. Un pas pe care-l face deputatul în Cameră, o prostie care o zice, costă pe țară bani și banul e muncă. Un șir scris de un ajutor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a expresiei, structurată în forme mai „clasice”, într-o ordine ritmic-muzicală - imnul închinat cartofului cu directa implicare a autorului în actul scrierii: și iată fața de hristos a cartofului el știe secretele nopții cu burdufe de liniști rădăcinile lui pipăie rărunchii pământului albe netede ca tuburi rădăcinile înaintează în nervi sug înțelepciunea vremurilor osemnitele nopții închini un imn cartofului vreau limpezimea tăcerea ta fruct al țărânei asemeni cu țărâna din pântecul întunericului nu ne uita întărește-ne cu uleiul nopților mâna
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de rubin voia și împărăția ta facă-se culoarea ta e a cărnii trecute în spin ................................................. CEAI care desfeți limba și măruntaiele CEAI care micșorezi bolnavilor suferința ierburi sălbatice din noi răutatea oamenilor taie-le adu în ficatul și în rărunchii mei liniștea umilința ceai dăruit refugiaților ruși ceai în grădini publice pe scaune de lemn ceai celor supuși și celor nesupuși ceai pe toate buzele ca o cruce de lemn... Și de data aceasta tensiunea afectivă, cu creșterile și descreșterile
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de legume...”) abundent enumerativă, momentului numirii (metaforice) a cartofului, în seria „legumelor”, generează acea stare de exaltare caracteristică imnului sau odei: și iată fața de hristos chinuit a cartofului el știe secretele nopții cu burdufe de liniști rădăcinile lui pipăie rărunchii pământului albe netede ca tuburi rădăcinile înaintează în nervi sug înțelepciunea vremurilor osemintele nopții închini un imn cartofului pentru ca intenția anunțată să se și traducă în fapt textual, prin ordonarea muzicală a discursului „circumlocuționar”: vreau să am limpezimea tăcerea ta
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
iese hangerul cu mâner de smalt albastru și de pietre scumpe; pe d-asupra poartă un contoș de coloarea verde-deschisă a iezmului (iasp alb), îmblănit cu samuri. A.I. ODOBESCU Os de domn, Ienăchiță Văcărescu și-a purtat domnia adânc, până în rărunchii vorbelor pe care astăzi cu fală le rostim ca să subliniem ideile noi și vitale ale națiunii noastre. Din melancolie mă gândeam odată că cel care are sisteme e sortit pierderii, cel care are idei - armistițiilor, iar cel care poate gândi
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
tine, bata flutură! ciot de măgură de loess, straturile de sus țin cochilii paleontologice, șoseaua mușcă denivelări, atîrnă Prutul după două case, "Să aducem Europa în casele noastre. Votați candidații Partidului Democrat!" stop pe cîrlani și iadă, ea-și lipește rărunchii de gard, Văleni ieșire, constanta codificării voiaj s-a activat, dîmbul a ars cu tot cu salcîmetul, funingine de iarbă, frunzele păstăi vernil, cuiburi de viță răsădită Slobozia Mare, șoferul e creierul operațiunii, cum m-ai prins cu "frumușîca ceea"! și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
parte nu din cauza costișei, ci din pricină că pe acea parte era mai beteag pe la arcuri și șuruburi. Prin praful ridicat în trecere, pufăia un nor de fum care ieșea printr-o țeavă neagră ca și gura iadului. Motorul mornăia din toți rărunchii și te mirai cum de nu a curs încă tot uleiul din el, pentru că la fiecare metru parcurs lepăda cîte o lostopană de mizerie neagră ca smoala. Drăcovenia asta de camion era condusă de năstrușnicul Musolin, și el negru ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Pamela cu speranța că va fi încurajată. Da, tremură de frică Guță. Văzîndu-l mai înspăimîntat decît ea, Pamela își dă drumul la bocit. A fost de ajuns pentru tînărul său viitor soț ca să înceapă și el a buhăi din toți rărunchii. Nici n-au băgat de seamă că ploaia se oprise. Brusc, așa cum și pornise. Norul ăla negru l-a luat Dracu să-l care aiurea, ca să-i sperie și pe alții. Pe unde o luăm, Guță? Eu știu? Pe acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să strîng mai tare măciulia ciomagului din dotare. Asta dacă foșcoteala era sigur numai o părere. Dacă însă foșcoteala era reală, dacă nu era nici un dubiu că acolo era o lighioană, atunci pulsul o lua razna și răcneam din toți rărunchii: Huooo, huooo! A,e,i,o,u,ă,î!! Se întîmpla atunci ca jivina să se oprească puțin și apoi iar își vedea de treabă, adică mă speria, dar mai puțin. Izbeam cu ghioaga în trunchiuri de copac, dar zgomotul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
boscorodește a nemulțumire, a revoltă. Bărbatul nici nu suflă de frică să nu se răzgîn dească. Are dreptate. Orice bruscare verbală o va răsturna cu cracii în sus pe pat. Marilu tîrîie ostentativ picioarele, geme ostentativ și oftează din toți rărunchii, tot ostentativ. Se duce mai întîi la baie. Trîntește ușa cu zgomot. Rămîne în baie și nu se aude nici o mișcare. Raul se enervează rău și țipă cît îl ține gura: Ai adormit, hoașco?! Hoașcă ești tu cu mă-ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
voi: Nu demult, eram un pom falnic, un măr, să spunem un Jonathan. Ignor cu ce se Îndeletnicea acel personaj biblic, Însă eu făceam niște fructe tare bune. Dar, Într’o zi, am simțit ceva ascuțit prin - cum să spun? - rărunchi. Devenisem doar o nuia, deși aceea Își dorise ca la anul să facă alte câteva mere. Nici asta n’am rămas, ci - iarăși ceva ascuțit - un mugure băgat sub „pielea“ cuiva. M’am luptat o vară, Întâi cu moartea, apoi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
c-a plecat idiotu’ ăla... Sfinte Dumnezeule, dacă dă moșu’ peste el, de data asta chiar Îi rupe picioarele și-l dă olog pe mâna lu’ Cosmescu. — Pe cine, părințele? — Pe dracu’ să-l ia. Părințelul Andrei oftează din străfundul rărunchiului, am zis că nu mai zic și că nu-l mai pomenesc, offf, sfinte Dumnezeule și sfinte tare, sfinte fără de moarte... Își toarnă cafeaua la loc În ibric pentru a mai bea o cană cu apă, după care o umple
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
oțel de un metru, având la cap o excrescență ușor curbată, o măciulie modelată În așa fel Încât să culiseze printre pereții formei de tub. Turnam material cu canciocul În formă și omoram de jur-Împrejur cu ciocanul. Izbeam din toți rărunchii pe Întreaga circumferință, de câte două-trei ori după fiecare cancioc de material. Forma se umplea până-n gură după vreo treizeci de astfel de operații, și numaidecât puteam să văd cu câtă grijă și nădejde mi-am făcut treaba, când trăgeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Acești salariați ai Editurii Calende sunt aplecați peste paginile lucrărilor Într-o neclintire deplină, care mă fac să mă văd pe mine și pe văru’ Laur și pe părințelul Andrei țopăind Îndrăciți În jurul formelor de tuburi și izbind din toți rărunchii, dar ce fac ei aici nu se compară cu tuburile de puț. — Și dacă vedeți, Îmi sugerează doamna Bruescu, ar fi cazul să nu mai... Concursul va avea loc În momentul când vom avea posibilitatea să scoatem antologia debutanților și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
recunoaștere pe teren, cu Pepino și Florinel În urma noastră, să constatăm ravagiile și să Îndreptăm ce mai poate fi pus la loc. Steluța se zguduia de plâns În bucătărie cu capul pe masă, roșie ca racul și icnind din toți rărunchii, cum n-apucasem Încă s-o văd. Ai fi zis că i-a luat foc casa dimpreună cu Pepino și Florinel. Era ca beată de disperare și se zbuciuma și zbiera de una singură acolo și rochia neagră fără mâneci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noi suntem poporu’ și asasinii și jos Ceaușescu, și n-am mai fi avut mult până să ajungem la Primărie când am dat nas În nas cu un pluton de soldați de care am vrut să trecem zbierând din fundul rărunchilor, de se cutremura caldarâmul, că noi suntem poporu’ și voi pe cine apărați? Și soldați, aveți surori și frați și așa mai departe. Da’ nu-i de glumă cu ăștia, păi uite-i că, ba s-o fută pe mă-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
realității devine certitudine atunci putem ajunge la starea subconștientă și psihică în care comuniunea cosmică se realizează de la sine. A-nfruntat vidul și jarul vieții Prinzând rădăcini în glii sau în mâl Scuturându-și țărâna din pletele-i îndărătnice străbătându-i rărunchii pe mii de căi Hrănindu-se din râu sau din mare Păcălind vântul ci mereu drept Stâlp strigându-și vigoarea Stâlp turbat și luminos Stâlp sfredelind pietrele...1309 E greu de înțeles cum poți nimeri tocmai acea fereastrp de spațiu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mare, adică să-ți vină rău de atâta bine. Oare cum și de ce-i durea pe ei în toate părțile corpului de români și România? Ce-i apucase și răcneau de se scutura Cortina de Fier și li se învinețeau rărunchii: „Salvați satele românești!”. Toate durerile estului se adunaseră în fundul vestului, se zguduia de plâns de soarta noastră, a satelor românești. A fost de ajuns să fac, asemenea vechilor voievozi, un drum până la vechiul Țarigrad, la Constantinopolul Turciei europene, ca să mă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ar trebui banii de la bugetul statului, vor fi primii care, la viitoarele mișcări sociale, vor cere pensii mărite. Scena, mi-o imaginez, este aidoma cu cea din „Setea” lui Titus Popovici, unde Safta, trezită la lupta cea mare, striga din rărunchi: „Vrem pământ, că ne-am luptat”. Unde se luptase Safta? Tot acolo unde au lucrat întreținuții guvernului de dreapta, cu măsuri de stânga: „Trai, nenică, pe banii babacului!”. De când primul ministru a îndrăznit să vină cu o nouă lege a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]