7,950 matches
-
dă abrupt în beatitudini: „În noaptea cînd te voi cuprinde/ La piept strîngîndu-te tăcută/ Pe-un colț de cer, necunoscută,/ O nouă stea se va aprinde.// În noaptea cînd te voi cuprinde.// În noaptea cînd voi fi a ta/ Va răsări o nouă floare/ Și vraja ei tulburătoare/ Pămîntul va îmbălsăma.// În noaptea cînd voi fi a ta” (Dor nestins). Ei, așa da! Iar de-acuma să te ții dezlănțuire și revărsare de patimă, ca răzbunare rezolută pe atîtea frustrări: „O
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
parcul și casele Oamenii fugiră care-ncotro. învecinate. Plană ușor deasupra unui loc pe care nu-l mai Între straturile de flori, pământul sorbea lacom viața văzuse. Sute de cruci înșirate de-a lungul unor alei, Pepitei, picătură cu picătură. răsăreau pe deasupra unor straturi de flori îngrijite cu dragoste. Din loc în loc, umbra unor copaci stropea (va urma) coloritul florilor și albeața crucilor.
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
dă căldura iernii singurătății. 672. De ce trebuie să cununăm osânda cu păcatul acestei lumi? 673. Adevăratul câștigător de cele mai multe ori nu este învingătorul ci învinsul. 674. Cum ar arăta bolta sufletului nostru fără lumina divină a stelelor unor amintiri ce răsar din întunericul singurătății? 675. Întreaga lume se oglindește în noi chiar dacă oglinda ei este spartă de la nașterea păcatului originar fiindcă cioburile nu aduc noroc. 676. Suferințele biciuiesc clipele timpului pentru miracolul de a fi pe lume. 677. Doar pentru Dumnezeu
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
în studiu dintre toate. Așadar, suntem avizați minunată , cum a descoper i t unitar. O fulgurantă apariție în 1983, În a ne răzima pe bunăvoința egală a mormântul lui Lev Tolstoi, în iarna lui căutarea lui Eminescu, gazetarul, vecinilor noștri, răsărită dintr-un 2003, la Iasnaia Poliana, după datorată lui Al. Oprea, un studiu mai echilibru nu de simpatii sau mulțimea de copii care mergea prin consistent al lui D. Vatamaniuc în antipatii, ci de interese. Înclinând pădurea înzăpezită să presare
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
Limite și la „Europa liberă”. Nu e vorba așadar de o gafă, ci mai degrabă de o farsă. Poezia e, bineînțeles, patriotică și se încheie cu aceste versuri: „Aevea-n somn tu îmi apari - / eu doar te cânt și tu-mi răsari/ nimica nu te face să dispari!” Cin’ să fie, cin’ să fie? Patria? Autorul notei e de altă părere. El a remarcat că, dacă citim primele din cele 12 versuri de jos în sus (un acrostih invers!), obținem nea Nicu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]
-
centrul „civilizației” românești, pe Calea Victoriei, între palate și edificii unde s-a făcut istorie! Dacă ne tulbură natura cu lucrarea ei uriașă, ne șochează și oamenii cu delăsarea lor, cu lentoarea lor, cu neputința lor. Insistăm: pădurea sălbatică n-a răsărit pe vreun câmp uitat de lume. Ci în centrul Bucureștiului, în groapa de fundație unde începuse nu știm ce construcție importantă, care, din motive litigioase, a fost abandonată. Abandonată, dar pentru câtă vreme? Sine die, încât să crească o pădure
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]
-
uriașe santinele, La poarta mândrului Caucaz ! Sălbatică și minunată Era divină lume, toata ; Dar mândrul duh, cu mut dispreț Privi ce Domnul sau crease, Și-nalta fruntea să rămase Încremenita sub îngheț. IV Sub el, cu vie frumusețe, Priveliști noi răsar din zbor : E Gruzia , si vai mărețe Se-astern că un bogat covor ; Răi fericit, răi pământesc ! Par plopii piramizi semețe ; Pâraie'n zvon rostogolesc, Pe fund, prundișuri colorate; Prin tufele de trandafiri, Privighetorile-nfocate Slăvesc frumoasele furate De glasul
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
apar astăzi halucinante celor care pe vremea aceea abia ne iveam pe lume! Cum li s-or părea, oare, tinerilor deprinși cu atîtea monstruozități cotidian revărsate de mass-media nu știu; bănuiesc doar... Noțiuni stranii, importate de la bolșevici, azi aproape uitate, răsar la tot pasul: lămurire (Și-o venit o echipă de cinci, în 1961. Și-o stat; vreo patru-cinci luni o stat. Și îmbla din casă-n casă și lămurea. Și plecau oamenii de-acasă, fugeau de ei... - cf. Mihai Hotea
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
fetița trebuia să-l interpreteze... Reîntoarcerea fetei în Elveția (unde familia sa se stabilise, în baza unui contract cu circul "Knie") marchează punctul terminus al unei traiectorii de-a lungul căreia se produce și desprinderea de copilărie. Pe parcursul acestei "deveniri" răsar sporadic imaginile nostalgiei ținuturilor natale. Ele au îndeobște un sistem de referință olfactiv și gustativ, acestea fiind componentele primare ale unei identități pierdute, regăsite în spațiul strîmt al rulotei, în mirosul și gustul mîncărurilor gătite "ca acasă". Cuprinsul acestui pseudo-roman
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
cititorul să poată aprecia dificultatea și fidelitatea traducerii. Reproducem la rîndul nostru, pentru dvs., celebrul sonet 89, scris în 1534, în tălmăcirea lui C.D. Zeletin: "Cu ochii tăi văd o lumină lină,/ ce-n ochii-mi orbi nu prinde să răsară./ Cu pașii tăi, la fel, port o povară/ ce-i pentru pașii-mi osteniți străină.// Arípa-ți, fără pene, mă anină,/ roșesc la bunul plac ori sunt de ceară,/ mi-e iarna cald, îngheț în toi de vară/ și-n cer
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
I....După cum se vede, nimic solid. Nimic, în orice caz, de ordin "ideologic și stilistic" care să ne poată, cu adevărat, convinge. [...] Impresia dumneavoastră de lectură, aceea că textul e tradus din franțuzește, coincide întru totul cu a mea. Calcurile răsar la tot pasul, și nu orice fel de calcuri, ci unele ca acestea: "Ea este înțeleaptă" (Elle est sage), "Mergi! mergi!" (Va! va!), "tu ai spus-o deja"1), "știut" (chut), "amoroasele" (les amoureuses), "ce frumoasă fortună"2), "tot ce
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
serile, și astăzi s-au hrănit porcii, apoi s-au închis, s-au muls vacile, apoi s-au adăpat, s-au adăpat și boii și caii; plugurile sunt în car; sămînța e în saci, grăpile la îndemînă. Mîine dimineață, cînd răsare luceafărul boului, noi adăpăm - și ziua ne prinde pe cîmp". Angrenați în această ordine prestabilită, în care rolurile sunt bine distribuite iar contextul mereu același, oamenii sunt închiși în sine, rostindu-se rar. Chiar clipele de mare încleștare afectivă se
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
capului, precum și conștiinței din noi. Îți dă mâna, m-am adresat în gând piticului, habar n-ai, îți dă mâna... Să fii liber tot timpul. Să nu te mai prefaci. Să nu mai scrii, la două capete... în mintea mea răsări și generalul roman, nemulțumit că Roma nu-i acordase niște favoruri și care, înainte de a muri, spusese: "Patrie ingrată, tu nu vei avea oasele mele". Rămas singur, m-am întors din nou cu fața spre cerul palpitând de stele, și
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
seului meu i-a fost somn/ Iartă-mi îngere auzul rigid/ Ca gîtul unui lup, cînd nu mă întorn.// Înnoptez într-un cort de petale/ Moartea mă așteaptă ca aerul afară/ Pe o insulă de untdelemn plutitoare/ Flacăra ta o să răsară.// Cu săgeți cît acul de albină/ S-a tras în copilul ce a ascultat la morminte/ Cu pulberea de sulf mi se culcă polenul/ În cutele de la veșminte.// Pe neluminate la încheietura plantei/ Sorbi mercur argintiu în loc de rouă/ Mîinile mele
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
și este Marcel Iureș. Există pe strada noastră o femeie care se scoală în fiecare dimineață la ora patru și curăță strada. De fiecare dată cînd mă vede îmi spune: "Să fii iubit! Să te bucuri! Să iubești oamenii! Parcă răsare soarele cînd te văd!" Păi, nu mă duc la Hamlet și-l întreb: "Ce e ea pentru mine și ce sînt eu pentru ea de-mi spune toate astea?" Dai pagina și găsești desenul simetric. Eu am învățat să mă
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
măcinare de sine a adultului, dobîndește un portret feeric, compus din exotisme, aidoma unui tablou al lui Rousseau le Douanier: ,,singur cern gînduri galbene ca nisipul/ mănînc plictisit noapte cu zahăr/ telefonul alături ca o prepeliță moartă/ pe cărți au răsărit boababi/ șerți roșii se-ncolăcesc pe pereți/ moartea ageră e la colțul pleoapelor/ mîna licăre ca o lampă cu gaz pe pătura transparentă/ pe cer genunchii donei juana escaladează luna/ jumătate albi jumătate negri/ de ce noaptea e infinită de ce zahărul
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
amintirea ta? Tu nu-mi răspunzi, dar inima îmi șoptește tainic: PENTRU CĂ EȘTI CAPITALA ROMÂNIEI! Capitala românilor? DA, VEI FI!" Visătorul face și o premoniție tulburătoare: exact peste cincizeci de ani (1868-1918) așa se va și întîmpla: - Soarele la București răsare pentru toți românii!... Fără rost răsună, încă și astăzi, fel de fel de ,,vorbe de clacă": ba că-i mai frumos așezat Brașovul, ba că-s ,,mai culturali" Iașii, ori că-i ,,mai faimoasă" Tîrgoviștea, Bucureștilor găsindu-li-se păcate
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
pe lîngă ei, le dă tîrcoale, îi cheamă. Emoția crește. Nimeni nu se grăbește. Nici regizorul care n-a comprimat timpul și firescul zbaterii celor două cupluri. Dansul morții își precizează cadența. Ultima călătorie. Soarele, doar el, se grăbește să răsară, ca în fiecare zi, deasupra pădurii. Prostituate și negustori, bărbați și femei lasă în noaptea vieții de pînă atunci, condiția socială, intrigile, violențele, trădările, presiunile, împovărările. Cuplul se întregește în îmbrățișarea morții. M-am tot gîndit la actorii spectacolului. La
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
Constantin Țoiu Așa că... reluă criminologul - aprinzîndu-și un al doilea Kent în plin răsărit - soarele răsărind de vreo cîteva minute, aruncînd o pajiște nemărginită, un culoar de foc infinit pe întinsul mării calme încă, adormită parcă, stăpînită încă de fiorul ori duhurile nopții... Și nu mai spuse nimic. Ceilalți doi, de pe rogojina fină de pai de
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
fără pașaport și bani, a plecat spre Turcia și, de aici, în Egipt, Siria, Liban, trecînd prin cele mai extraordinare aventuri. Adică momente trăite, toate ieșind din cercul obișnuitului. Pentru că amîndouă scrierile în proză din ediția pe care o comentez (Răsărit de soare și Apus de soare) sînt reunite sub titlul care le este comun, Mediterana. Eroul, Adrian Zografi, un alter-ego vizibil al autorului, are norocul să se întîlnească pe vapor cu un bătrîn zugrav evreu Moriț Feldman, cu numele amical
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
Ediția d-lui Mircea Iorgulescu, ca și densa lui prefață, sînt foarte bune. O recomand cu căldură. Pe cînd, mă întreb, revenirea d-lui Mircea Iorgulescu la uneltele sale de istoric literar? Panait Istrati, Mediterana - Cuvînt înainte și traducerea cărții Răsărit de soare de Mircea Iorgulescu. Traducerea cărții Apus de soare de Panait Istrati. Editura Compania, 2001.
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
textului. Poetul e un romantic cifrat, un idealist ce-și înlocuiește pelerina fîlfîitoare cu o uniformă murdară de mecanic. Pletosul "înger exterminator" ce-l vizitează nu e decît un alter ego mai puțin precaut: "Într-o dimineață în care zorelele/ Răsăriseră la fereastra mea ca într-o romanță/ Vine îngerul exterminator cu pletele lui excesive/ Și-mi bate la ușă./ Eu îi deschid toate calcarurile, dar nu uit să-i reamintesc:/ "Ar trebui să te cam tunzi, amice,/ Ți-o spun
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
întregi/ Tot ce eram/ S-a concentrat, s-a chircit/ În sîmburii cîtorva litere oarecare?/ Și acum să o iau de la capăt,/ Să caut un alt grind/ Roditor/ Să îngrop semințele/ Și să mă aștept apoi răbdătoare/ Pe mine însămi răsărind?" (De la capăt). Pericolul maxim este mortificarea, pericolul minim e repetiția mecanică, sisifică: Dar cine mai știe/ Cum eram/ Ca să mă identifice ca pe un cadavru/ Privit cu repulsie de-aproape?/ Și, dacă nu, la ce bun/ Să mă tot nasc
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
lor condiție, și felul în care sînt obligați să țină cont de ea: în ochii occidentalilor, ei reprezintă interesele unor țări falimentate de guverne totalitariste, precum și frenetici opozanți ai doctrinelor stîngiste. Legătura între cele două - evidentă pentru oricine vine din Răsărit - nu e defel clară și cu atît mai puțin necesară cînd o privești de pe celălalt mal al Atlanticului. Pentru mulți intelectuali și universitari americani, leftismul e o ideologie "șarmantă" (și folosesc cu bună știință termenul), iar a respinge socialismul în numele
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
să-i fi venit lui ideea să ia de nevastă o laponă, supusă, răbdătoare și care făcea o intruziune puternică în rasa albă a bărbatului ei atât de diferit de ea întru totul. Și astăzi, figura lui de aventurier îmi răsare în minte din când în când. Bând laptele de ren proaspăt muls de femeia mică, negricioasă, cu trăsături asiatice, îmi amintisem că același gust, grețos, îl avea și laptele de iapă băut în copilărie la Urziceni, laptele iepii lu'nea
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]