827 matches
-
terifiantă, Nick a urcat scările încet, treaptă după treaptă. Și cu fiecare treaptă se apropia mai tare de teribilul adevăr. Nick a găsit-o pe Caitlin în dormitorul lui Milly, cu fața în jos, lipită de covor, cu părul blond răsfirat de jur împrejur și cu o mână întinsă înspre pătuțul în care fiica lor stătea în picioare, uitându-se pe deasupra balustradei. —Mami. Degețelul grăsuț al lui Milly era întins către trupul nemișcat al lui Caitlin, care zăcea sub ea. —Mami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de poza asta! Nick se oprise în fața uneia dintre fotografii și-o arăta cu mâna. Asta a fost făcută în luna de miere. De fapt, chiar eu am făcut-o. Ca întotdeauna, Caitlin arăta splendid, cu părul blond și strălucitor răsfirat pe umerii bronzați. În poza aia stătea cu picioarele scufundate până la glezne în apa mării. Nick a început să urce din nou. Susan a apreciat faptul că bărbatul se simțise destul de confortabil ca să facă remarca respectivă, dar îi era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fie valide. Susan știa că tot ceea ce-i spusese el era perfect logic. Dar, cu ochii minții, ea nu mai putea să vadă nimic altceva decât pe Caitlin râzând și glumind pe parcursul discuției animate din restaurant și părul lui Caitlin răsfirat pe pernă în timp ce ea și Nick făceau dragoste. Dar Susan nu putea să-i mărturisească lui Nick nimic din toate astea, pentru că era conștientă că bărbatul ar fi crezut-o tâmpită. Plus că ar fi părut că e geloasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i se păru pe moment că i se atrage atenția c-a luat-o razna, intrând astfel în rândul lumii, păi, bineînțeles că-i o nebunie generală, atotstăpânitoare, un carnaval de balamuc, iar de-acum, contempla surprins cârdul de femei răsfirate pe mijlocul străzii, și Roșioara, împroșcând dezgustată, ce mare distracție și votu’ ăsta? Atâta lume strânsă grămadă, de parcă s-ar da cine știe ce bunătăți, toată lumea asta cu foamea-n gât, moartă să voteze, de parcă cine știe ce... De parcă ar fi primii, ba bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
condamnat pe viață, sau de unul singur cu sacoșa de ziare, așteptând copiii să vină la el, țestele lor chiluge, colțuroase, năpădite de cicatrice și cucuie și îngrămădindu-se de-a lungul culoarelor ca spinările unor animale mânate în turmă, răsfirându-se și regrupându-se și iar risipindu-se, după legi imemoriale ce călăuzeau și viața lui. Se vedea oglindit în privirile ochilor lor negri animate de o mobilitate neostoită, insistentă, lacomă, pendulând între frică, viclenie, implorare, și se simțea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu striptease și fitness și saună, și solar, și cosmetică, și accesorii pentru autoturisme... Umblă ca-n transă dizolvându-se în agitația păstoasă, îndepărtându-se și totodată ținând aproape de Mărgărit, care-l duce la niște mese cu scaune din plastic, răsfirate pe pietriș, printre copacii de lângă un bloc. Este un grătar de mici aici și un bar într-un apartament de la parter, iar zidul blocului ține umbră și răcoare. Amândoi întind gâtul după o adiere vagă, abia simțită, care încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-a părut o fată retrasă. — Păi, de retrasă ce-i a făcut-o. — Ce-a făcut? — Roșioara știe cel mai bine. Ea ie cu toată lumea pă relație. Umblă prin toate casele și ține legătura. În rest, lumea se mai răsfiră, nu prea știu unele de altele... Erau fripte să știe de Mirela. Vasilica auzise, dar nu era sigură. Cică ar fi născut sau ar fi pe cale să nască. Ce știu toate e că Mirela e pe liber, divorțată, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Am lucrat în mai multe părți, da’ cel mai mult într-o școală-orfelinat, pedagog, d-aia încercam să-ți spun că știu cum e cu copiii... Ajunseseră pe terasa unui local improvizat într-o baracă de tablă, într-un parc răsfirându-și aleile printre boscheți și pajiști împrejurul unei bălți, alta decât cea de pe care plecaseră la vremea prânzului. Plecaseră de pe balta Văcăreștilor și, după un ocol cu popasuri dese, ajunseseră pe înserat pe balta IOR-ului. Sunt sumedenie de lacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
clătinat pământul sub picioare. Cui să i se adreseze, cu cine altcineva să se sfătuiască decât cu Omar? Când acesta din urmă sosește, o găsește așezată pe divanul lui Terken, la picioarele unei perdele trase, cu capul lăsat, cu părul răsfirându-i-se neglijent pe umeri. Sultanul se află lângă ea, Îmbrăcat În Întregime În mătase, cu un turban pe căpșor. Stă nemișcat pe perna sa; fața Îi e roșie și plină de coșuri, ochii - sunt pe jumătate Închiși, are aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dreapta pornea o alee. Aceea nu mă interesa. De la monument începea parcul propriu-zis, teritoriul meu de hoinăreală. Acolo dalele de piatră erau rare și năpădite de iarbă și mușchi. Rămânea destul loc pentru pământul bătătorit și negru. Coroanele copacilor se răsfirau acoperind totul, și pe jucătorii de șah aplecați peste mesele de beton, și pe cei adunați grămadă în jurul lor. Jucătorii de șah erau mai fideli parcului decât mine. Oameni bătrâni, aveau timp. Eu nu mă încumetam să mă apropii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
anume. Nici măcar nu am cum să îl chem la căpătâiul fiicei sale bolnave, să îi mângâie fruntea, să se uite în gâtul ei, să ne consultăm ce anume să facem, mă întorc înfrântă în camera ei, buclele ei blonde sunt răsfirate pe pernă, acoperind fața aceea dragă, dormi, iubita mea, murmur eu, dormi și trezește-te sănătoasă, dar dintr-odată se ridică în fund, arată spre ușă cu un deget tremurând, ca și când ar fi văzut o stafie, cine este, strigă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mângâiam fața, dar atâta tot. Nu m-a zgâriat niciodată, puteam să-l ating oricât cu propria-mi piele că nu simțeam nimic neplăcut. Avea părul moale ca al unui copil. Îmi amintesc senzația pe care o aveam când îi răsfiram pletele cu degetele. Am făcut tot posibilul să îl urmăresc cu privirea cât mai mult pe bărbatul care urca, deoarece, deși o copie imperfectă, pentru mine însemna o legătură cu Patrick. Lui Daisy i-am spus că mă uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Iolescu introduse un DVD în unitatea centrală și manevră mouse-ul de câteva ori. Pe monitor apăru interiorul unei săli de operație. Pacientul anesteziat semăna incredibil cu Cosmin, doar că avea trăsăturile feței mai fine, iar părul negru, lung, îi era răsfirat împrejurul umerilor. Pe pieptul dezgolit erau vizibili doi sâni rotunzi, bine conturați. - Ce-i asta, doctore? E hermafroditul pe care mi l-a dat acel Arthur să-l cos? - Arthur, mereu Arthur! Ei bine, da! E acel hermafrodit, e Sabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o sărută Cezar când pe un obraz când pe celălalt. Nici Teofana nu se lăsa mai prejos când se trezea înaintea lui cezar. Îl strângea de nas, îl gâdila la urechi, dar el o lăsa să se joace, să-i răsfire părul prefăcându-se că doarme buștean. Atunci îi astupa gura cu buzele ei știind că aceasta aștepta Cezar. — M-ai trezit atât de frumos, iubita mea!se îmbrățișau sărutându-se în continuare. Drăgălășeniile acestea n-au dispărut nici când aveau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
strigat cu amărăciune către Tronul Celui Prea-Mărit și a cerut, pentru Pământ, pedeapsa cea mai aspră. Cel Milostiv l-a auzit. S-a îndurat și s-a înduplecat. Și i-a chemat pe toți mai marii Îngerilor Necuprinsului, care șed răsfirați pe lângă Tronul Slavei Sale, și le-a dat lor trâmbițele, cupele, ca și pecețile care vor trebui să fie rupte! Căci Răul a dospit, a ros, a copt, în suflete, peste epoci și peste locuri, ca un uriaș abces otrăvitor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o jumătate de sandvici cu parizer, cu unt și cu brânză telemea; un creion plat, roșu și bont, de tâmplar; și, culmea! vreo șase-șapte bilete de loto în alb, la discreție, necompletate. Taciturn, Arhanghelul Cunoașterii apucă una dintre bucățile acelea răsfirate de hârtie și se apleacă asupra ei, abstras, mâzgălind lăbărțat ceva, în doru' lelii, alandala, ca sub dicteu automatic, cu vârful tocit din grafit al creionului. Și i-o întinde, apoi, Poetului: " Fatidică, Sathariel Ocultarea dragostei lui Dumnezeu, Peste muritori
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ai priceput, domnu' Dan? E de belea! E chiar ca-n filmu' ăla panoramic... Mormântu' Împăratului-Bișon! Putem să ne zombim și noi! îi spune prudent Apostatul, Poetului. Băi, să fiți atenți la mine! le comandă Dănuț. Acu', or never! Ne răsfirăm, pe extreme, ca la fotbal, cu Bossul pe centru! Ideea este să atingă, măcar el, con brio, marginea faliei. Și s-o atingă repede, până să năboiască pe-afară, nămeteniile dinăuntru! adaugă Îngerul, surescitat la culme. Și să arunce Cupa
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se facă gaură în cer fiindcă un creștin merge gratis cu trenul... Numai conductorul surâse iarăși, retrăgîndu-se cu degetele la cozoroc, militărește. Arendașul, însă, cuprins subit de griji, se apucă să-și adune geamantanele, coșurile și legăturile pe care le răsfirase în compartiment, profitând că ceilalți nu prea aveau bagaje. Modreanu își luase mai demult pe genunchi geamantănașul de piele fină cu cartea de vizită scoasă în evidență. Un căpitan de jandarmi, înalt, cu figura speriată, care se urcase numai la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de picioare, așa!... Țineți bine, băiete!... Hai, nea Chirilă, hai, scoate cuțitul, c-ai jugănit destui porci și ești meșter! El însuși începu să descheie pantalonii lui Aristide care, dîndu-și acuma seama ce i se pregătește, răcnea din răsputeri. ― Ia răsfirați picioarele, băieți! strigă Chirilă Păun, îngenunchind tacticos cu cuțitul în dreapta. Ține bine! Țăranii se îngrămădeau roată, privind cu ochii lacomi spectacolul. Platamonu se aruncă nebunește între dînșii: ― Nu tăia, Chirilă!... Aoleu!... Omorîți-mă pe mine, măi oameni. Aoleu! Câteva brațe îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Miron Iuga nu mai vedea, dar fiece cuvânt îi plesnea obrajii de-i țiuiau urechile. Continuă cu aceeași mînie: ― Să taci... și să ieși îndată din curtea mea!... Ieși afară, ticălosule! Acu să ieși, hoțule, că altfel!... Trifon Guju își răsfiră picioarele și întinse genunchii, ca să se înfigă mai puternic pe loc, răspunzând în același timp mai dârz și încruntat: ― Uite că nu ies, cucoane! Nu vreau să ies!... Că nici nu mai e curtea dumitale și nici n-am poftă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și procurorul, apoi tunurile trase de câte șase cai, încheind trupul apocaliptic ca o coadă turtită cu solzi metalici. Cu cât oastea tăcută se apropia, cu atât gălăgia țărănească se învolbura ca un cor sălbatic amețitor. Grămădirea de oameni se răsfira în părți de-a curmezișul șoselei, subțiindu-se, parcă toți ar fi vrut să vadă mai bine pe vrăjmași și să-i înfrunte. 0 comandă aspră răsună în vârful coloanei militare. Două companii se desfășurară în linie, una în dreapta și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pieptul ofițerului. Pe tunica lui Kane apăruse o pată de sânge. Se întinse rapid, se lărgi, deveni un gâlgâit de sânge în mijlocul pântecului. Răzbiră atunci zgomote de sfâșiere, smulgere ale unui corp martirizat. Cămașa crăpă, explodă ca un pepene, se răsfiră ca buzele unei răni, când o lighioană, un căpușor cât pumnul, împroșcând cărnurile lui Kane, ieși la aer. Aceasta se zbătea ca un șarpe. Capul minuscul era de fapt o gură cu o sumedenie de dinți, lungi și subțiri șiroind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
îl asiguram eu, ca și cum ne-am fi știut de o viață. Din cînd în cînd făcea cale-ntoarsă, se freca de piciorul meu și apoi pleca mai departe. Am părăsit împreună drumul mare și am apucat o la întîmplare prin pădure, răsfirînd covorul de frunze ude. La un moment dat am avut impresia că Patrocle mă conduce pe mine, știind parcă pe unde trebuie să o apucăm. Brazii erau din ce în ce mai înalți și mai deși, înfipți într-o liniște tot mai profundă. „Da
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
coborî apoi, pe versantul celălalt, înapoi la drumul mare. Dar n-a fost așa. De fapt, era un drum forestier care urca pe vale, devenind tot mai mic, două șanțuri de tractor, apoi o potecă largă de picior, pînă se răsfira într-o mulțime de potecuțe ce se pierdeau în hățișul pădurii. Am mers mai departe, am luat-o pe una dintre potecuțe, care mi s-a părut mai promițătoare, m-am oprit de cîteva ori să culeg cîte o ciupercă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
continuu un fir de salivă, în rest, e o cochetă bătrână, fardată strident, care nu vorbește cu nimeni, stă mereu în capul oaselor, cu ochii într-o oglinjoară de buzunar, și zâmbește cu jumătate de gură. Părul violet i se răsfiră, ca un păienjeniș diafan, pe pernă. Mi-au trebuit câteva zile ca să mă obișnuiesc cu mediul, care m-a inhibat total la început. Curând mi-am dat seama că m-au adus la neurologie. Fetele au tot soiul de nevroze
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]