927 matches
-
i-ar fi croit sensul înaintării și nu martirii atâtor decenii de schingiuiri, de asasinați, înaintemergători ai tineretului din Decembrie 1989. Ai muri de râs sau ai rămâne curmat de îndoială dacă i-ai auzi și vedea, făcând în orice răspântii, apologia demosului și a travaliului. Cum cu demosul am văzut cum stau, cu kratosul prea știm..., să vedem cu truda unde se află, adică să știm în ce relație se află cu munca. Pentru aceasta, ne ducem tot la înțelepciunea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
durerilor lumii. Istoria - varianta scurtă a poveștii de la Adam la atom - după cum o socotește Leonard Louis Levinson - mai capătă unele detalii o dată cu apariția cărții lui Ion N.Oprea: Alexandru Mânăstireanu - Corespondență, detalii ce se adaugă istoriei poporului român, așezat la răspântii de imperii. Pasiunea pentru memorialistică a publicistului ieșean, cultivată și rodită în zeci de volume și mii de pagini, îl situează, cu acest ultim volum, printre scriitorii contemporani importanți ai genului. * Ion N.Oprea. ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU - CORESPONDENȚĂ. Editura PIM, Iași
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
și să anunțe ce trebuia adus la cunoștința tuturor. El ținea loc de ziar, de aparat de radio, de Monitor oficial. Colinda, conștiincios, toate ulițele cu mersul lui stânjenit de un defect care-l făcea să șchiopăteze și, la fiecare răspântie, se oprea, ducea goarna la gură, scoțând niște zbierete metalice, după care trăgea aer în piept, se proptea mai bine pe picioare și începea, plin de importanță: "Oameni buni, se aduce la cunoștință că..." Slujbașul primăriei mai și pocea numele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ajungeau până la butucul roții, când erau ploi multe. De o parte și de alta, se înșirau câteva livezi, cu meri tineri. Dincolo de ele, începea câmpul din partea de miazăzi, iar "drumul" devenea "Calea Brezii", după numele unui sat vecin. La o răspântie, Calea Brezii se îndrepta spre stânga. Din ea se desprindea, suind spre munte, Calea Secii, "calea regală" a copilăriei mele. De fapt, un dram banal, pietros, cum sunt drumurile de munte, folosit de lisenii de pe Delături pentru tot ceea ce trebuia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în eventualitatea că acest lucru ar putea interesa vreun cititor. Vreau să spun o dată lucrurilor pe nume, oricât de greu mi-ar veni (și îmi vine mai greu decât i-a fost lui Raskolnikov să cadă-n genunchi la o răspântie și să strige în agonie: „Oameni buni, am ucis!“). Drag cititor, din câte ți-am spus cred că te-ncearcă deja o anume bănu ială. Mă grăbesc să ți-o confirm - sau să ți-o infirm în favoarea unei realități și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
căluț de lemn. Începu să se joace în minte cu data: 20.02.2002. Însemna ceva? Lovi volanul cu palmele, iar mașina se zdruncină. Fratele tău a avut un accident. De fapt, el o apucase de mult greșit pe la toate răspântiile cu putință într-o viață și mai greșise și banda. Telefoane primite la ore imposibile, de când se știa ea. Dar niciodată unul ca ăsta. Folosi radioul, ca să nu adoarmă. Dădu peste o emisiune aiuristică despre cele mai bune metode de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și țărmul Mării noastre tulburi, să fim și altora un far. 2010 Introducere la o carte rară E mult! Totuși, este prea mult de când vântul ne duce aiurea; în evul acesta ocult plină-i de haite pădurea. Se-nvârt în răspântie corbii, și oamenii, prinși sub poveri merg în dodii ca orbii pe cărări ce duc nicăieri. Pășim în neștire cu stângul, atâtea rele ne mpart și despart, în centrul grădinii, nătângul are în cap ceasornicul spart. Timpul de ieri...Timpul
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
falit Părintele Raniero Cantalamessa impresionează și încurajează prin paginile dedicate sfințeniei în volumul său despre Dumnezeu Tatăl: Un inno di silenzio (Il Messaggero, Padova 1999), în care rezervă un capitol pentru a ne aminti că ne aflăm întotdeauna în fața unei răspântii: O santi o falliti. Este o alegere, pe care n-o putem amâna, și este un aut aut valabil pentru toți creștinii, de vreme ce există o vocație universală la sfințenie; cu toate acestea, contradicția acelui preot, care nu tinde la sfințenie
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
băiețașul de mână, s-au oprit în fața mea. „Voiai să-mi spui ceva, tinere ?“, m-a întrebat. „Nu, nu“, i-am răspuns, „nu voiam nimic...“. Distinsul domn a clătinat din cap, mi-a aruncat un ban cum se aruncă la răspântii, după morți, în urma dricului, și a plecat. Am luat banul și l-am azvârlit, furios, după el. Pe urmă mi s-a făcut somn, deși era încă prea devreme. „Du-te de te culcă, cretinule“, mi-am spus și am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
azilului, se întindea un teren uriaș plin cu bălării. Intre el și mare se vedea cărarea ce ducea la baltă. Altă cărare cobora spre mica plajă unde stătusem cu o zi înainte și de unde clădirea azilului părea așezată la o răspântie, între mare și cer; zidurile ei albe și acoperișul putred erau singurul accident de culoare în atâta albastru. De fapt, marea semăna cu toate mările. Nici singurătatea de pe țărm nu era foarte deosebită de cea întîlnită pe alte țărmuri pustii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
După zile întregi de glorie, în care tot azilul se întrecea să-mi demonstreze că devenisem un personaj important, Laura mă azvârlea într-o realitate de gheață. M-am simțit gol și ridicol. Într-un fel, aceea a fost ultima răspântie unde destinul a ezitat înainte de a o apuca definitiv pe drumul care duce aici. Am fost gata să-i întorc spatele Laurei, să renunț, furios, și la analize și la ea. Nu mai suportam ironiile. Îmi venea chiar s-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
orele zece, după o zi lungă și istovitoare, Tarrou l-a însoțit pe Rieux care se ducea să-i facă bătrânului astmatic vizita de seară. Cerul lucea blând deasupra caselor din vechiul cartier. Un vânt ușor sufla fără zgomot prin răspântiile întunecoase. Veniți din liniștea străzilor, cei doi bărbați au dat peste vorbăria bătrânului. Acesta le spunea că erau unii care nu puteau admite tot ce se petrecea, că mereu pâinea și cuțitul erau în mâna acelorași, că urciorul nu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
am eu de oferit, dar pari să ai totul; iar ceea ce-ți lipsește cauți departe, În Europa - deși e chiar aici. Se opri și-l Îmbrățișă din nou, pentru ultima oară. E ciudat cum ne-am Întâlnit așa, la răspântie. La revedere, baby! Matthew părea teribil de emoționat, dar și stânjenit de discursul ei. — Asta e foarte Înduioșător, iubito, și eu sunt nebun după tine. Crede-mă, nu ai nevoie de o prezentare care să Încheie vânzarea, glumi el. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
azilului, se întindea un teren uriaș plin cu bălării. Între el și mare se vedea cărarea ce ducea la baltă. Altă cărare cobora spre mica plajă unde stătusem cu o zi înainte și de unde clădirea azilului părea așezată la o răspântie, între mare și cer; zidurile ei albe și acoperișul putred erau singurul accident de culoare în atâta albastru. De fapt, marea semăna cu toate mările. Nici singurătatea de pe țărm nu era foarte deosebită de cea întâlnită pe alte țărmuri pustii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
După zile întregi de glorie, în care tot azilul se întrecea să-mi demonstreze că devenisem un personaj important, Laura mă azvârlea într-o realitate de gheață. M-am simțit gol și ridicol. Într-un fel, aceea a fost ultima răspântie unde destinul a ezitat înainte de a o apuca definitiv pe drumul care duce aici. Am fost gata să-i întorc spatele Laurei, să renunț, furios, și la analize și la ea. Nu mai suportam ironiile. Îmi venea chiar s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Așa se pare. Și nu e numai asta, e o Întoarcere cu un context mai larg, o Întreprindere umanitară care are propria sa putere de umanizare. Ar putea lăsa totul baltă și porni la drum chiar acum. Este o adevărată răspîntie, poate chiar aceea pe care o căuta. Încearcă să măsoare adîncimile ofertei Marianei, dar nu vede În ochii ei decît zel misionar. Nu afectare, nici o agendă ascunsă, nici măcar simpatie. Pentru ea nu contează decît orfanii, nu el. Încearcă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
N.D. Cocea. Potrivit lui Th. Enescu, depășirea acestui conflict între generații și proiecția sa teoretică asupra evoluției moderne românești ar fi unul dintre meritele intervențiilor critice ale lui Theodor Cornel din Viața socială („Îndrumări noi în artă”, 4 mai 1910, „La Răspîntie“ și „Tot despre îndrumări noi în artă“, iunie-iulie 1910) și din Noua revistă română („Curentul nou artistic de la noi și critica de artă“, 12 decembrie 1910). În 1910, Bogdan-Pitești deplîngea într-un articol („Note de artă“, în Anuarul presei române
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
calitatea I-a (soldatul conștiinței naționale)! Și tinerii entuziaști (și studioși), conduși de bătrînii impotenți, își macină sufletul, și-l istovesc, și-l ucid, în frămîntări zadarnice, roată în jurul statuei cutărui sau cutărui Voevod, masturbîndu-și energia-le patriotică (?) la o răspîntie de stradă, lîngă o vespasiană care duhnește parfumuri acre de cea mai pură esență națională... Ieftin, domnilor!... Cumpărați ideal național!... poftiți, poftiți...” („Impresii de iarmaroc“). „Jurnalul săptămînii“ (realizat, probabil, de Ion Vinea) polemizează, pe același ton violent pînă la trivialitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a face încă, la Contimporanul, cu o „sinteză modernă”, ca în cazul mai tinerei și mai radicalei reviste Integral (1925-1927). Eclectismul artistic și chiar ideologic e marcat. Într-un plan mai general, el este specific unei culturi periferice, aflate la răspîntie de civilizații, o cultură clivată, proaspăt intrată în modernitate și care, din dorința arderii etapelor, se vede nevoită să recupereze modelele disponibile. Desigur, „contimporanii” resping imitația superficială, considerîndu-se creatori de noutate (și, cum am văzut, „exportatori” de revoluție artistică). Influența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ești din partea locului și sigur o să te rătăcești. Fă ce-ți spun. Mergi preț de un psalm, și o să ajungi la podul peste râul Fossa. Un alt psalm, și ajungi la canalul de irigație numit Sega, unde o să vezi o răspântie. De-acolo o iei pe drumul de la dreapta ta. Un al treilea psalm, și iată-te ajuns. Nu știu la care psalm se referea bărbatul, dar indicațiile lui s-au dovedit a fi precise. Am mers în liniște de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
liber, trebuie să acționeze după cum urmează: în fața gareithinx-ului, adică a consiliului de judecată, să-l încredințeze unui om liber, și acesta din urmă să pună mâinile sclavului în cele ale unui alt om liber, care-l va duce până la o răspântie, și acolo îi va spune: „Poți să pornești liber pe oricare dintre aceste drumuri“. Dacă toate acestea vor fi împlinite, sclavul va fi liber. Zis și făcut. I-am încredințat pe Vibana și pe Ansoald lui Ariald; acesta le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aceste drumuri“. Dacă toate acestea vor fi împlinite, sclavul va fi liber. Zis și făcut. I-am încredințat pe Vibana și pe Ansoald lui Ariald; acesta le-a pus mâinile în cele ale lui Rotari, care i-a dus la răspântie și a rostit formula. Odată eliberați, s-au întors de bunăvoie în casa mea, unde le-am întocmit actul de eliberare. Cu câteva zile înainte de plecarea noastră, l-am vizitat pe Garibaldo. Nu știam ce să-i mai răspund lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a aruncat peste umăr un ordin de la cancelarie. Orașul părea într-adevăr părăsit. Pe ici-pe colo se înălța fumul de bălegar și se mai auzea strigătul cioclilor. A luat-o în jos, apoi prin spatele Bisericii Sfântul Gheorghe, iar din Răspântia lui Butuc, pe o ulicioară întortocheată, până în buza bălții. Primprejur erau case mici acoperite de fumul galben, împotriva ciumei. O bătrână cu capul înfășurat într-o cârpă pestriță, legată pe ureche cu fundă mare, amesteca cenușa într-o căldare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mult cu mama ta: aceeași Încăpățînare, aceeași frumusețe. - Dacă Îți cer să-mi spui Întreg adevărul, mi-l vei spune? - Da. Ți-l datorez. Vino. O luă sus pe pasarelă, locul acela pe care-l Îndrăgea atît de mult, la răspîntia Între cer, pămînt și mare. Deveni grav. - Știu că trebuie să mă arestezi. Destinul meu și cel al mamei tale sînt tragice, al tău, de asemenea, e foarte Împovărat, trebuie să-l distrugi pe tatăl tău. Dar speram... - Ce? - Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
țară pe care suveranul creator a aruncat-o, ca pe ceva care cu timpul o să devină un potrivit de mare lac umplut cu lapte și miere, a aruncat-o, deci, drept În buza și-ntre dinții ferocelui rechin alb, la răspântia marilor furtuni politicoeconomice și financiar-bancare, ca pe o apetisantă nadă, lăsată, cu intenție, Într-o perpetuă mișcare, spre care cumpliți răpitori de toată mâna se aruncă, turbați, ca Într-un unic spectacol al astâmpărării foamei. S-au aruncat, secole de-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]